ABORDAREA FACTORIALA. MODELUL BIG FIVE - Elemente definitorii pentru abordarea Big Five

ABORDAREA FACTORIALA. MODELUL BIG FIVE - Elemente definitorii pentru abordarea Big Five

Big Five concepe personalitatea umana ca pe o structura compusa din 5 mari superfactori. Pentru prima oara ideea modelului personalitatii ca structura formata din 5 factori a fost o ipoteza teoretica emisa de Fiske (1949) si Tupes & Christal (1961). Ea a capatat relevanta stiintifica printr-un studiu realizat de Norman (1963). De atunci modelul a constituit obiectul a numeroase cercetari si a generat mai multe instrumente psihodiagnostice (Minulescu, 1996, 2004).

Studii rezumative realizate de Digman & DeRaad (1990, 1994) indica un acord unanim al cercetatorilor in privinta primilor 4 factori: Extraversie, Agreabilitate, Constiinciozitate si Stabilitate emotionala (Nevrotism). In ceea ce priveste cel de-al cincilea factor denumirile sunt controversate, insa sfera conceptuala este identica.

In concluzie, se poate afirma ca exista un consens destul de larg intre cercetatorii din domeniu si constructorii de teste de personalitate in ceea ce priveste o viziune asupra persoanlitatii ca o structura constand din 5 superfactori sau dimensiuni mari ale persoanalitatii. Modelul Big Five este in esenta un cadru general de intelegere si descriere a personalitatii, in care ceea ce da sens dimensiunilor personalitatii sunt acele grupari de intelesuri psihologice importante in viata de zi cu zi si utilizate ca atare pentru a diferentia indivizii in cadrul fiecarei limbi (Minulescu, 1996, 2004).

Big Five este de asemenea o abordare lingvistica in studiul personalitatii. Abordarea de tip lexical in studiul personalitatii are la baza ipoteza ca acele diferente individuale care sunt cele mai semnificative pe plan social si comportamental vor fi encodate in limbajul persoanelor. Cu cat aceste diferente sunt mai importante, cu atat creste probabilitatea ca ele sa fie exprimate prin intelesul unui singur cuvant.

Primul care a incercat o descriere a personalitatii in termeni lingvistici a fost Klages (1926), urmat apoi de cercetatori precum Allport si Odbert, Cattell, Gough, Eysenck, etc. O parte dintre aceste abordari se inscriu pe linia deschisa de analiza factoriala, altele apartin mai degraba curentului empirist.

In fine, Big Five este o abordare factoriala, care se incadreaza in curentul dimensiunilor sau trasaturilor. Chestionarele de tip Big Five se inscriu in sfera analizei factoriale aplicate in studiul personalitatii si foarte general vorbind, in curentul care vizeaza conceperea personalitatii ca un ansamblu de trasaturi sau dimensiuni.

Procedura de lucru in constuirea unor instrumente de tip Big Five este aplicarea analizei factoriale asupra unor date de autoevaluare si heteroevaluare pentru aceleasi loturi de subiecti. Majoritatea cercetarilor indica actualmente un acord general asupra modelului cu 5 factori, fiind realizate studii pe un numar larg de limbi si populatii.

Modelul lui Costa si McCrae asupra personalitatii umane.

Minulescu (1996, 2004) afirma ca situatia celor 2 autori americani este cumva aparte printre apartenentii modelului Big Five, ei fiind preocupati nu doar de cercetare, ci mai ales de construirea unui instrument psihodiagnostic complet. In 1985 au lansat prima varianta a chestionarului NEO, dupa care s-au focalizat pe descoperirea si validarea fatetelor celor 5 mari factori si pe construirea unui model interpretativ bazat pe acest model. Varianta aflata in uz in prezent dateaza din 1992.

In modelul personalitatii, trasaturile sau dimensiunile de personalitate apar ca subdiviziuni fundamentale ale fiintei umane, alaturi de abilitatile cognitive si cele fizice, precum si de altele care intra in alcatuirea personalitatii ca „material brut”. Psihodiagnoza nu abordeaza in mod direct aceste tendinte bazale, ele nefiind observabile si functionand ca si constructe ipotetice. Ceea ce intereseaza pe psihodiagnostician este ceea ce autorii numesc adaptarile caracteristice, felul in care au fost modelate tendintele de baza prin influentele externe si interne.

In figura 1 prezentam modelul-cadru al personalitatii umane, conceptualizat de Costa & McCrae (1992). Explicatiile asupra comportamentului si personalitatii pot fi gasite conform acestui model-cadru la diferite nivele, ca procese dinamice de intermediere; sagetile din figura semnaleaza directia de desfasurare a acestor procese. Costa & McCrae (1988) indica de asemenea faptul ca modurile de comportament specifice pot fi explicate de motive, acestea din urma putand fi explicate la randul lor ca expresii ale tendintelor fundamentale. Observam cu usurinta in aceasta pozitie teoretica radacinile puternice pe care viziunea celor doi autori le are in teoria lui Murray (1938).

BIOGRAFIE OBIECTIVA

BAZE BIOLOGICEReactii emotionale,

Schimbari semnificative

TENDINTE BAZALE

Nevrotism,

Extraversie,

Deschidere

Agreabilitate

Constiinciozitate

IMAGINE DE SINE

Scheme ale eului

Mituri personale

Figura 1. Schema modelului Costa si McCrae (Minulescu, 1996)

Trasaturile bazale ale personalitatii, respectiv cei 5 superfactori, apar ca dispozitii psihice fundamentale si nu vor fi privite in niciun caz ca si constructe biologice. Ele raman constructe psihice care sunt la randul lor „deservite”, de structurile sau bazele biologice, suportand influente de intermediere din partea acestora din urma.

Intre tendintele bazale ale personalitatii (trasaturile de baza, cei 5 superfactori) si biografia obiectiva a persoanei (care include comportamentele specifice) nu exista o legatura directa. Trasaturile masurate prin modelul Big Five pot fi intelese ca explicatii pentru o categorie intermediara de fapte psihice, denumite adaptari caracteristice, care la randul lor pot furniza explicatii pentru comportamentele observabile. In raport cu manifestarile observabile, psihice sau psihosociale, trasaturile de personalitate apar doar ca explicatii distale.

Personalitatea, asa cum se structureaza ea in ontogeneza, este supusa unor influente endogene (tendinte bazale – concepte ipotetice neobservabile direct dar care pot fi inferate) si unor influente exogene, de mediu. Trasaturile de personalitate constituie o subdiviziune majora a tendintelor de baza, alaturi de abilitatile cognitive, sexuale si de alte materiale ale psihismului. Influentele externe includ cadrul socio-cultural de formare a persoanei, evenimentele de viata si intaririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vietii. Ele opereaza asupra individului in ontogeneza si pot fi rezumate prin conceptul de „situatie existentiala”.

Biografia obiectiva este constituita din cursul real al comportamentelor si trairilor care formeaza viata individului. Comportamentul observabil este o sectiune temporala a biografiei obiective si include ganduri, sentimente, actiuni, atitudini etc.

Punctul de focalizare in modelul celor doi autori este nivelul adaptarilor caracteristice, la constituirea carora contribuie atat personalitatea cat si cultura, ele avand valoare de expresii fenotipice ale trasaturilor. Ele definesc identitatea contextualizata a persoanei si contin obiceiuri, deprinderi, valori, motive, roluri, relatii.

Un rol important la nivelul adaptarilor caracteristice revine imaginii de sine, ca o subdiviziune a nivelului. Continuturile itemilor chestionarului sunt legate direct si in inalta masura de acest nivel al imaginii de sine.

Valoarea explicativa de tip cauzal a trasaturilor de personalitate este reala doar in masura in care aduce un plus de cunoastere sau intelegere, permitand evaluari care trec dincolo de datele observabile. Datele de cercetare sprijina valoarea explicativa a trasaturilor pe de o parte prin certificarea stabilitatii lor in timp (care deschide posibilitatea unor predictii pe termen lung) si pe de alta parte prin relevarea unui model de covariatie a trasaturilor distincte si repetitive (Minulescu, 1996).