ABC psihanalitic
Ce este psihanaliza?
Psihanaliza se deosebeste radical atat de psihologie, cat si de psihiatrie si de medicina somatica in general. Ea este o psihologie a inconstientului psihic, ofera o viziune proprie asupra afectiunilor nevrotice si, de aici, o terapie singulara.
O ancheta pe marginea intrebarii "ce este psihanaliza" ne-ar umple de mirare:mult prea putini sunt la noi cei care au chiar si cea mai vaga idee despre psihanaliza. Cei mai multi 12412f510m se multumesc cu raspunsul evaziv: "O practica medicala". In ce consta specificul acestei practici, insa, un subiect tabu.
De ce mira aceasta nestiinta? Daca psihanaliza este o "practica medicala", si chiar este intr-o masura oarecare, atunci, ne-am putea intreba: de ce oamenii fara specializare medicala ar trebui sa stie mai mult? Oare nu este suficient sa stim ce este si ce/cum face chirurgia? Am putea pretinde omului obisnuit cunostinte aprofundate despre chirurgie? Despre chirurgie, evident ca nu! Psihanaliza insa nu este medicina in sensul in care este chirurgia. Conceptiile psihanalizei au depasit in Occident limitele de popularizare impuse stiintei academice. Vocabularul psihanalizei a intrat intr-o masura larga in vocabularul obisnuit. De ce oare toate acestea?
O definitie obligatorie
O definitie a psihanalizei incepe obligatoriu cu: metoda de tratament a afectiunilor nevrotice. Nimic neobisnuit pana aici. Numai ca aceasta metoda are ceva special. Ceva ce decurge din conceptia psihanalizei privitoare la nevroze. Pe scurt, psihanaliza afirma ca simptomele nevrotice, ca de pilda: angoasa, depresia, anxietatea, obsesia, fobia, etc., nu provin din leziuni organice si nici nu sunt provocate de entitati morbide. Ele exprima, mai degraba, in mod deformat, anumite impulsii instinctuale refulate, care sunt incompatibile cu standardul moral al individului. Atunci cand aceste impulsii nu sunt transformate direct in simptome, manifestarile psihice nevrotice au un caracter dual. Ele exprima nu numai satisfacerea trebuintelor amintite, dar si exigenta morala care lupta impotriva lor. O larga paleta de simptome nevrotice satisface deopotriva tendinta refulata si instanta refulata (adica acea forta morala care se opune in noi implinirii unor cerinte imorale). Fara a insista pe aceasta tema, vom nota ca psihanaliza are o vedere particulara asupra simptomatologiei nevrotice. Aceasta din urma este pusa in legatura cu perturbatii ale activitatii noastre psihice, si nu cu determinari organice.
Psihanaliza este o psihologie a inconstientului
Psihanaliza este o psihologie si, concomitent, o terapie. Ea este totodata o psihologie dinamica. Pentru ca a dovedit pentru prima oara un fapt revolutionar: psihicul omului nu se rezuma la constiinta; el include deopotriva o sfera vasta de necunoscut numita inconstient.
In al doilea rand, relatiile dintre constient si inconstient sunt dinamice. Ceea ce presupune existenta unui antagonism ce opune, uneori ireversibil, sisteme si forte psihice incompatibile.
Avand in vedere aceasta descriere chiar si sumara a psihicului, caracterul dinamic care amprenteaza activitatea noastra psihica, este subinteles ca terapia prin psihanaliza difera de orice alta terapie psihica, ba chiar si de medicina in sensul cel mai larg al termenului. Ea se va axa pe analiza inconstientului psihic, acea sfera indefinibila a vietii noastre sufletesti, care contine tot ceea ce scapa constiintei noastre obisnuite. O psihologie a constientului este fara indoiala limitata la functiile perceptiei, la cognitie, etc., la continuturile mentale care ocupa constiinta. Ea se limiteaza la ceea ce subiectul uman stie despre sine. La ceea ce se afla acum si aici in mintea sa, in asa fel incat poate fi comunicat, explicat, comparat, analizat, etc. Este o psihologie insuficienta, unidimensionala, nesatisfacatoare. Daca, pentru a folosi un exemplu curent, psihologia obisnuita ne explica cum se realizeaza perceptia culorilor la nivelul receptorului ocular, psihanaliza ne explica de ce am retinut, la un moment dat numai galbenul dintr-o paleta de culori, sau de ce preferam galbenul, etc. Ea, psihanaliza, presupune ca galbenul are pentru noi o valoare emotionala precisa, subiectiva, care depaseste conventionalul.
O definitie completa
Reprezentarile constiintei asuma intotdeauna acest caracter ambivalent. Pe de alta parte, ele sunt conventii, adica ceea ce oamenii au stabilit de comun acord sa inteleaga prin cutare sau cutare cuvant, pe de alta parte ele au o radacina inconstienta care le leaga de experientele sufletesti subiective ale fiecarui individ. Un apus de soare, de pilda, este un fenomen natural egal in semnificatie pentru toata lumea. Oamenii traiesc insa fata de acest apus de soare sentimente diferite, pentru ca el evoca fiecaruia alte amintiri si impresii de viata. Daca pentru omul incarcat de ani apusul de soare este prilej de intristare pentru ca ii evoca sfarsitul vietii, pentru un tinar el poate trece neobservat sau poate evoca momente placute petrecute alaturi de o prietena, candva, pe plaja marii. Se poate intampla ca sentimentele, amintirile evocate de apusul de soare sa fie de domeniul refulatului. Atunci, ele nu pot reveni la "suprafata", in constiinta, decat intr-o maniera deghizata, imposibil de recunoscut. Este ceea ce numim simptom nevrotic.
Psihanaliza ne ofera numai ea o imensa baza de date cu privire la manifestarile inconstientului psihic, atat in viata normala cat si in cea nevrotica. Ea dispune de mijloace de investigare a inconstientului, de metode de "aducere la suprafata" a materialelor refulate care se fac vinovate de aparitia afectiunilor de genul celor amintite mai sus.
Fara a epuiza gama beneficiilor euristice si terapeutice ale psihanalizei ne vom multumi sa completam definitia psihanalizei cu urmatoarele puncte. Psihanaliza desemneaza mijloacele de investigare a inconstientului psihic; tot ea inseamna si suma tuturor cunostintelor obtinute despre inconstient.
Autor: I.P.LEONARD
Sursa: -= Romania Toolbar Kilipir =-
|
