Pe langa consideratiile facute in legatura cu evolutia proceselor psihice prin muzicoterapie, mentionate anterior, este necesar sa precizam ca aceasta se manifesta cu o pondere deosebita si in dezvoltarea limbajului, sub aspectul pronuntiei corecte a textului cantecelor, a activizarii si imbogatirii fondului lexical de cuvinte. 515f55f
Redarea unui cantec invatat presupune atat executia exacta a liniei melodice, cat si pronuntarea corecta, pe silabe, a textului. Asadar, sunetele muzicale trebuie sa se suprapuna cu silabele din text. O sincronizare perfecta se obtine dupa ce educatorul realizeaza in prealabil seturi de exercitii esalonate pe etape, vizand:
reglarea echilibrului dintre inspir si expir, tinand seama ca majoritatea copiilor, in special prescolarii, vorbesc in inspir. Educatorul are sarcina de a urmari atent consolidarea unei vorbiri in expir;
dezvoltarea auzului fonetic si muzical, prin emisii de vocale si silabe prezentate in diferite combinatii sub forma de joc, pronuntate in expir. Acestea pot fi executate prin imbinarea armonioasa a sunetelor muzicale in sens ascendent/descendent, respectand treptele scarii muzicale;
coordonarea dintre respiratie-pronuntie-miscare.
Este necesar sa precizam ca aceste etape trebuie realizate inainte de etapa de invatare a cantecelor.
Exercitiile de reglare a echilibrului dintre inspir - expir, cat si cele de dezvoltare a auzului fonematic, pot imbraca diverse forme de exercitii-jocuri. Ele sunt foarte importante, intrucat sub aceasta forma se pot corecta anumite distorsionari, inlocuiri, inversari si omisii de sunete din cadrul silabelor/cuvintelor. Reluarea si diversificarea lor, conduce la automatizarea unei pronuntii corecte, clare a vocalelor, silabelor si ulterior, a cuvintelor.
Executate la inceput, ramane la aprecierea educatorului intinderea ca durata a acestora, ca moment pregatitor, inaintea inceperii activitatii ca atare.
De retinut ca pe langa aceste exercitii, se pot excuta gradat si alte exercitii muzicale, tip joc, cu elemente de dificultate mai mari, ce implica sincronizari vocale si motrice.
Cercetarile au evidentiat ca acei copii care au activat un timp mai indeungat intr-o formatie corala sau au evoluat ca solisti vocali sunt beneficiari ai unei dictii clare, a unei vorbiri nuantate si frazate corect, au figura mai expresiva.
In aceeasi ordline de idei, cei care canta mai mult isi formeaza auzul fonematic si muzical mai repede decat cei care canta mai putin, fapt ce ii ajuta sa sesizeze usor dupa auz elementele de ritm, rima, metru, de simetrie; discrimineaza mai usor consonanta si disonanta, despart corect in silabe si chiar scrierea lor este mai ortografica.
De asemenea, s-a constatat ca acesti copii au in vorbire o paleta mult mai bogata si mai nuantata, formata in urma abordarii unui repertoriu divers si bine interpretat, sunt mai sociabili si mai generosi ca urmare a muncii colecctive si a trairii de satisfactii co1ective pentru fiecare reusita din repetitie sau "concert", sunt mai afectuosi si mai dinamici.
|
