REACTIA LA DOLIU
Pierderea unei persoane dragi este o experienTă foarte tristă dar comună. Mai devreme sau mai tîrziu vom suferi datorită morTii unei persoane iubite. Cu toate acestea în viaTa cotidiană ne gîndim si discutam foarte puTin despre moarte, probabil deoarece întîlnim acestă situaTie mai rar. Pentru bunicii nostri însă moartea unui frate sau sară, prieten sau rudă, era o experienTă comună în copilărie sau adolescenTă. Pentru noi aceste experienTe se întîmplă de obicei mai tîrziu în viaTă. Deci nu prea avem prilejul să stim ce este acest semtiment, cum te simTi, care sunt lucrurile de făcut, ce este "normal" - pentru a ne împăca cu situaTia. Cu toate acestea, trebuie să înfruntăm această situaTie odată cu moartea unei persoane dragi.
Sentimentul de tristeTe
După orice tip de pierdere intervine sentimentul de tristeTe, acest 20220e416u sentiment fiind însă mult mai puternic după moartea unei persoane iubite. Nu este vorba de un singur sentiment ci de o întreagă succesiune de sentimente care durează o perioadă de timp si care nu pot fi grăbite.
Desi ca indivizi ne deosebim unii de alTii, ordinea în care experimentăm aceste sentimente este identică pentru toTi. TristeTea apare în general după decesul unei persoane pe care am cunoscut-o o perioadă de timp. Cu toate acestea este clar că persoanele care au suferit avorturi sau cărora le-a murit un copil forte mic suferă acelasi tip de sentiment si au nevoie de atenTie si consideraTie.
La cîteva ore sau zile după moartea unei rude sau prieten apropiat majoritatea oamenilor se simt împietriTi, parcă fără să le vină să creadă ce s-a întîmplat. Ar putea avea aceleasi sentimente chiar dacă se asteptau la acea moarte. Aceste simTăminte pot fi depăsite datorită aranjamentelor funerare care trebuiesc făcute împreună cu rudele apropiate. Cu toate acestea, acest sentiment de nereal poate deveni o adevărată problemă dacă se prelungeste prea mult. Vederea cadavrului persoanei apropiate poate fi un mod important de a începe să depăsească momentul cel mai greu. De asemenea, funeraliile si serviciul religios sunt ocazii în care realitatea este percepută evident. Poate că sentimentul coplesitor al asistării la funeralii poate fi greu de îndurat dar sunt un mod de a spune "la revedere" persoanei iubite. Uneori aceste lucruri par să fie mult prea dureroase de făcut si deci sunt lăsate în seama altora. Co toate acestea adeseori se ajunge la un adînc sentiment de regret în anii următori.
Curînd această împietrire dispare si poate fi înlocuită cu un sentiment de agitaTie, de jelire a persoanei decedate. Există dorinTa puternică de a dori să o regăsesti, desi acest lucru este în mod clar imposibil. Aceste sentimente fac dificilă relaxarea si concentrarea si pot apare si tulburări de dormire. Visele pot fi extrem de obositoare. Unii oameni consideră că "îi văd" pe cei iubiTi dar morTi peste tot unde merg - pe stradă, în parcuri, pe lîngă casă, si prin toate locurile pe care le-au vizitat împreună. Unii oameni manifestă furie la adresa doctorilor, sau surorilor de spital care nu au putut împiedica moartea, la adresa prietenilor si rudelor care nu au făcut destul pentru a-i proteja, si uneori această furie este îndreptată chiar spre persoana decedată.
Un alt sentiment este vinovăTia. Oamenii suferă adeseori gîndintu-se la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face si toate lucrurile pe care le-ar spune dacă mai erau împreună cu persoana decedată. Se gîndesc adeseori că ar fi putut reacTiona altfel pentru a face ceva să împiedice moartea. Bine-nTeles moartea este dincolo de orice control uman si o persoană care suferă din cauza morTii celui drag trebuie să stie aceasta. VinovăTia poate apare si datorită faptului că există o anumită usurare după moarte unei persoane care a suferit o boală îndelungată si dureroasă. Acest sntiment de usurare este un simTămînt natural, de înTeles si foarte comun.
Starea de agitaTie este de obicei mai puternică cam după 2 săptămîni de la deces, urmată însă imediat de momente tristeTe tăcută sau depresie, retragere întăcere. Aceste schimbări bruste, emoTionale pot fi confuze pentru prieteni si rude dar fac parte din modul de trecere prin diferitele stagii ale tristeTii. Desi agitaTia scade, perioadele de depresie devin mai frecvente si ating cota maximă cam după 4-6 săptămîni de la eveniment. Spasme de lacrime pot izbucni în orice moment datorate unor oameni, locuri sau lucruri care îi amintesc de persoana decedată. Alte persoane consideră că este greu de înTeles si chiar jenant cînd o persoană îndoliată izbucneste în lacrimi adeseori fără un motiv evident. În acest stagiu al tristeTii este bine ca persoana să nu evite un timp pres îndelungat oamenii deoarece ar putea fi un impediment pentru viitor si este mai bine să se încerce trecerea la activităTile normale după aproximativ 2 săptămîni. În acest timp, aparent, persoanele îndoliate nu fac nimic decît stînd în trecere. De faptei se gîndesc la persoana dragă. rEvăzînd momentele fericite ale vieTii precum si pe cele mai rele. Este vorba de modul tăcut de împăcare cu situaTia.
Pe măsura trecerii timpului, puternicul sentiment de durere pare să slăbească. Depresia se micsorează si este posibil să ne gîndim si la alte lucruri chiar să facem planuri de viitor. Co toate acestea simTămîntul pierderii unei părTi din noi nu dispare toal. Pentru unul din partenerii de viaTă există o constantă aducere aminte a noii lor situaTii de persoane singure, iar vederea altor cupluri este un constant mod de readucere aminte. După o perioadă de timp este posibil să simTim iar pofta de viaTă desi o parte din noi va lipsi mereu. Chiar si asa, cîTiva ani mai tîrziu vă veTi găsi în situaTia de a discuta ca si cTnd el sau ea mai este împreună cu dvs.
Aceste stagii variate ale sentimentului de tristeTe profundă sunt diferite la unii oameni. MulTi îsi revin din această stare în 1 sau 2 ani. Faza finală este reprezentată de începerea unui nou mod de viaTă. Astfel depresia încetează, se îmbunătăTeste calitatea somnului si energia revine la normal. Sentimentele sexuale care se pierduseră o perioadă de timp acum se reîntorc - si este un fapt absolut normal, cu nimic rusinos. Cu toate cele prezentate pînă acum nu putem spune că există un mod standard de comportament post - moarte. Fiecare dintre noi avem caracteristici specifice si deci fiecare are un mod propriu de comportament în astfel de cazuri. De asemenea, persoanele apartinînd anumitor culturi tratatează moartea în anumite moduri distinctive. În decursul secolelor oamenii din diferite părTi ale lumii si-au creat propriile lor ceremonii pentru a întîmpina moartea. În unele comunităTi, moartea este văzută doar ca un pas în ciclul continuu al vieTii iar moartea nu este de "o oprire totală" ci o continuare. Ritualurile si ceremoniile funerare pot fi publice sau particularesi tăcute. La unele culturi perioada de doliu este fixată iar la alte culturi nu este o perioadă delimitată strict. Sentimentele exprimate de persoanele în doliu pot fi aceleasi însă modurile de exprimare pot fi diferite.
Copiii si adolescenTii
Desi copiii s-ar putea să nu înTeleagă sensul mortii pînă la vîrsta de 3 sau 4 ani, ei simt pierderea unei rude mai apropiate aproape la fel ca un adult. Este deci evident că încă din copilărie copii simt aceste sentimente de tristeTe. Cu toate acestea, perioada de recuperare în cazul unui copil este mult mai mică decît la un adult.Școlarii pot chiar simTi responsabilitatea pentru moartea unei rude apropiate si va trebui deci să fie consolat. AdolescenTii uneori nu vorbesc despre eveniment pentru a nu înrăutăTii si mai mult situaTia celor mai mari care suferă destul. Cînd un membru de familie moare, atît copiii cît si adolescenTii trebuie să participe la funeralii, pentru a nu fi consideraTi ca lăsaTi deoparte.
Cum pot ajuta prietenii si rudele?
Familia si prietenii pot fi de ajutor stînd mai mult timp cu persoana care a pierdut pe cineva drag. Nu este nevoie de multe cuvinte de alint, doar simpla prezenTă în aceasta situaTie este binevenită. O simplă îmbrăTisare face mai mult decît cîteva fraze de complezenTă.
Este important ca persoana îndoliată să plîngă si să discute cu cineva despre durerea sa. În timp, aceste manifestări se vor potoli, dar la început trebuie să plîngă si să vorbească. Unele persoane nu vor înTelege de ce se repetă aceleasi vorbe la nesfîrsit, însă toate fac parte din procesul de reabilitare morală. Dacă nu stiTi ce să spuneTi, sau dacă nu stiTi dacă trebuie să vorbiTi sau să păstraTi linistea fiTi sincer si spuneTi-i. Aceasta îi dă posibilitatea persoanei îndoliate să vă spună ce doreste. Unele persoane evită chiar menTionarea numelui decedatului de teamă că vor întrista si mai mult pe cei din jur. Cu toate acestea persoanei îndoliate acesta i s-ar părea un semn de uitare adăugînd un sens de izolare sentimentelor dureroase de doliu. Trebuie menTionat că ocaziile festive si aniversările (nu doar înmormîntările ci si zilele de nastere si căsătoriile) sunt momente dureroase cînd prietenii si rudele pot face un efort special pentru a se aduna împreună.
Usurarea durerii se face în mod practic prin practicarea activităTilor zilnice cum ar fi cumpărăturile, curăTenia în casă sau îngrijirea copiilor mici. O persoană mai în vîrstă rămasă singură va prelua treburile celui decedat - plata facturilor, gătitul, executarea micilor treburi casnice, ducînd masina la reparat, etc.
Este important să permitem persoanelor în doliu să jelească atît cît le este necesar. Unii îsi pot reveni repede dar în cazul altora poate dura mai mult.
Sentimentul de durere nu este rezolvat
Există oameni care par să nu jelească deloc. Ei nu plîng la funeralii, evită menTionarea pierderii avute si se întorc la serviciu foarte repede. Acesta este modul lor normal de a trata pierderea suferită, însă în cazul altor persoane apar simptome fizice ciudate sau atacuri de depresie în decursul anilor.
Unele persaone nu au posibilitatea să jelească. CerinTele mari ale serviciului nu îi dau această posibilitate. Uneori problema este că pierderea nu este văzută ca o adevărată pierdere. Aceasta se întîmplă în cazul persoanelor care au suferit un avort sau o sarcină pierdută în ciuda voinTei si adeseori aceste situaTii sunt urmate de perioade de depresie.
Unele persoane par să sufere enorm. Chiar odată cu trecerea anilor pare că suferinTa nu se linisteste. Unii oameni nu se mai pot gîndi la altceva si transformă camera persoanei decedate într-un altar în memoria sa. În unele situaTii depresia care apare se poate adînci atît de mult încît este refuzată mîncarea si apa si apar si gînduri de sinucidere.
Ajutorul medical
Sunt situaTii în care nopTile nedormite se prelungesc încît se ajunge la o adevărată problemă. Doctorul va prescrie în acest caz cîteva somnifere. Acă depresia continuă să se adîncească afectînd pofta de mîncare, energia si somnul vor fi necesare niste medicamente antidepresive. Dacă nu se observă îmbunătăTiri se poate recomanda vizitarea unui psihiatru. Acest sentiment de durere poate răsturna lumea noastră personală si reprezintă una dintre cele mai dureroase experienTe pe care le îndurăm. Poate fi ciudat, teribil si coplesitor. În ciuda acesto afirmaTii este un moment de viaTă prin care trecem cu toTii si de obicei nu necesită tratament. Pentru persoanele care însă de obicei nu neceaită tratament. Pentru persoanele care însă au probleme mai deosebite vizitarea unui doctor este absolut necesară.
|
