GINDIREA .Caracterizare psihologica
Psihologia traditionala recurge la o definitie de tip descriptiv-explicativ a gāndirii, care este considerata "procesul psihic de reflectare a insusirilor esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor, a relatiilor dintre acestea, īn mod mijlocit, generalizat, abstract si cu scop, prin intermediul notiunilor, judecatilor si rationamentelor". Se preciza astfel continutul informational al gāndirii (īnsusirile esentiala ale obiectelo 333c29d r, relatiile dintre ele), formele ideal-subiective cu care opereaza (notiuni, judecati, rationamente), ca si o serie de caracteristici care o individualizeaza īn raport cu mecanismele senzoriala (caracter mijlocit, generalizat, abstractizat, finalist).
O definitie operationala a gāndirii a fost elaborata de catre M.Golu: " gāndirea este un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare si valorificare a informatiilor, bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii si anticiparii si subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din multimea celor initial posibile".
M.Zlate considera ca aceste doua tipuri de definitii ale gāndirii (descriptiv /explicativa si operationala) sunt complementare, ele īnglobānd informatii cu privire la principalele note definitorii ala gāndirii.
Gāndirea este un proces foarte complex comparativ cu altele. Specificitatea ei psihologica rezida intr-un ansamblu de caracteristici pe care M.Golu le identifica prin prisma unor coordonate paradigmatice .
Coordonata interactiunii reflectorii subiect - obiect (lumea externa) se refera la faptul ca, gāndirea este o forma specifica de reflectare īn plan subiectiv intern a acestei lumi si a propriului Eu. Prin caracterul sau reflectoriu, gāndirea se subsumeaza principiului determinismului extern, ca si toate celelalte procese psihice. Prin continutul reflectoriu, gāndirea se integreaza īn continuumul cognitiei, reprezentānd segmentul calitativ superior al acestuia si marcānd totodata, o discontinuitate prin realizarea saltului activitatii de cunoastere de la senzorial la logic. Spre deosebire de procesele senzoriala, gāndirea, ca proces reflectoriu, are un caracter mijlocit, generalizat si abstract.
Astfel, ea poate fi definita ca reflectare subiectiva, īn forma ideala, mijlocita a proprietarilor generala, esentiala, necesare ale obiectelor si fenomenelor externe si ale relatiilor legice dintre acestea.
Caracterul subiectiv īnseamna ca orice proces de gāndirea este atributul unui individ concret. Gāndirea, ca proces subiectiv, este nu numai reproducerea īn plan intern a realului, dar si reconstruirea lui, prin punerea continuturilor conceptuala īn relatii noi.
Coordonata informational-negentropica ne permite sa definim gāndirea ca o organizare specifica a informatiei la nivelul creierului uman. Continutul gāndirii trebuie privit ca ansamblu structurat, pe baza unor criterii logico-semantice, de entitati informationale codificate prin intermediul limbajului natural (cuvinte-notiuni) sau al limbajelor formale (logic, matematic).
Fiind prin natura sa calitativa, o structura informationala, gāndirea devine o masura a gradului de organizare functionala a sistemului uman, īn relatiile sale cu mediul extern. Gāndirea devine un ansamblu de transformari negentropice majore, care constau īn convertirea informatiei vehiculate īn interiorul sistemului īn procese si comportamente adaptative de īnalta eficienta.
Coordonata actionala sustine ideea potrivit careia, baza constituirii schemelor si operatiilor trebuie cautat, nu īn mintea subiectului, ci īn actiunea lui directa, īn plan extern. Actiunile directe de apucare, prindere, aruncare a obiectelor concrete se interiorizeaza si se transforma īn actiuni mentale ce se vor articula īn schemele operatorii ale gāndirii.
Coordonata genetica abordeaza gāndirea nu numai īn forma data, cum este ea structurata la un anumit moment, ci si īn dinamica sa si mai ales īn devenirea sa. Devenirea gāndirii se realizeaza īn 2 planuri: istoric si filogenetic, planuri ce interactioneaza si conditioneaza reciproc.
Coordonata sistemica poate fi considerata ca un corolar al celorlalte. Ea reclama abordarea gāndirii din prisma unor criterii sistemice. Gāndirea este considerata ca un sistem deoarece ea contine elemente ce se afla īn relatie nonintamplatoare. Gāndirea este un sistem dinamic evolutiv deoarece, starile ei variaza ca functie īn timp. De asemenea ea este un sistem semideschis pentru ca realizeaza cu mediul natural schimburi de energie si informatie. Gāndirea are atributul de sistem foarte complex, īntrucāt prezinta o mare diversitate structural-functionala .
Caracteristicile psihologice ale gindirii dupa Zlate:
Specificitatea ei psihologica rezida intr-un ansamblu de caracteristici, mai bine spus in unitatea acestora. Cele mai semnificative caracteristici psihologice ale gandirii:
Caracter informational-operational
G. este - mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor;
- izoleaza generalul si necesarul, il pune in raport cu singularul si accidentalul;
- diferentiaza si coreleaza categoriile;
- gindirea surprinde insusirile interne ale ob. si relatiile dintre ele;
- extrage invariantii existenti in ob, relatiile ascunse, mascate, mai putin evidente dar relevante;
- gindirea este o conectare si o corelare a informatiilor prin categorizare si esentializare;
-opereaza si asupra informatiilor.
- Cuprinde in sine si reda in afara unitatea dintre informatii si operatii, dupa cum remarca Vigotski, fiecare noua - cunostinta devine instrument pentru insusirea altora.
Caracter mijlocit
-opereaza asupra informatiilor furnizate de senzatii, perceptii si reprezentari, deci este o prelucrare secundara a -informatiilor;
-este mijlocita de:
-informatiile stocate in memorie si evocate cu ajutorul acesteia
-un rol important il au si combinarile imaginative obtinute prin punerea in functiune a fanteziei
- dar, poate cel mai pregnant, gandirea este mijlocita de limbaj - care apare intr-o dubla ipostaza:
- ca instrument de exteriorizare a produselor gandirii
- ca mijloc de asimilare, de preluare din afara a informatiilor ce urmeaza a fi prelucrate
-ea este mediata si de propriile ei produse
Valoarea, calitatea gandirii vor depinde de calitatea factorilor mijlocitori. Datorita multitudinii acestor factori putem considera ca gandirea este nu doar mijlocita, ci multimijlocita.
Caracter mijlocitor
- mijloceste si influenteaza toate celelalte mecanisme psihice, contribuind la accelerarea functionalitatii si la -sporirea eficientei lor;
-ea atribuie un inteles imaginilor perceptive
-utilizeaza denumiri verbale, construieste scheme mnezice
-se implica activ in majoritatea procedeelor imaginatiei
-directioneaza fluxurile afectiv-motivationale
-contribuie la realizarea reglajului voluntar
Caracter generalizat si abstractizat
Ea opereaza cu insusirile generale, abstracte, cu modele ideale
In mersul ei ascendent, cunoasterea umana cunoaste doua salturi:
- de la concret la abstract - in acest caz este vorba de concretul senzorial , incarcat cu insusirile exterioare, neesentiale al ob.
- de la abstract la concret - concretul logic - reda obiectul in multitudinea determinarilor sale concrete, interpretate prin intermediul abstractiilor logice
orice salt la abstract are ca rezultat largirea si imbogatirea cunoasterii, intelegerea legilor acesteia
Caracter actional
Zlate: gindirea se naste din actiune si se finalizeaza in ea;
Caracter finalist
Acesta trebuie raportat la doua momente ale procesului gindirii:
* inainte de desfasurarea proceselor rezolutive - activitatea este planificata in minte
* dupa incheierea proceselor rezolutive - se trece la rationalizarea produsului gindirii
Caracter multidirectional
Spre deosebire de unele mecanisme psihice, gindirea se intinde pe toate cele 3 dimensiuni temporale
Golu: G. foloseste informatia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreaza informatia despre trecut si prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea lui in viitor.
Caracter sistemic
contine elemente structurate, ierarhizate, intre care sunt posibile o multitudine de combinatii, fapt care ii asigura autoreglabilitatea . Ea poate fi redusa la un sistem cibernetic, deoarece dispune de toate cele trei categorii de marimi :
de intrare (intrebari, probleme)
de stare (multimea transformarilor informationale bazate pe structurile si schemele operationale deja elaborate) de iesire (raspunsuri si solutii) .
Rol
Trasatura distinctiva cea mai importanta a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii logice
Produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza
Antreneaza toate celelalte disponibilitati si mecanisme psihice in realizarea procesului cunoasterii
Orienteaza, conduce, valorific a maximal toate celelalte procese si functii psihice.
Are capacitatea de a-si reintroduce propriile produse in circuitul informational.
|
