Ce faci daca ai langa tine o persoana anxioasa

In articolul trecut am vorbit despre personalitatile de tip pasiv-agresiv. Astazi, vom prezenta un tip de personalitate accentuata, pe care o intalnim frecvent: personalitatea anxioasa.

Caracteristicile sale de baza sunt:
isi face foarte multe griji, atat pentru sine, cat si pentru ce 13413l116n i apropiati, fara a avea motive intemeiate si legate de intamplari si situatii cotidiene;
persoana se afla intr-o permanenta stare de tensiune fizica, adesea excesiva, fara a putea preciza sursa acestei tensiuni;
este extrem de atenta si vigilenta la tot ce se intampla in jur si calculeaza in permanenta potentialele riscuri care pot aparea, chiar daca imprejurarile nu tradeaza prezenta unui risc iminent;
de multe ori, aceste personalitati prezinta o serie de semne vegetative, involuntare - transpiratii, bufeuri, nevoia de a merge la toaleta, senzatia de nod in gat, palpitatii, contracturi musculare diverse etc.

Rationamentul unei astfel de persoane este simplu: cu cat esti mai atent si mai cu grija, cu atat se reduce pericolul si riscul situatiilor pe care le intalnesti. Probabil ca, cel putin o data, ati trait o situatie similara cu cea pe care o voi descrie mai jos sau aveti prieteni sau cunoastinte care o traiesc aproape zilnic:

Ma trezesc in fiecare zi la ora 7. Nu este nici devreme, dar nici tarziu. Incep serviciul la 10, dar mereu am impresia ca nu voi avea suficient timp pentru a ma pregati. De fiecare data fac dus si imi beau cafeau, fumez obisnuita tigara de dimineata, ma imbrac, ma aranjez si. Evident, mai am cel putin trei sferturi de ora de asteptat pentru a pleca si a ajunge la timp la firma. Stau cam 20-30 de minute si cobor la masina. Ar putea fi foarte aglomerat si daca voi prinde un ambuteiaj pe undeva, s-ar putea sa intarzii. Mai bine plec putin mai devreme. Pornesc masina si ma incadrez pe drumul obisnuit. Nu este foarte aglomerat si risc sa fiu iarasi primul la firma. Pe drum ma gandesc la ce am astazi de facut. Am intalnire cu doi clienti importanti. La 11 si la 13. Si sunt in zone diametral opuse ale orasului. O sa-mi ia cel putin o ora sa ajung de la unul la celalalt. Mi-am amintit brusc faptul ca primul meu client cu care am intalnire azi este cam vorbaret. Ce fac daca incepe sa-mi povesteasca iarasi de inceputurile afacerii sale? Risc sa intarzii la cealalta intalnire! Ce sa-i spun? Cum sa fac sa nu inceapa iar sa povesteasca? Poate ca ar trebui sa vorbesc eu mai mult si astfel nu va mai avea timp sa inceapa povestirea! Brusc, imi dau seama ca am o problema legata de aceasta intalnire. Ce voi face? Am ajuns la firma. Sunt primul, evident. Portarul ma cunoaste si stie ca, de obicei, ajung mai devreme. Ma indrept spre lift, gandindu-ma la faptul ca saptamana trecuta a fost o pana de curent si colegul meu a ramas blocat in ascensor aproape o ora. Numai ideea ca pot ramane atarnat la cateva zeci de metri de sol imi da o senzatie de raceala pe spate. Doamne fereste, am auzit intamplari in care cablul liftului s-a rupt si s-a prabusit in gol. Simt ca mi se face rau si hotarasc sa pornesc pe scari. E si mai sanatos, fac un pic de miscare si, in cele din urma, nici nu e asa de sus. Biroul meu e la etajul 12. De multe ori ma gandesc ca la un cutremur. Poate ca ar trebui sa cer sa-mi mute biroul undeva mai jos. Dar daca nu vor? O sa-mi dau demisia!?

Cum ar trebui sa ne purtam cu astfel de personalitati? Inainte de toate aratati-i ca se poate baza pe dumneavoastra si ca puteti fi un sprijin de nadejde in orice situatie. Glumiti pe seama intamplarilor zilnice, dar folositi un umor binevoitor cand va referiti la el sau la situatiile prin care trece. Incercati cat puteti, sa-l determinati sa relativizeze si sa nu mai priveasca totul ca pe un real pericol. Si daca vi se pare ca exagereaza cu teama si anxietatile sale zilnice, nu ezitati sa-l determinati sa apeleze la un psiholog.

Totodata, nu va lasati subjugati de atitudinea sa defensiva si plina de griji exagerate. Nu-l luati prin surprindere si nu-l determinati sa ia hotarari bruste sau sa actioneze in necunostinta de cauza. Si cel mai important, nu-i impartasiti grijile pe care le aveti, pentru ca, indiferent cate sunt, nu veti avea mai multe decat el. Riscati sa le preia si pe ale dumneavoastra.