- consideratii generale -
Din cadrul activitatilor de expresie fac parte si activitatile de artterapie care se refera la folosirea mijloacelor d 656j95g e expresie artistica in scopuri terapeutice.
Muzicoterapia se incadreaza in vasta arie a psihoterapiei prin arta. Valoarea terapeutica a muzicii rezulta din multiplele influente pe care le are asupra psihicului uman, datorita complexitatii fenomenului muzical.
Muzica declanseaza procese afective dintre cele mai variate si neasteptate, de la emotia muzicala cu o gama larga de manifestare - bucurie, traire interioara, sentimentul armoniei, īnaltare spirituala - pāna la descarcari explozive de exaltare colectiva.
Fiind cea mai complexa arta si īn acelasi timp accesibila tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin si mai penetrant limbaj artistic - sunetul muzical - ca element sonor fundamental cu care opereaza.
Rezultanta a vibratiei sonore periodice si regulate, sunetul muzical dispune de patru īnsusiri: īnaltime, durata, intensitate si timbru.
Durata sunetelor muzicale se exprima prinsunete de diferite lungimi.
Inaltimea se concretizeaza prin sunete de diferite inaltimi, variat reprezentate in
cadrul scarii muzicale Dol - Do2 - Do3.
Intensitatea este calitatea sunetului muzical de a fi mai tare sau mai slab, ca rezultat al unui volum de energie mai mare sau mai mic ce insoteste vibratiile.
Timbrul se refera la calitatea care face sa se distinga un sunet dupa sursa care l-a pro dus. Astfel, sunetele bogate in armonice determina un timbru taios, patrunzator (oboiul), pe cand cele cu mai putine armonice au un timbru moale, dulce (flautul).
Organizarea si succesiunea acestor calitati ale sunetului muzical, cu sens expresiv, isi dovedesc eficienta prin sensibilizarea subiectilor, cat si prin crearea unei stari psihice pozitive ce permite realizarea unei relatii corespunzatoare de comunicare dintre educator si subiect.
Se cuvine precizarea ca muzica foloseste aeele sunete care sunt produse de vibratiile regulate si periodice ale corpurilor sonore a caror inaltime se poate preciza si identifica prin reproducerea ei cu vocea sau cu un instrument muzica1.
Spre deosebire de sunetele muzicale, zgomotele nu au precizate inaltimea, ele fiind produsul vibratiilor neregulate si neperiodice, caracterizate fiind numai de durata, inaltime si timbru.
Prin sunet, muzica are limbajul ei propriu, specific, concretizat prin ritm, armonie si melodie.
RITMUL īn muzica se refera la succesiunea organizata a duratei sunetelor. Utilizarea sa judicioasa faciliteaza dezvoltarea facultatilor psihice superioare ale fiintei umane a valorilor sale estetice.
ARMONIA se refera la īmbinarea melodica a sunetelor si se bazeaza pe tehnica acordurilor, specifica compozitiei.
MELODIA, ca rezultat final al unei creatii muzicale reprezinta "o succesiune de sunete īmbinate dupa regulile ritmului si ale modulatiei pentru a alcatui o unitate cu sens expresiv", exprimata īntr-o compozitie muzicala.
Limbajul muzical rezoneaza eu personalitatea umana - daca admitem ca cele trei elemente ale naturii umane, viata psihologica., viata afectiva si viata mentala sunt refIectate in plan atitudinal prin ritm, melodie si armonie.
Astfel, viata psihologica implica dinamism si sensibilitate sonora, generand ritmul. Viata mentala cuprinde emotiile generate de sunetele muzicale, respectiv melodia. Viata mentala presupune constientizarea lumii sonore, in functie de capacitatea de discriminare perceptiva, reprezentand armonia.
In terapia educationala, limbajul muzical poate detennina crearea unei motivatii pozitive, facilitand o deschidere individuaIa sau colectiva catre comunicare si performante scolare.
|
