Cum sa relationam cu personalitatile dificile

Cu personalitatile dificile ne intalnim zilnic: de cele mai multe ori ne sunt iubit/iubita, sot/sotie, coleg/colega sau suntem chiar noi.

Reprezinta un procent ridicat din populatia generala si nu sunt considerate ca avand o dominanta patologica marcanta. De altfel, in literatura de specialitate, personalitatile dificile (care se apropie ca sens de personalitatile accentuate) nu sunt considerate ca fiind tulburari sau entitati patologice.

Haideti sa vedem, pe scurt, care ar fi caracteristicile unei astfel de personalitati. Inainte 14114y2415o de toate, o personalitate accentuata este recunoscuta de catre anturaj ca fiind mai deosebita in relationare. Un individ cu o astfel de personalitate, desi nu este catalogat ca avand probleme psihice, necesita un mod mai specific de relationare iar reactiile sale sunt vazute ca speciale. Cei din jurul sau sunt nevoiti uneori sa depuna eforturi pentru a se intelege cu el sau pentru a-i intra in gratii.

De multe ori, chiar posesorul unei astfel de personalitati recunoaste ca are unele dificultati de relationare si, chiar mai mult, simte ca este mai deosebit decat cei din jurul sau. Important de stiut este faptul ca fiecare dintre noi suntem posesorii unor astfel de trasaturi de personalitati dificile. Dar devenim o personalitate dificila doar atunci cand marea majoritate a reactiilor si conduitelor noastre se subsumeaza unui astfel de mod specific, care poate fi usor regasit si descoperit de catre ceilalti si doar atunci cand o buna parte din relatiile noastre familiale, profesionale, sociale sunt afectate de acest "pattern" de relationare.

Sunt multe tipuri de personalitati dificile si multe criterii dupa care pot fi clasificate. Nu vom intreprinde un astfel de demers de catalogare ci vom prezenta pe rand aceste tipuri de personalitati pe care le vom ilustra cu exemple concrete.

Vom vorbi astazi despre personalitatea de tip pasiv-agresiv. Extrem de frecventa, multe din trasaturile sale pot fi cu usurinta observate in conduita noastra si a celor din jur. Caracteristica sa principala se refera la modalitatea de raspuns prin conduita agresiva mascata. Altfel spus, atunci cand dorim sa ne exprimam agresiv fata de cineva, nu o facem la modul vizibil si clar, ci recurgem la o serie de acte si conduite voalate, care, la prima vedere nu par a avea o dominanta agresiva.

Daca intr-un cuplu unul dintre membri are o astfel de personalitate, vor aparea inevitabil o serie de neintelegeri si de conflicte care nu par sa aiba drept cauza conduita sau reactiile celui cu personalitate pasiv-agresiva. Sa luam in discutie o astfel de situatie: cine spala vasele dupa cina? Presupunand ca sotul este cel care are o personalitate de tip pasiv-agresiv, probabil ca va avea un comportament de acest fel: va incerca sa afiseze o atitudine generala neutra, dorind sa dea impresia falsa ca nu este deloc deranjat de ceea ce va urma; va strange vasele si tacamurile cat mai zgomotos si probabil le va tranti in chiuveta, incercand sa para in continuare ca a acceptat tacit faptul ca el spala vasele.

Daca sotia nu va intra in vorba cu el, va face tot felul de mici acte care sa-i atraga acesteia atentia asupra actiunii pe care el tocmai o desfasoara. Atitudinea sa este ceva de genul: "Poftim draga, spal eu vasele, desi". Daca ea il va interpela in cele din urma si-i va atrage atentia asupra atitudii sale nu tocmai normale, sotul va avea replicile deja pregatite: "Cum adica ce am? Nu am nimic? Iti par eu nervos sau suparat? Nu vezi ca spal vasele? Nu inteleg ce doresti si cred ca iar cauti motiv de cearta!". Evident ca de aici si pana la adevarata cearta nu mai este decat un pas, care poate fi facut foarte usor.

Cum ar trebui sa ne comportam cu o astfel de personalitate? In nici un caz sa nu ignorati starea si atitudinea sa. Nu va faceti ca nu-l vedeti sau ca nu va pasa pentru ca nu veti avea de castigat. Va cauta si va reusi in cele din urma sa va faca sa-i adresati cel putin un cuvant si sa-i remarcati atitudinea. Totodata, nu cadeti in jocul pe care l-a inceput. Nu reactionati tot intr-un mod pasiv-agresiv, pentru ca nu veti ajunge decat sa intrati intr-un cerc de reprosuri si acte reciproc agresive care nu vor duce la nimic bun. Fiti intelegatori si acceptati-i starea, incercati sa discutati despre motivul pentru care este asa de suparat. Si, nu in ultimul rand, mai lasati de la dumneavoastra!