ANOREXIA SI BULIMIA NERVOASA LA ADOLESCENTA
Definitie
Aceste tulburari de alimentatie caracteristice adolescentelor sunt caracterizate printr-o preocupare morbida privind greutatea si forma corpului ,cu perturbarea severa a comportamentului alimentar. Sunt descrise doua subtipuri: anorexia nervoasa si bulimia nervoasa. Īn ambele tulburari exista o perturbare īn perceperea greutatii corpului si a imaginii corporale.
Anorexia nervoasa (AN) se caracterizeaza prin īnfometare autoimpusa si refuzul de a mentine o greutate la valoarea minima a normalului corespunzatoare vārstei si īnaltimii, asociata cu o teama intensa de a nu lua un greutate .
Bulimia nervoasa (BN) consta īn episoade repetate de consum alimentar excesiv urmate de comportamente compensatorii precum : varsaturi autoprovocate, diete restrictive, abuz de laxative, diuretice sau exercitii fizice intense. Termenul de BN a fost introdus īn DSM-III-R īn 1987.
Epidemiologie
Comportament anorexic psihogen se poate īntālni din prima saptamāna de viata, la sugari, dar si īn mica copilarie, prevalenta īn spitalele pediatrice fiind de 1-5%.
Prevalenta AN īn general, īn populatia feminina de-a lungul vietii este estimata la 0,1-0,7% (301,137).
Studiile efectuate au constatat o rata a prevalentei privind AN de 0,5-1% la femeile din ultima parte a adolescentei si īnceputul perioadei adulte. Exista putine date referitoare la sexul masculin.
Īn privinta BN prevalenta printre adolescente si femeile adulte tinere este de 1-3%.(305)
Īn Statele Unite se estimeaza o rata a AN si BN īn populatia generala de 2-6%, cu o predominanta a sexului feminin ( 10:1 in favoarea acestuia). 86% din indivizii afectati de tulburari de alimentatie au sub 20 ani, iar dintre acestia 77% au īntre 1 si 15 ani.(184)
Varsta medie la debutul AN este de 15 - 17 ani.
Rata de mortalitate īn tulburarile de alimentatie este de 10%. Cel mai frecvent dec 121i89b esul se produce prin inanitie, tulburari cardiace (datorate dezechilibrelor electolitice) sau suicid.
Etiopatogenie
Este cunoscut faptul ca tulburarile de comportament alimentar au o etiologie multifactoriala. Factorii implicati īn etiopatogenia acestora pot fi geupati in : genetici, socio culturali si psihologici.
FACTORII SOCIOCULTURALI
Atitudinea culturala din tarile industrializate promoveaza un tip ideal de frumusete caracterizat printr-o greutate sub medie, tip manechin. Lantul cauzal relevat de studii prospective īncepe cu faptul ca fetele tinere cresc īntr-o societate preocupata de canoane de frumusete feminina care presupun o silueta nefireasca (59). Incapacitatea de a recunoaste si de a reactiona corect la nevoile trupului - cum ar fi senzatia de foame, asociata cu nevoia de a atinge standardele de frumusete impuse de societatea contemporana si promovate permanent de mass-media sunt doar cāteva din ipotezele etiopatogenice privind tulburarile de alimentatie.
FACTORII BIOLOGICI
Factorii genetici sunt implicati īn tulburarile de comportament alimentar, fapt demonstrat prin studii familiale controlate, recente care au aratat o prevalenta crescuta de-a lungul vietii la rudele de gradul I ale pacientilor cu AN - 3-12%, comparativ cu loturile martor - 0-3,7%.(110)
Exista un risc crescut de AN la rudele de gradul I ale indivizilor cu AN; astfel, fetele pacientelor cu AN au risc de 6,6% de a dezvolta AN (224).
Studii pe gemeni au aratat ca exista rate de concordanta la gemenii monozigoti, semnificativ mai crescute decāt la gemenii dizigoti. Pentru tipul restrictiv de AN studiile au aratat ca exista o concordanta de 66% pentru gemenii monozigoti fata de 0% pentru gemenii dizigoti (224). De asemenea, exista o frecventa ridicata a BN la rudele de gradul I ale pacientilor cu BN.
Studii efectuate pe pacienti cu AN si BN sugereaza ca Neuromediatorii si hipotalamusul pot avea modificari de tip hiperactivitate serotoninergica ce se pare ca sunt implicate si īn mentinerea dietei restrictive si a unor trasaturi de personalitate ca perfectionismul, obsesionalitatea sau statusul dispozitional negativ (379). Alte studii (352,208,209,257,207 au constatat ca exista un polimorfism (-1438G/A) īn regiunea promotor a genei pentru receptorul 5-HT2A asociat cu prezenta(364,365 ,28)
Neurotransmitatorii din nucleii paraventriculari hipotalamici sunt implicati īn reglarea comportamentului alimentar. Astfel, norepinefrina are rol īn stimularea apetitului alimentar īn timp ce serotonina stimuleaza producerea satietatii, fiind implicata si īn modularea impulsivitatii si comportamentului obsesiv, ceea ce explica asocierea frecventa dintre tulburarile de comportament alimentar si tulburarile de dispozitie, anxietatea sau comportamentul obsesiv-compulsiv.(208)
De asemenea, s-a constatat ca indivizii cu tulburari de comportament alimentar au un nivel crescut de vasopresina si cortizol. Ambii hormoni sunt implicati īn raspunsul organismului la stresul fizic si emotional. Alte studii au gasit nivele crescute de neuropeptid-Y si peptid-YY la pacientii cu AN si BN, sugerānd ca acestia ar avea un rol īn tulburarile de comportament alimentar.(73)
FACTORII PSIHOLOGICI
Teoriile psihanalitice explica tulburarile de comportament alimentar prin existenta unei relatii seductive, dependente a adolescentei fata de figura paterna pasiva, calda, dar lipsita de autoritate si a unui sentiment de vinovatie īntretinut de o mama acaparatoare, ambivalenta, cu care adolescenta refuza sa se identifice.
Teoriile cognitive considera drept cauza a AN o perceptie distorsionata a imaginii corporale asociata cu negarea emacierii si nerecunoasterea sau negarea sentimentelor de oboseala, furie sau suparare.
Perfectionismul, inflexibilitatea si lipsa de exprimare a emotiilor sunt trasaturi de personalitate comune la indivizii cu AN, īn special īn tipul restriciv. Ei se straduiesc permanent sa faca totul perfect, fara greseala, conform standardelor autoimpuse si impuse de parinti. Unele studii au demonstrat ca perfectionismul este asociat la acesti pacienti cu ritualuri legate de alimentatie si cu o rezistenta mai mare la schimbare privind comportamentul alimentar (304).
Īn cazul ccccomportamentul anorexic la sugar si copilul mic se pare ca s-ar datora unor atitudini neadecvate ale mamei, cu perturbarea relatiei mama-copil, ceea ce declanseaza anorexia de opozitie, copilul īnfruntānd astfel mama, care devine fie hiperanxioasa, fie rejectanta si rigida. Alti factori implicati pot fi abuzul si neglijarea copilului.
Trasaturile de personalitate asociate cu bulimia nervoasa (BN) au fost mai putin studiate si, aparent, sunt mai heterogene decāt la cei cu AN. Īn timp ce impulsivitatea si instabilitatea emotionala sunt mai frecvente la cei cu BN (241,179,381) , trasaturi ca perfectionismul, autocontrolul diminuat, evitarea durerii, compulsivitatea si obsesionalitatea predomina la cei cu AN, chiar si dupa remisia acesteia, dar pot caracteriza si pacientii cu BN (164,73). Dintre acestea se pare ca elementul central este autocontrolul conceptualizat prin acceptarea responsabilitatii propriilor decizii, identificarea scopurilor propuse, dezvoltarea capacitatii de rezolvare a problemelor si, nu īn ultimul rānd, acceptarea de sine. Controlul aparent asupra comportamentului alimentar, dietele restrictive par a oferi un fals autocontrol īn viata de zi cu zi la pacientii cu AN.
Criterii de diagnostic. Diagnostic pozitiv
Criterii de diagnostic DSM-IV pentru Anorexia nervoasa:
A.Refuzul de a mentine geutatea corporala la sau deasupra unei greutati minime normale pentru varsta si īnaltimea sa (de ex.: pierdere īn greutate ducānd la mentinerea greutatii corporale la mai putin de 85% din cea expectata sau incapacitatea de a lua in greutate plusul expectat īn cursul perioadei de crestere, ducānd la o greutate corporala de mai putin de 85% din cea expectata).
B.Frica intensa de a nu lua īn greutate sau de a deveni gras(a), chiar daca este subponderal(a).
C.Perturbarea modului īn care este experientata greutatea sau conformatia corpului, nedatorata influentei greutatii sau conformatiei corporale asupra autoevaluarii sau negarea seriozitatii greutatii corporale scazute actuale.
D.La femeile postmenarhice, apare amenoreea, adica absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive.
De specificat tipul:
Tip restrictiv: īn cursul episodului actual de AN, persoana nu s-a angajat regulat īntr-un comportament de purgare (adica varsaturi autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme).
Tip de māncat excesiv/purgare: īn cursul episodului actual de AN, persoana se angajeaza īn mod regulat īntr-un comportament de māncat excesiv sau de purgare (adica de varsaturi autoprovocate, abuz de laxative, diuretice sau clisme).
Criterii de diagnostic DSM-IV pentru Bulimia nervoasa
A.Episoade recurente de māncat excesiv. Un episod de māncat excesiv se caracterizeaza prin ambii itemi care urmeaza:
(1) māncatul īntr-o anumita perioada de timp (de ex.: īn curs de doua ore) a unei cantitati de māncare mai mare decāt cea pe care cei mai multi oameni ar putea-o mānca īn aceeasi perioada de timp si īn circumstante similare;
(2) sentimentul de lipsa de control al māncatului īn cursul episodului (de ex.: sentimentul ca persoana respectiva nu poate stopa māncatul sau controla ce sau cāt manānca).
B.Comportament compensator inadecvat recurent īn scopul prevenirii luarii īn greutate, cum ar fi varsaturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul sau exercitiile excesive.
C.Māncatul excesiv si comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele, īn medie de cel putin doua ori pe saptamāna, timp de trei luni.
D.Autoevaluarea este īn mod nejustificat influentata de conformatia si greutatea corpului.
E.Perturbarea nu survine exclusiv īn cursul episoadelor de anorexie nervoasa.
De specificat tipul:
Tip de purgare: īn cursul episodului curent de BN, persoana s-a angajat regulat īn autoprovocarea de varsaturi sau īn abuzul de laxative, diuretice sau clisme.
Tip de nonpurgare: īn cursul episodului curent de BN, persoana a utilizat alte comportamente compensatorii inadecvate, cum ar fi postul sau exercitiile excesive, dar nu s-a angajat regulat īn autoprovocarea de varsaturi sau īn abuzul de laxative, diuretice sau clisme.
DSM-IV include si Tulburarea de comportament alimentar fara alta specificatie care este destinata tulburarilor de comportament alimentar care nu satisfac criteriile pentru AN sau BN.
Astfel, pot fi satisfacute criteriile pentru AN exceptānd amenoreea sau persoana īsi mentine o greutate īn limite normale. Sau, sunt satisfacute criteriile pentru BN dar māncatul excesiv si mecanismele compensatorii inadecvate survin cu o frecventa mai mica de doua ori pe saptamāna sau au o durata sub trei luni.
Comportamentul poate consta īn māncarea repetata si eliminarea din gura, dar nu īnghitirea unor mari cantitati de māncare.
Tulburarea de māncat excesiv consta īn episoade recurente de māncat excesiv, īn absenta uzului regulat al unor comportamente compensatorii inadecvate caracteristice BN.
Criterii ICD 10:
Diagnosticul de AN sau BN se pune conform criteriilor DSM-IV si ICD 10 mentionate mai sus.
Pot fi folosite o serie de interviuri semistructurate sau structurate , ca de exemplu : chestionar pentru tulburari de alimentatie (Eating Disorder Inventory), SIAB (Structured Interview of Anorexia Nervosa and Bulimic Syndromes).
Pentru depistarea complicatiilor medicale determinate de lipsa aportului nutritiv
sunt necesare o serie de analize de laborator cum ar fi hemograma care va releva o anemie, leucopenie, limfocitoza, glicemia, electrolitii serici pentru a depista o eventuala hipopotasemie sau o alcaloza metabolica īn special īn tipul de AN sau BN cu purgatie, amilaza salivara serica, colesterolemia, transaminazele hepatice, ureea si creatinina.
Pe electrocardiograma se pot evidentia modificari de faza terminala (segment ST, unda T), aritmii cardiace care sunt secundare dezordinelor electrolitice. Sunt necesare monitorizarea pulsului arterial si tensiunii.
Aspectul clinic in AN este foarte particular,simptomatologia poate apare dupa un eveniment perceput ca psihotraumatizant sau, de cele mai multe ori, dupa remarci malitioase la adresa greutatii pacientelor.
Īn intentia de a slabi adolescentele cu AN tip restrictiv se angajeaza īn diete drastice. Initial, evita sa manānce hidrocarbonate si grasimi motiv pentru care le exclud din alimentatie, se supun unui regim de autoīnfometare; ulterior acestea nu mai recunosc senzatia de foame. Īsi controleaza frecvent greutatea, īsi alcatuiesc riguros dieta astfel īncāt numarul de kilocalorii ingurgitate sa fie foarte redus, de cele mai multe ori sub 500 kcal/zi (ajung sa manānce doar un mar pe zi sau tin post negru). Unele paciente recurg la adevarate ritualuri īn privinta comportamentului alimentar, de ex: cantitatile reduse de māncare sunt taiate īn bucati foarte mici pentru a le mānca (astfel, o pacienta se straduia sa taie īn jumatati si boabele de mazare) sau īsi aseaza masa īntr-un anumit fel. La aceasta se pot adauga efectuarea de exercitii fizice intense. Desi ajung la o greutate sub medie, ele nu sunt multumite, se considera "grase" datorita unei perceptii distorsionate a propriului corp si a unei adevarate fobii de īngrasare, motiv pentru care continua sa slabeasca ajungānd la emaciere si uneori la deces prin lipsa aportului nutritiv si a tulburarilor hidro-electrolitice consecutive. Unele pot percepe ca sunt mai gracile dar considera ca anumite parti ale corpului, cel mai frecvent coapsele si fesele, sunt inacceptabil de "grase". Ele sunt incapabile sa-si recunoasca sau neaga complicatiile medicale legate de malnutritie.
La acestea se adauga amenoreea - lipsa ciclului menstrual cel putin trei luni consecutive, datorata reducerii secretiei de GnRH, care la rāndul sau determina scaderea secretiei pituitare de hormon luteinizant (LH) si hormon foliculo-stimulant (FSH).
La tipul de AN cu purgare adolescentele īsi provoaca varsaturi, folosesc īn mod abuziv laxative, diuretice, emetice sau medicamente pentru slabit, pentru a contracara caloriile consumate "īn plus".
Īn ambele tipuri de AN se pot asocia simptome depresive - dispozitie depresiva, sentimente de vinovatie, autostima scazuta, labilitate emotionala, iritabilitate, insomnie, sentimente de inadecvare si izolare sociala, scaderea libidoului.
Comportamentul obsesivo-fobic poate fi legat de greutate, alimentatie, forma corpului sau poate fi independent de acestea.
Īn ciuda slabirii excesive si a aportului nutritional redus pacientele cu AN pot functiona social mult timp foarte bine, la standarde mari autoimpuse, datorita perfectionismului si ambitiei ce le caracterizeaza. Par detasate de problema ( toate pacientele pe care le-am avut continuau sa mearga la scoala si chiar sa i-a premiu ).
De altfel, scaderea īn greutate este vazuta ca un semn de autodisciplina, īn timp ce luarea īn greutate este considerata o pierdere inacceptabila a controlului.
Īn ceea ce priveste sugarii cu anorexie acestia sunt fie foarte iritabili, agitati, plāng mult, varsa sau, dimpotriva, pot fi apatici si retrasi, nici macar nu īnghit hrana data de parinte. Poate apare dupa schimbarea regimului alimentar. Ei scad īn greutate rapid sau nu reusesc sa ajunga la greutatea adecvata vārstei.
Clinic BN se caracterizeaza prin episoade de hiperfagie cānd persoana īn cauza consuma īntr-o perioada scurta de timp (īn mai putin de doua ore) o cantitate mare de māncare, de obicei constituita din alimente bogate īn calorii, īn special dulciuri, pe care le consuma pe ascuns, uneori noaptea. Aceste episoade pot fi precedate de o emotie negativa, de diferiti factori tensivi sau anxietate si se pot īnsoti de sentimente de vinovatie, se simt rusinate de comportamentul lor; pot avea senzatia ca nu se pot autocontrola, ca nu-si pot stapāni pulsiunea de a mānca.
Ca si īn AN, si īn BN adolescentele sunt preocupate de greutatea corporala, de forma corpului, avānd o teama intensa de a nu se īngrasa.
Astfel, ele se angajeaza dupa episoadele bulimice īn comportamente compensatorii care constau īn varsaturi autoprovocate, abuz de exercitii fizice, laxative, mai rar diuretice, si diete restrictive, evitānd alimentele pe care le percep ca duc la īngrasare sau pe cele care le indeamna la excese datorita pulsiunii de a le mānca ( una din paciente consuma mari cantitati de bomboane de ciocolata afirmānd ca nu se putea opri pāna nu le mānca pe toate, dupa care ascundea cutiile ramase īn birou, pentru a nu fi descoperite de parintii sai). Cu toate acestea, spre deosebire de AN, multe dintre pacientele cu BN se mentin la o greutate normala, uneori chiar peste medie, sau pot avea o greutate fluctuanta. Unele paciente pot avea eroziuni sau cicatrici pe fata dorsala a degetelor cu care īsi autoprovoaca varsaturile, precum si carii dentare, īn special pe fata linguala a dintilor, ca urmare a contactului acidului gastric cu smaltul dentar.
si īn BN pot apare tulburari de ciclu menstrual, dar de obicei sunt mai rare decāt īn AN. Acestea constau īn amenoree sau, mai frecvent, īn menstre īn cantitate redusa (oligomenoree).
Dispozitia depresiva, autostima scazuta, anxietatea, imposibilitatea de a se autocontrola si īn relatiile interpersonale sunt mai frecvente la pacientii cu BN decāt la cei cu AN.
Se pare ca mai mult de o treime din pacientii cu BN au tulburari de personalitate (cel mai frecvent tulburarea de personalitate tip borderline).
Foarte frecvent mai ales in stadiile avansate apar complicatiile medicale ; acestea se datoreaza : aportului nutritiv nedecvat, varsaturilor frecvente, dezechilibrelor hidro-electrolitice consecutive.
Acestea pot ficomplicatii:
Cardiovasculare: hipotensiune, hipovolemie, aritmii cardiace - bradicardie, tahicardie ventriculara si chiar moarte subita, miocardopatii, edeme.
Gastro-intestinale: dureri abdominale, dilatare gastrica, ileus, esofagita, gastrita, pancreatita, sindrom Mallory - Weiss, infiltratie grasa a ficatului, inflamarea si marirea glandelor salivare, īn special parotide.
Endocrine: deficienta de hormon T3, hipogonadism, hiperaldosteronism cu lanugo sau hirsutism.
Pulmonare: prin aspiratia varsaturii.
Musculo-scheletale: reducerea masei si fortei musculare, osteoporoza.
Renale: calculi renali, insuficienta renala.
Metabolice: dezechilibre electrolitice, īn special hiponatremie, hipopotasemie, hpomagneziemie, alcaloza hipocloremica.
Dermatologice: piele uscata, lanugo, acrocianoza, cicatrici pe fata dorsala a falangelor folosite pentru a provoca varsaturile.
Neuropsihice: neuropatii, parestezii, diminuarea reflexelor, crize epileptice, afectarea hipotalamusului cu imposibilitatea reglarii temperaturii corpului, oboseala, apatie.
Dentare: eroziuni dentare, īn special pe fata linguala a dintilor, carii dentare frecvente.
Ginecologice: amenoree, oligomenoree, ciclu menstrual neregulat, infertilitate, apetit sexual scazut.
Hematologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Diagnosticul diferential al AN:
Diagnosticul diferential al AN se face cu toate bolile somatice īn care pot surveni scaderi marcate īn greutate, cum ar fi: SIDA, boli gastro-intestinale, tumori maligne, discrazii sanguine ,dar īn aceste situatii pacientii primesc alimentatia adecvat si nu au dorinta marcata de a scadea īn greutate cu restictii alimentare severe si nici tulburari ale perceptiei imaginii corporale ca īn AN.
Un alt diagnostic diferential este acela cu sindromul arterei mezenterice superioare caracterizat prin varsaturi postprandiale consecutive obstructiei pilorului.
A doua etapa de diagnosticul diferential va viza tulburarile psihice in care pot apare simptome asemanatoare anorexiei precum :
-tulburarea depresiva majora īn care pacientul poate scadea īn greutate ca urmare a scaderii apetitului dar, spre deosebire de AN, acesta nu este preocupat de dieta sau de forma corpului, nu are o teama excesiva de a nu lua īn greutate. Cu toate acestea īn AN se poate asocia un sindrom depresiv, caracterizat prin dispozitie depresiva, autostima scazuta, labilitate afectiva;
-schizofrenia īn care pacientul poate prezenta un comportament bizar legat de alimentatie, eventual cu scadere īn greutate, dar fara a fi preocupat de imaginea sa corporala sau de frica de a nu lua īn greutate; pacientele cu AN pot avea uneori idei legate de alimentatie sau forma corpului de intensitate deliranta;
-tulburarea obsesivo-compulsiva - pacientele cu AN pot avea obsesii si compulsii dar numai īn legatura cu comportamentul alimentar ceea ce nu justifica diagnosticul de TOC;
-tulburarea de somatizare īn care pot apare ca simptome scaderea īn greutate, varsaturile, dar pacientii nu sunt procupati de teama de īngrasare;
-fobia sociala/specifica - īn AN pacientele pot avea un comportament de evitare, dar acesta este legat numai de comportamentul alimentar (multe dintre acestea evita sa manānce īn public);
-tulburarea dismorfica corporala este un diagnostic ce poate fi luat īn consideratie daca pacientul este preocupat nu numai de greutatea si conformatia corpului, ci este preocupat si de alte defecte imaginare ale acestuia;
-bulimia nervoasa dar greutatea īn BN este mentinuta la valori normale sau peste normal.
Diagnosticul diferential al BN vizeaza toate tulburarile organice cerebrale in care poate apare hiperfagie:
Īn anumite sindroame neurologice pot exista episoade de hiperfagie, ca īn sindromul Kleine-Levin, sau de compulsiuni legate de alimentatie, ca īn sindromul Kluver-Bucy, īnsa īn ambele sindroame nu este prezenta preocuparea exagerata pentru greutate si imaginea corporala.
A doua etapa de diagnostic vizeaza tulburarile psihice in care poate apare comportamentul bulimic:
-tulburarea depresiva majora īn care pacientii pot avea hiperfagie dar nu exista preocupari pentru imaginea sau greutatea corpului;
-anorexia nervoasa tip māncat excesiv/purgare dar scaderea severa īn greutate si amenoreea sunt criterii care o disting de BN.
Desi AN si BN sunt definite ca entitati separate, ele se pot asocia; īn practica am intilnit cazuri in care boala debuta cu anorexie ca dupa un timp ( luni sau ani de zile ) sa se instaleze comportamentul bulimic.
Tratament
Atāt īn cazul AN cāt si īn BN succesul terapeutic depinde de īntreaga echipa care, alaturi de psihiatru, trebuie sa includa psihologul, pediatrul si nutritionistul.
Tratamentul anorexiei nervoase
Īn cazul AN la sugar si copilul mic este utila observarea conditiilor īn care este alimentat copilul, numarul meselor, cantitatea, orarul cu restabilirea unei conduite alimentare adecvate si īmbunatatirea relatiei mama-copil.
Īn AN la adolescenta tratamentul este dificil datorita faptului ca pacientele cu AN sunt ambivalente fata de tratament (F. Connan and J. Treasure, 2000). Astfel, majoritatea sunt rezistente la tratament si nu doresc sa ia īn greutata īn ciuda emacierii evidente.
Scopurile tratamentului constau, īn primul rānd, īn obtinerea unei greutati adecvate, corespunzatoare vārstei, īnaltimii si sexului, reechilibrarea hidro-electrolitica si nutritionala. Īn acest scop se va elabora un plan alimentar riguros, īmpreuna cu pacienta. Astfel, se negociaza cu aceasta greutatea tint si rata de crestere īn greutate pe saptamāna (cāstigul īn greutate ar trebui sa fie de cel putin 0,5-1kg/saptamāna), se calculeaza caloriile necesare pe zi pentru a atinge aceasta tinta, regimul alimentar va fi stabilit īn functie de alimentele pe care le accepta pacienta si repartizat īn cinci mese pe zi, trei principale si doua gustari, care sa contina toate principiile alimentare - proteine, glucide, lipide ,vitamine si minerale.
Tratamentul pacientei se poate face īn ambulator sau īn spital. Spitalizarea se impune cānd greutatea este periculos de scazuta, cānd scaderea īn greutate este foarte rapida, cānd exista severe dezechilibre hidro-electrolitice, risc suicidar, īncercari anterioare nereusite, asocierea de tulburari de personalitate sau alta simptomatologie psihica, complicatii medicale.
Tratamentul psihofarmacologic consta īn administrarea de antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI), clorpromazina īn doze mici, care si-au dovedit eficienta īn special cānd exista simptomatologie depresiva sau comportamente obsesivo-fobice asociate.
Tratamentul psihoterapeutic implica terapie suportiva, cognitiv-comportamentala, familiala, cu stabilirea unei solide relatii terapeutice pacient-psihiatru, alianta terapeutica constituind un important mediator pentru succesul terapiei.
Tratamentul bulimiei nervoase
Pacientii cu BN sunt mai complianti la tratament decāt cei cu AN.
Ca si īn AN, tratamentul psihofarmacologic consta īn administrarea de antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI).
Tratamentul psihoterapeutic foloseste terapie cognitiv-comportamentala, familiala si interpersonala.
Evolutie si prognostic
Evolutia si prognosticul sunt variabile īn AN: poate exista o recuperare completa dupa un singur episod, cel mai frecvent īnsa, evolutia este fluctuanta cu exacerbari si remisiuni partiale.
Evolutia AN la sugar si copilul mic este īn general favorabila, cu ameliorarea acestui comportament īn timp. Unii pot ramāne cu capricii alimentare.
Pacientii care ajung la stadiul de casexie pot evolua spre coma si, īn final, moarte. Mortalitatea este de peste 10%, moartea survenind ca rezultat al dezechilibrelor hidro-electrolitice sau prin suicid.
Reaparitia menstruatiei īn AN este un factor de prognostic favorabil.
Īn BN evolutia poate fi cronica, cu perioade de remisie ce alterneaza cu perioade de māncat excesiv.
Atāt īn AN, cāt si īn BN, factorii de prognostic favorabil sunt: vārsta sub 18 ani, lipsa spitalizarilor īn antecedente, absenta comprtamentului de purgatie.
Factorii de prognostic nefavorabil sunt: autostima scazuta, conflictele intrafamiliale, tulburarile de personalitate asociate.
|
