Factorii dezvoltarii psihice
La om, dezvoltarea psihica este un proces dinamic prin care se realizeaza noi structuri functionale, au loc profunde transformari, schimbari cantitative si calitative cu sens ascendent, ce diferen 18118e48s tiaza comportamentul individului ducānd la o mai buna si eficienta adaptare la conditiile de mediu. Īn psihologia stiintifica, considerarea existentei psihicului īntr-un continuu statu nascendi, constituie un principiu de baza al explicarii si interpretarii fenomenelor psihocomportamentale umane. La dezvoltarea vietii psihice contribuie, īn ponderi si valori diferite, factori biologici, genetici, sociali, culturali, educationali si, nemijlocit, spirituali, factori necesari dar nu si suficienti. Fara o ereditare normala si fara conditii favorabile de maturitate somato- organica, nu e posibila o dezvoltare psihica normala; iar īn absenta socializarii, enculturatiei, educatiei, nu se pot elabora si perfectiona structurile psihice, constiinta, caracterul si personalitatea omului. Aceasta si pentru faptul ca īnsasi activitatea mintala constienta si structurile de personalitate contribuie, īn virtutea autoorganizarii si autoreglajului, la dezvoltarea psihica a subiectului uman. De asemenea, trebuie precizat faptul ca factorii devenirii fiintei umane, respectiv ereditate, mediu si educatie, nu actioneaza izolat, ci intercorelat si interdependent. Este edificator īn acest sens reprosul formulat de H. Wallon lui J.Piaget ca acesta nesocoteste rolul maturizarii organismului īn formarea si dezvoltarea psihica. Īn acelasi context amintim ca a fost de mult timp depasita conceptia lui W. Stern despre dezvoltare ca o endogenie, ca o simpla si treptata exteriorizare a unor structuri ineiste, īnnascute. L. Vīgotski a criticat, la timpul sau, teza pedologica privind independenta dezvoltarii psihice de activitatea de īnvatare, dar nici nu a acceptat identificarea dezvoltarii cu īnvatarea, ci doar corelarea lor necesara. Astfel, īnvatarea bine organizata nu se situeaza la urma dezvoltarii, nu este o simpla beneficiara a conditiilor oferite de aceasta, ci este generatoare de noi conditii interne de dezvoltare psihica. Deci, īnvatarea rational construita grabeste dezvoltarea, īi largeste posibilitatile si perspectivele, se situeaza īn fruntea dezvoltarii, generānd noi structuri si procese psihice care, fara īnvatare si educatie, nu ar fi fost posibile. Mai ales procesele intelectuale si volitionale superioare: gāndirea, vointa, atentia, imaginatia etc. nici nu s-ar putea forma numai pe baza unei dezvoltari spontane, naturale, īntrucāt ele sunt elaborate prin diferite tipuri de īnvatare (perceptiva, cognitiva, verbala, simbolica, creativa etc.).
Asadar, dezvoltarea psihica, īnteleasa ca structurare, formare si perfectionare a diferite procese, functii si īnsusiri psihice, are loc sub actiunea unor numeroase si variate influente externe si interne, directe si mijlocite, naturale si sociale, apropiate si īndepartate, permanente si episodice etc., care determina nivelul si calitatea dezvoltarii psihice la fiecare persoana īn parte. Caracterul, valoarea si dinamica dezvoltarii psihice rezida tocmai īn confruntarea acestor perechi de contrarii obiective si subiective, generānd noi structuri de procese, īnsusiri si trasaturi psihice. Ca atare, dezvoltarea psihica: a) se sprijina pe terenul ereditatii; b) īsi extrage continuturile informationale din datele furnizate de mediul socio-cultural; c) este ghidata si condusa de educatie si instructie; d) se desfasoara prin activitatea proprie de īnvatare a fiintei umane ca urmare a unor seturi motivationale, declansatoare, orientative si energizante. Rezulta asadar, din aceasta definitie, ca dezvoltarea psihica este un proces bidimensional, fiind prin continut de provenienta externa, prin premise si mod de elaborare -realizare de natura interna. Deci, principalii factori ai dezvoltarii psihice īi constituie ereditatea, mediul si educatia interconectati de activitatea eului subiectului uman.
|
