SCOALA GENERALA DR AUREL VLAD-ORASTIE
DEFICIENTA MINTALA SI LIMBAJUL COPIILOR CU DEFICIENTA MINTALA
MURGU DIANA
PROFESOR PSIHOPEDAGOG
"Întrucât deficienta mintala desemneaza o realitate complexa, un fenomen bio-psiho-social foarte eterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare si de tulburarile asociate, termenul de deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un tablou clinic unitar si deci nu îi corespunde o unitate structural-functionala, biologica sau psihologica."(Drutu, I. 1995).
"Termenul de deficienta mintala este doar o notiune care include variate forme si tipuri care au în comun insuficienta mintala si care confirma ideea unitatii în diversitate &# 20220j92u 351;i în acest domeniu"(R. Zazzo, 1973; M. S. Pevzner, 1975; M. Rosca, 1967; dupa Drutu;1995).
Toti istoricii problemei sunt de parere ca punctul de plecare îl constituie anul 1797, când niste vânatori gasesc în padurile Caune din Aveyron un copil salbaticit, crescut departe de societatea oamenilor, comportamentul sau semanând mai curând cu cel al animalelor. Acest copil a fost dus la Paris, unde a stârnit un viu interes. Pinel a consultat copilul si a ajuns la concluzia ca este vorba despre un copil oligofren congenital, aflat la nivelul idioteniei. Salbaticul copil din Aveyron e cunoscut în literatura medicala si psihologica, ca fiind cel dintâi deficient mintal asupra caruia s-a încercat o educatie stiintifica. Jean M. Itard, elev al lui Pinel, s-a chinuit sa-l aduca pe copilul salbatic la o stare normala. Îl supune la un "tratament" medico-pedagogic, adaptat trasaturilor particulare pe care le avea, în scopul reconstituirii intelectului. Copilul nu poate fi învatat sa vorbeasca si sa înteleaga relatia dintre obiect si sensul sau, cu tot efortul depus din partea lui Itard, iar memoria a ramas mecanica si gândirea concret-situativa. Cuvintele scrise au ramas pentru el obiecte fara semnificatie. Astazi, copilul "salbatic" e considerat primul deficient mintal în istoria pedagogiei si medicinii, demonstrându-se ca o astfel de educatie e posibila.(Arcan, Ciumageanu, 1980).
Notiunea de deficienta mintala cuprinde toate formele clinice stabilite de-a lungul secolelor, înglobând forme si tipuri clinice variate, de diferite grade. Termenul a fost introdus ca notiune de gen de catre anglosaxoni si americani la începutul secolului al XX-lea iar in Europa a fost substituit de numerosi alti termeni: deficienta intelectuala, slabiciune intelectuala sau de handicap intelectual (Paunescu, C. 1976).
O analiza succinta a literaturii de specialitate, precum si a limbajului folosit în practica curenta ne releva faptul ca exista o diversitate considerabila în ceea ce priveste terminologia utilizata. "Cronologic, termenul de "idiotism" a fost utilizat de J. Esquirol în secolul XVIII, iar în 1846 E. Seguin introduce notiuni cu privire la gradele de deficienta mintala: idiot, imbecil, înapoiat sau întârziat mintal".(P. Arcan, D. Ciumageanu, 1980).
"Retardarea mentala este caracterizata printr-o functionare intelectuala semnificativa sub medie (un IQ de aproximativ 70 sau sub 70) cu debut înaintea de etatea de 18 ani si prin deficite sau deteriorari concomitente în functionarea adaptativa".(DSM IV).
Deficienta mintala utilizata ca notiune de gen, cuprinde toate gradele prin care se desemneaza severitatea sau gravitatea:
deficienta mintala - usoara - I.Q. 50-55 pâna la 70;
- moderata sau medie - I.Q. 35-40 pâna la 50-55;
- severa - I.Q. -20-25 pâna la 35-40;
- profunda - I.Q. sub 20 sau 25. (DSM.IV).
O alta clasificare importanta este si ceea facuta de Ghergut în 2005:
IQ 140- inteligenta extrem de ridicata
IQ 120-140- inteligenta superioara
IQ 110-119- inteligenta deasupra nivelului mediu
IQ 90-109- inteligenta medie
IQ 80-89- inteligenta sub nivel mediu
IQ 70-79- inteligenta de limita
IQ 50-69- deficienta mintala usoara (de grad I)
IQ 20-49- deficienta mintala moderata si severa (de grad II)
IQ 0-19- deficienta mintala profunda sau grava (de grad III).
Dupa Raven:
IQ peste 140 - inteligenta extrem de ridicata
IQ 120-140 - inteligenta superioara
IQ 110-119 - inteligenta deasupra nivelului mediu
IQ 100-109 - inteligenta de nivel mediu ( buna )
IQ 90-99 - inteligenta de nivel mediu ( slaba )
IQ 80-89 - inteligenta sub medie
IQ 70-79 - inteligenta de limita
IQ 50-69 - deficienta mintala usoara ( debilitate mintala )
IQ 20-49 - deficienta mintala medie ( imbecilitate )
IQ 0-19 - deficienta mintala grava ( idiotie ).
Exista un acord cu privire la faptul ca dezvoltarea lor cognitiva nu este fixata la nastere. În mod evident intervin alti factori care joaca un rol important în împiedicarea sau facilitarea progresului individual, cum ar fi: mostenirea genetica, mediul familial în care copilul creste si învata, accesul sau inaccesul la serviciile de interventie, atentia acordata problemelor de sanatate, prezenta sau absenta serviciilor de sprijin familial, accesul sau inaccesul la o gradinita sau scoala potrivita lui.(M. Moldovan; G. Lakatos,2000).
Deficientul mintal se comporta mult mai infantil, sub nivelul copilului normale aceeasi vârsta cu el, este mult mai imatur, mai rigid, cu o mobilitate dinamica mai redusa. Din dinamica afectiva decurg caracteristici importante ale intelectului: concretism, deficit intelectual si mobilitate intelectuala redusa, absenta fanteziei, infantilism.(Burlea, 2007).
M. Cohn a semnalat 12 caracteristici ale inteligentei, care sunt deficitare la copii cu deficienta mintala:
- de a abstractiza, analiza si generaliza;
- de a preîntâmpina situatii noi;
- de a elabora decizii optimale;
- de a controla comportamentele (în desfasurarea lor);
- de a gasi modele practice de interventie în anumite situatii;
- de a gasi mijloace adecvate scopurilor;
- de a crea si anticipa ;
- de a opera cu simboluri si semnale;
- de a sesiza absurditatea;
- de a reactiona adecvat la sensul direct si la cel figurativ;
- de a reactiona adecvat cu privire la laturile diferite ale acelorasi relatii;
- de a folosi erorile ca surse de informatii.
Toate aceste trasaturi ale inteligentei umane nu sunt întelese corect de catre copilul deficient mintal, nu sunt tratate ca fiind importante si nu le înteleg sensul.
M. Chiva arata faptul ca, uneori, copilul deficient mintal poate deveni un adult normal, desi nivelul intelectului ramâne relativ constant. Aceasta afirmatie se bazeaza pe faptul ca inteligenta nu este decât unul din multiplele instrumente psihice adaptative, alaturi de calitatile afectiv - motivationale si volitiv - caracteriale ale personalitatii. Socializarea deficientului mintal depinde de vârsta, de mediul familial, scolar, socio-profesional, deci de exigentele variabile ale societatii.
Limbajul verbal
Limbajul este un sistem coerent, în sensul ca are reguli pentru combinarea cuvintelor în anumite moduri, deci pentru a deveni un utilizator eficient al limbii, copilul trebuie sa utilizeze nu doar un vocabular, ci si gramatica acesteia.
"Fiintele umane au potentialul pentru a dezvolta limbajul, care e parte integrata din mostenirea speciei noastre."(Pinker, 1994 în Schaffer, 2005).
Copiii sunt pregatiti pentru limbaj de la nastere si vor dezvolta atât abilitatea de a întelege vorbirea cât si pe cea de a o produce într-o gama larga de situatii. Materialul brut pentru dezvoltarea limbajului are nevoie sa fie aprovizionat de catre mediu: un rol semnificativ în achizitia limbajului îl au si felul si cantitatea stimularilor verbale oferite de adulti."(Schaffer, 2005).
"Limbajul este o componenta proprie creierului uman, datorita utilizarii în timpul producerii lui a unui sistem arbitrar de semne : limba, de natura fie sonora, fie vizuala. Nascut din nevoia de comunicare cu aproapele, limbajul înseamna folosirea unui cod, dar cu particularitatile individuale, în cadrul aceluiasi grup social. Desi foloseste acelasi cod, adica limba, limbajul reprezinta folosirea limbii la nivel individual; în acest sens, limba poate fi considerata un instrument, pe care fiecare persoana îl foloseste când vrea, când poate, dar mai ales cum poate, având o functionare conditionata multifactorial."(G. Burlea, 2007).
Prelungirea nedezvoltarii limbajului la intrarea în scoala a copiilor cu deficienta mintala se manifesta prin:
- nesurprinderea unitatii fonetice si grafice a sunetelor si literelor, a cuvintelor;
- nediferentierea sunetelor în cadrul cuvintelor;
- insuficienta dezvoltare a mecanismelor transmiterii din limbaj interior în cel exterior ( dificultatea în trecerea din vocabularul pasiv în cel activ);
- nerecunoasterea semnificatiei multiple pe care o au cuvintele;:
- neîntrebuintarea cuvintelor cu un grad mai mare de abstractizare;
- capacitatea redusa de formulare a propozitiilor, frazele au lungime redusa, nu e folosita fraza formata prin subordonare;
- folosirea incorecta a singularului si pluralului;
- greutati în asimilarea formelor flexionate ale pronumelui;
- folosirea excesiva a substantivelor si verbelor în povestire;
- saracia adverbelor si a adjectivelor folosite în vorbire;
- folosirea inadecvata sau omiterea regulilor gramaticale;
- aparitia unor cuvinte parazitare, a repetarilor.
|
