ERGOTERAPIA
ERGOTERAPIA si ARTTERAPIA fac parte din cadrul terapiei complexe recuperatorii si integrate si au cas cop recuperarea persoanei handicapate.
PRICIPIILE ERGOTERAPIEI :
1.-Omul este o fiinta de natura ocupationala-omul are nevoie fundamentala de ocupatie pentru mentinerea entitatii sale fizice si mentale si pentru supravietuire.
2.-Boala are un potential de intrerupere a ocupatiei deoarece renuntarea la ocupatie reprezinta un simptom de avertisment privind posibilitatea aparitiei unei boli sau certitudinea instaurarii.
3.-Ocupatia (munca) este organizatorul natural al comportamentului, ea fiind folosita pentru organizarea sau reorganizarea comportamentului zilnic.
ERGOTERAPIA prezinta implicatii INFLUENTE:
-pentru functii simple (precum coordonarea miscarilor).
-pentru functii complexe ce se refera la organizarea modului de viata (ritmul zilnic este determinat de progresul de munca).
-In cazul in care comportamentul a fost alterat de boala, ocupatia (munca) este folosita ca modalitate de terapie pentru a reface capacitatea de activitate fizica sau intelectuala.
Problema esentiala care se pune in prezent este RECUPERAREA CAPACITATII DE MUNCA A HANDICAPATILOR -CA ANSAMBLU DE MASURI DESTINATE INGRIJIRII SI ORIENTARII SPRE O VIATA UTILA SI ACTIVA PENTRU EI INSISI SI PENTRU SOCIETATE.
ERGOTERAPIA si ARTTERAPIA SUNT DISCIPLINE ALE TERAPIEI OCUPATIONALE. ERGOTERAPIA se incadreaza in cadrul procesului de RECUPERARE a capacitatilor de munca ale handicapatilor.
CONCEPTE FUNDAMENTALE
Recuperarea -in sens anglo-american- reabilitare
franceza- readaptare, reeducare
Recuperarea (Def. Academiei Romane 1974) este prezentata ca o activitate complexa medicala, educationala si socioprofesionala prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatilor functionale reduse sau pierdute de catre o persoana in urma unei boli congenitale sau dobandite sau a unor traumatisme precum si dezvoltarea mecanismelor compensatorii si de adaptare la viata activa prin asigurarea independentei economice si sociale.
Caracterul terapeutic al muncii este recunoscut si mentinut, ACTIVITATEA fiind recomandata ca metoda de tratament. Ergoterapia este destinata sa destepte interesul subiectilor pentru diverse activitati.
ERGOTERAPIA are la baza semnificatia intrinseca a muncii remunerate in procesul de reinsertie profesionala si sociala a bolnavului (subiectului si handicapatului). Aceasta participare la activitati ca tesutul covoarelor, confectionari de obiecte, activitati agrozootehnice, cultura plantelor etc.
Se urmareste trezirea interesului pentru munca si formarea unor stereotipuri dinamice pentru ca ulterior prin intermediul unei activitati productive sa se ajunga la o recuperare sociala.
L.PERGUIN (1980) arata ca programul ergoterapeutic nu trebuie restrans numai la munca creatoare de bunuri materiale ci trebuie extins si la activitatile distractive, culturale, figurative. Este o " metode de tratament pentru afectiunile fizice si mentale prescrisa de medici si aplicata de specialisti folosind munca sau oricare alta forma de ocupatie in vederea corijarii tulburarilor functionale."
In acceptia anglo-saxona -ocupatia terapeutica cuprinde o sfera mai larga ce include terapia prin munca alaturi de alte terapii.
ERGOTERAPIA difera dupa categoria de deficiente:
-pentru infirmii motorii se rezuma la reeducarea musculara.
-pentru D.M. ergoterapia urmareste formarea sentimentului de4 utilitate sociala, de autovalorizare, de trezire a sentimentului de incredere in sine, de stabilirea unor contacte sociale in cadrul activitatilor de atelier, productie industriala sau agricola.
ERGOTERAPIA are 2 acceptiuni:
In sens larg- sinonima cu terapia prin munca ca metoda in cadrul terapiei ocupationale.
Cuprinde formarea si educarea gesturilor de baza ale mainii, dezvoltarea capacitatilor normale de baza ale miscarii, precizie, forta, coordonare, viteza de executie, organizarea activitatilor de formare a abilitatilor manuale generale.
Educatia terapeutica a abilitatilor motorii este inclusa direct in procesul de recuperare, in cel de abilitare manuala, indeletniciri practice, lucrari practice prevazute in planul de invatamant al scolii speciale.
La activitatile de atelier este necesar sa se realizeze simultan aceste obiective.
-In sens restrans- este un procedeu de recuperare ce se desfasoara in cadrul atelierelor sau unitatilor productive specializate din cadrul spitalelor si unitatilor de asistenta sociala (camine spital pentru deficienti) de asistenta medico-pedagogica (camine scoala, scoli profesionale speciale, in unitati de asistenta sociala si scoli speciale, camine de batrani.)
Este conceputa ca o educatie functionala ce urmareste INVATAREA UNOR ACTIVITATI DE MUNCA punand accentul pe formarea abilitatilor manuale incluzand in sfera sa de actiune toate cazurile de la insuficienta motrica si gestuala pana la debilitate motrica prezenta la deficientii mintal.
IN ACCEPTIUNEA ROMANEASCA (Al. Popescu) ergoterapia este orice activitate fizica, in particular de MUNCA MANUALA CU ROL EDUCATIV SI RECREATIV indicata si dirijata de medic in scop terapeutic si de readaptare. Este o metoda de tratament prin munca ce se poate desfasura in unitatile de asistenta sociala si sanitare pentru recuperarea totala sau partiala a unor bolnavi cronici sau deficiente precum si pentru prevenirea proceselor degenerative la batrani.
ERGOTERAPIA este o forma distincta in cadrul terapiilor institutionale, este o metoda de:
1) ASISTENTA MEDICALA
2) PROTECTIE SOCIALA.
Are drept scopuri: OBIECTIVE:
- ameliorarea si recuperarea starii de sanatate.
- protectie sociala si beneficii economice.
Ergoterapia spre deosebire de terapia ocupationala se poate desfasura pe baza de autofinantare.
SCOPUL ERGOTERAPIEI consta in :
- stimularea increderii in sine a bolnavilor si handicapatilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii lor.
- organizarea unui program de miscari dirijate in conditii de lucru.
- evaluarea capacitatilor si inclinatiilor restante ale subiectilor.
- corelarea recuperarii medicale cu cea profesionala.
- reinsertia rapida a subiectului in viata sociala, economica si profesionala (neincrederea profesionala duce la instalarea de complexe de inferioritate determinand in unele situatii refuzul de incadrare in viata profesionala)
- inlaturarea starii de dependenta a subiectului care se exprima prin intampinarea unor dificultati majore de relationare si actiune.
Dependenta este determinata de:
a. - afectiuni locomotorii grave sau psihice.
b. - maladii organice avansate
c. - varsta avansata.
INTERVENTIA TERAPEUTULUI trebuie sa se axeze in aceasta situatie pe urmatoarea directie:
1.- punerea la dispozitia subiectului a unor dispozitive tehnice auxiliare.
2.- instruirea anturajului subiectului.
3.- amenajarea corespunzatoare a mediului inconjurator al subiectului.
CRITERII DE ALEGERE A ACTIVITATILOR PRACTICE SAU A TIPURILOR DE MUNCA
Activitatea practica sa fie adecvata TIPULUI DE DEFICIENTA si nu numai categoriei de DEFICIENTA GENERALA.
ACTIVITATEA SA AIBA UN MARE CONTINUT TERAPEUTIC
Sa prezinte interes pentru deficient in masura in care conditioneaza calitatea si randamentul in activitate.
Sa fie adecvata posibilitatilor reale ale deficientului si sa poata fi efectuata efectiv si independent de catre acesta.
Sa nu ofere prilejuri de instalare a sentimentului de inutilitate sociala sau de excludere din procesul muncii.
Sa formeze sentimentul de utilitate sociala realizabil prin abtinerea de produse valorificabile.
Sa formeze contactele sociale intre participantii cu acelasi diagnostic intre cei cu diagnostice diferite in cadrul activitatilor prestate.
|
