Factorii dezvoltarii psihice
La om, dezvoltarea psihica este un proces dinamic prin care se realizeaza noi structuri functionale, au loc profunde transformari, schimbari cantitative si calitative cu sens ascendent, ce diferen 18118e48s tiaza comportamentul individului ducând la o mai buna si eficienta adaptare la conditiile de mediu. În psihologia stiintifica, considerarea existentei psihicului într-un continuu statu nascendi, constituie un principiu de baza al explicarii si interpretarii fenomenelor psihocomportamentale umane. La dezvoltarea vietii psihice contribuie, în ponderi si valori diferite, factori biologici, genetici, sociali, culturali, educationali si, nemijlocit, spirituali, factori necesari dar nu si suficienti. Fara o ereditare normala si fara conditii favorabile de maturitate somato- organica, nu e posibila o dezvoltare psihica normala; iar în absenta socializarii, enculturatiei, educatiei, nu se pot elabora si perfectiona structurile psihice, constiinta, caracterul si personalitatea omului. Aceasta si pentru faptul ca însasi activitatea mintala constienta si structurile de personalitate contribuie, în virtutea autoorganizarii si autoreglajului, la dezvoltarea psihica a subiectului uman. De asemenea, trebuie precizat faptul ca factorii devenirii fiintei umane, respectiv ereditate, mediu si educatie, nu actioneaza izolat, ci intercorelat si interdependent. Este edificator în acest sens reprosul formulat de H. Wallon lui J.Piaget ca acesta nesocoteste rolul maturizarii organismului în formarea si dezvoltarea psihica. În acelasi context amintim ca a fost de mult timp depasita conceptia lui W. Stern despre dezvoltare ca o endogenie, ca o simpla si treptata exteriorizare a unor structuri ineiste, înnascute. L. Vîgotski a criticat, la timpul sau, teza pedologica privind independenta dezvoltarii psihice de activitatea de învatare, dar nici nu a acceptat identificarea dezvoltarii cu învatarea, ci doar corelarea lor necesara. Astfel, învatarea bine organizata nu se situeaza la urma dezvoltarii, nu este o simpla beneficiara a conditiilor oferite de aceasta, ci este generatoare de noi conditii interne de dezvoltare psihica. Deci, învatarea rational construita grabeste dezvoltarea, îi largeste posibilitatile si perspectivele, se situeaza în fruntea dezvoltarii, generând noi structuri si procese psihice care, fara învatare si educatie, nu ar fi fost posibile. Mai ales procesele intelectuale si volitionale superioare: gândirea, vointa, atentia, imaginatia etc. nici nu s-ar putea forma numai pe baza unei dezvoltari spontane, naturale, întrucât ele sunt elaborate prin diferite tipuri de învatare (perceptiva, cognitiva, verbala, simbolica, creativa etc.).
Asadar, dezvoltarea psihica, înteleasa ca structurare, formare si perfectionare a diferite procese, functii si însusiri psihice, are loc sub actiunea unor numeroase si variate influente externe si interne, directe si mijlocite, naturale si sociale, apropiate si îndepartate, permanente si episodice etc., care determina nivelul si calitatea dezvoltarii psihice la fiecare persoana în parte. Caracterul, valoarea si dinamica dezvoltarii psihice rezida tocmai în confruntarea acestor perechi de contrarii obiective si subiective, generând noi structuri de procese, însusiri si trasaturi psihice. Ca atare, dezvoltarea psihica: a) se sprijina pe terenul ereditatii; b) îsi extrage continuturile informationale din datele furnizate de mediul socio-cultural; c) este ghidata si condusa de educatie si instructie; d) se desfasoara prin activitatea proprie de învatare a fiintei umane ca urmare a unor seturi motivationale, declansatoare, orientative si energizante. Rezulta asadar, din aceasta definitie, ca dezvoltarea psihica este un proces bidimensional, fiind prin continut de provenienta externa, prin premise si mod de elaborare -realizare de natura interna. Deci, principalii factori ai dezvoltarii psihice îi constituie ereditatea, mediul si educatia interconectati de activitatea eului subiectului uman.
|
