GINDIREA .Caracterizare psihologica
Psihologia traditionala recurge la o definitie de tip descriptiv-explicativ a gândirii, care este considerata "procesul psihic de reflectare a insusirilor esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor, a relatiilor dintre acestea, în mod mijlocit, generalizat, abstract si cu scop, prin intermediul notiunilor, judecatilor si rationamentelor". Se preciza astfel continutul informational al gândirii (însusirile esentiala ale obiectelo 333c29d r, relatiile dintre ele), formele ideal-subiective cu care opereaza (notiuni, judecati, rationamente), ca si o serie de caracteristici care o individualizeaza în raport cu mecanismele senzoriala (caracter mijlocit, generalizat, abstractizat, finalist).
O definitie operationala a gândirii a fost elaborata de catre M.Golu: " gândirea este un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare si valorificare a informatiilor, bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii si anticiparii si subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din multimea celor initial posibile".
M.Zlate considera ca aceste doua tipuri de definitii ale gândirii (descriptiv /explicativa si operationala) sunt complementare, ele înglobând informatii cu privire la principalele note definitorii ala gândirii.
Gândirea este un proces foarte complex comparativ cu altele. Specificitatea ei psihologica rezida intr-un ansamblu de caracteristici pe care M.Golu le identifica prin prisma unor coordonate paradigmatice .
Coordonata interactiunii reflectorii subiect - obiect (lumea externa) se refera la faptul ca, gândirea este o forma specifica de reflectare în plan subiectiv intern a acestei lumi si a propriului Eu. Prin caracterul sau reflectoriu, gândirea se subsumeaza principiului determinismului extern, ca si toate celelalte procese psihice. Prin continutul reflectoriu, gândirea se integreaza în continuumul cognitiei, reprezentând segmentul calitativ superior al acestuia si marcând totodata, o discontinuitate prin realizarea saltului activitatii de cunoastere de la senzorial la logic. Spre deosebire de procesele senzoriala, gândirea, ca proces reflectoriu, are un caracter mijlocit, generalizat si abstract.
Astfel, ea poate fi definita ca reflectare subiectiva, în forma ideala, mijlocita a proprietarilor generala, esentiala, necesare ale obiectelor si fenomenelor externe si ale relatiilor legice dintre acestea.
Caracterul subiectiv înseamna ca orice proces de gândirea este atributul unui individ concret. Gândirea, ca proces subiectiv, este nu numai reproducerea în plan intern a realului, dar si reconstruirea lui, prin punerea continuturilor conceptuala în relatii noi.
Coordonata informational-negentropica ne permite sa definim gândirea ca o organizare specifica a informatiei la nivelul creierului uman. Continutul gândirii trebuie privit ca ansamblu structurat, pe baza unor criterii logico-semantice, de entitati informationale codificate prin intermediul limbajului natural (cuvinte-notiuni) sau al limbajelor formale (logic, matematic).
Fiind prin natura sa calitativa, o structura informationala, gândirea devine o masura a gradului de organizare functionala a sistemului uman, în relatiile sale cu mediul extern. Gândirea devine un ansamblu de transformari negentropice majore, care constau în convertirea informatiei vehiculate în interiorul sistemului în procese si comportamente adaptative de înalta eficienta.
Coordonata actionala sustine ideea potrivit careia, baza constituirii schemelor si operatiilor trebuie cautat, nu în mintea subiectului, ci în actiunea lui directa, în plan extern. Actiunile directe de apucare, prindere, aruncare a obiectelor concrete se interiorizeaza si se transforma în actiuni mentale ce se vor articula în schemele operatorii ale gândirii.
Coordonata genetica abordeaza gândirea nu numai în forma data, cum este ea structurata la un anumit moment, ci si în dinamica sa si mai ales în devenirea sa. Devenirea gândirii se realizeaza în 2 planuri: istoric si filogenetic, planuri ce interactioneaza si conditioneaza reciproc.
Coordonata sistemica poate fi considerata ca un corolar al celorlalte. Ea reclama abordarea gândirii din prisma unor criterii sistemice. Gândirea este considerata ca un sistem deoarece ea contine elemente ce se afla în relatie nonintamplatoare. Gândirea este un sistem dinamic evolutiv deoarece, starile ei variaza ca functie în timp. De asemenea ea este un sistem semideschis pentru ca realizeaza cu mediul natural schimburi de energie si informatie. Gândirea are atributul de sistem foarte complex, întrucât prezinta o mare diversitate structural-functionala .
Caracteristicile psihologice ale gindirii dupa Zlate:
Specificitatea ei psihologica rezida intr-un ansamblu de caracteristici, mai bine spus in unitatea acestora. Cele mai semnificative caracteristici psihologice ale gandirii:
Caracter informational-operational
G. este - mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor;
- izoleaza generalul si necesarul, il pune in raport cu singularul si accidentalul;
- diferentiaza si coreleaza categoriile;
- gindirea surprinde insusirile interne ale ob. si relatiile dintre ele;
- extrage invariantii existenti in ob, relatiile ascunse, mascate, mai putin evidente dar relevante;
- gindirea este o conectare si o corelare a informatiilor prin categorizare si esentializare;
-opereaza si asupra informatiilor.
- Cuprinde in sine si reda in afara unitatea dintre informatii si operatii, dupa cum remarca Vigotski, fiecare noua - cunostinta devine instrument pentru insusirea altora.
Caracter mijlocit
-opereaza asupra informatiilor furnizate de senzatii, perceptii si reprezentari, deci este o prelucrare secundara a -informatiilor;
-este mijlocita de:
-informatiile stocate in memorie si evocate cu ajutorul acesteia
-un rol important il au si combinarile imaginative obtinute prin punerea in functiune a fanteziei
- dar, poate cel mai pregnant, gandirea este mijlocita de limbaj - care apare intr-o dubla ipostaza:
- ca instrument de exteriorizare a produselor gandirii
- ca mijloc de asimilare, de preluare din afara a informatiilor ce urmeaza a fi prelucrate
-ea este mediata si de propriile ei produse
Valoarea, calitatea gandirii vor depinde de calitatea factorilor mijlocitori. Datorita multitudinii acestor factori putem considera ca gandirea este nu doar mijlocita, ci multimijlocita.
Caracter mijlocitor
- mijloceste si influenteaza toate celelalte mecanisme psihice, contribuind la accelerarea functionalitatii si la -sporirea eficientei lor;
-ea atribuie un inteles imaginilor perceptive
-utilizeaza denumiri verbale, construieste scheme mnezice
-se implica activ in majoritatea procedeelor imaginatiei
-directioneaza fluxurile afectiv-motivationale
-contribuie la realizarea reglajului voluntar
Caracter generalizat si abstractizat
Ea opereaza cu insusirile generale, abstracte, cu modele ideale
In mersul ei ascendent, cunoasterea umana cunoaste doua salturi:
- de la concret la abstract - in acest caz este vorba de concretul senzorial , incarcat cu insusirile exterioare, neesentiale al ob.
- de la abstract la concret - concretul logic - reda obiectul in multitudinea determinarilor sale concrete, interpretate prin intermediul abstractiilor logice
orice salt la abstract are ca rezultat largirea si imbogatirea cunoasterii, intelegerea legilor acesteia
Caracter actional
Zlate: gindirea se naste din actiune si se finalizeaza in ea;
Caracter finalist
Acesta trebuie raportat la doua momente ale procesului gindirii:
* inainte de desfasurarea proceselor rezolutive - activitatea este planificata in minte
* dupa incheierea proceselor rezolutive - se trece la rationalizarea produsului gindirii
Caracter multidirectional
Spre deosebire de unele mecanisme psihice, gindirea se intinde pe toate cele 3 dimensiuni temporale
Golu: G. foloseste informatia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreaza informatia despre trecut si prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea lui in viitor.
Caracter sistemic
contine elemente structurate, ierarhizate, intre care sunt posibile o multitudine de combinatii, fapt care ii asigura autoreglabilitatea . Ea poate fi redusa la un sistem cibernetic, deoarece dispune de toate cele trei categorii de marimi :
de intrare (intrebari, probleme)
de stare (multimea transformarilor informationale bazate pe structurile si schemele operationale deja elaborate) de iesire (raspunsuri si solutii) .
Rol
Trasatura distinctiva cea mai importanta a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii logice
Produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza
Antreneaza toate celelalte disponibilitati si mecanisme psihice in realizarea procesului cunoasterii
Orienteaza, conduce, valorific a maximal toate celelalte procese si functii psihice.
Are capacitatea de a-si reintroduce propriile produse in circuitul informational.
|
