REACTIA LA DOLIU
Pierderea unei persoane dragi este o experienTã foarte tristã dar comunã. Mai devreme sau mai tîrziu vom suferi datoritã morTii unei persoane iubite. Cu toate acestea în viaTa cotidianã ne gîndim si discutam foarte puTin despre moarte, probabil deoarece întîlnim acestã situaTie mai rar. Pentru bunicii nostri însã moartea unui frate sau sarã, prieten sau rudã, era o experienTã comunã în copilãrie sau adolescenTã. Pentru noi aceste experienTe se întîmplã de obicei mai tîrziu în viaTã. Deci nu prea avem prilejul sã stim ce este acest semtiment, cum te simTi, care sunt lucrurile de fãcut, ce este "normal" - pentru a ne împãca cu situaTia. Cu toate acestea, trebuie sã înfruntãm aceastã situaTie odatã cu moartea unei persoane dragi.
Sentimentul de tristeTe
Dupã orice tip de pierdere intervine sentimentul de tristeTe, acest 20220e416u sentiment fiind însã mult mai puternic dupã moartea unei persoane iubite. Nu este vorba de un singur sentiment ci de o întreagã succesiune de sentimente care dureazã o perioadã de timp si care nu pot fi grãbite.
Desi ca indivizi ne deosebim unii de alTii, ordinea în care experimentãm aceste sentimente este identicã pentru toTi. TristeTea apare în general dupã decesul unei persoane pe care am cunoscut-o o perioadã de timp. Cu toate acestea este clar cã persoanele care au suferit avorturi sau cãrora le-a murit un copil forte mic suferã acelasi tip de sentiment si au nevoie de atenTie si consideraTie.
La cîteva ore sau zile dupã moartea unei rude sau prieten apropiat majoritatea oamenilor se simt împietriTi, parcã fãrã sã le vinã sã creadã ce s-a întîmplat. Ar putea avea aceleasi sentimente chiar dacã se asteptau la acea moarte. Aceste simTãminte pot fi depãsite datoritã aranjamentelor funerare care trebuiesc fãcute împreunã cu rudele apropiate. Cu toate acestea, acest sentiment de nereal poate deveni o adevãratã problemã dacã se prelungeste prea mult. Vederea cadavrului persoanei apropiate poate fi un mod important de a începe sã depãseascã momentul cel mai greu. De asemenea, funeraliile si serviciul religios sunt ocazii în care realitatea este perceputã evident. Poate cã sentimentul coplesitor al asistãrii la funeralii poate fi greu de îndurat dar sunt un mod de a spune "la revedere" persoanei iubite. Uneori aceste lucruri par sã fie mult prea dureroase de fãcut si deci sunt lãsate în seama altora. Co toate acestea adeseori se ajunge la un adînc sentiment de regret în anii urmãtori.
Curînd aceastã împietrire dispare si poate fi înlocuitã cu un sentiment de agitaTie, de jelire a persoanei decedate. Existã dorinTa puternicã de a dori sã o regãsesti, desi acest lucru este în mod clar imposibil. Aceste sentimente fac dificilã relaxarea si concentrarea si pot apare si tulburãri de dormire. Visele pot fi extrem de obositoare. Unii oameni considerã cã "îi vãd" pe cei iubiTi dar morTi peste tot unde merg - pe stradã, în parcuri, pe lîngã casã, si prin toate locurile pe care le-au vizitat împreunã. Unii oameni manifestã furie la adresa doctorilor, sau surorilor de spital care nu au putut împiedica moartea, la adresa prietenilor si rudelor care nu au fãcut destul pentru a-i proteja, si uneori aceastã furie este îndreptatã chiar spre persoana decedatã.
Un alt sentiment este vinovãTia. Oamenii suferã adeseori gîndintu-se la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face si toate lucrurile pe care le-ar spune dacã mai erau împreunã cu persoana decedatã. Se gîndesc adeseori cã ar fi putut reacTiona altfel pentru a face ceva sã împiedice moartea. Bine-nTeles moartea este dincolo de orice control uman si o persoanã care suferã din cauza morTii celui drag trebuie sã stie aceasta. VinovãTia poate apare si datoritã faptului cã existã o anumitã usurare dupã moarte unei persoane care a suferit o boalã îndelungatã si dureroasã. Acest sntiment de usurare este un simTãmînt natural, de înTeles si foarte comun.
Starea de agitaTie este de obicei mai puternicã cam dupã 2 sãptãmîni de la deces, urmatã însã imediat de momente tristeTe tãcutã sau depresie, retragere întãcere. Aceste schimbãri bruste, emoTionale pot fi confuze pentru prieteni si rude dar fac parte din modul de trecere prin diferitele stagii ale tristeTii. Desi agitaTia scade, perioadele de depresie devin mai frecvente si ating cota maximã cam dupã 4-6 sãptãmîni de la eveniment. Spasme de lacrime pot izbucni în orice moment datorate unor oameni, locuri sau lucruri care îi amintesc de persoana decedatã. Alte persoane considerã cã este greu de înTeles si chiar jenant cînd o persoanã îndoliatã izbucneste în lacrimi adeseori fãrã un motiv evident. În acest stagiu al tristeTii este bine ca persoana sã nu evite un timp pres îndelungat oamenii deoarece ar putea fi un impediment pentru viitor si este mai bine sã se încerce trecerea la activitãTile normale dupã aproximativ 2 sãptãmîni. În acest timp, aparent, persoanele îndoliate nu fac nimic decît stînd în trecere. De faptei se gîndesc la persoana dragã. rEvãzînd momentele fericite ale vieTii precum si pe cele mai rele. Este vorba de modul tãcut de împãcare cu situaTia.
Pe mãsura trecerii timpului, puternicul sentiment de durere pare sã slãbeascã. Depresia se micsoreazã si este posibil sã ne gîndim si la alte lucruri chiar sã facem planuri de viitor. Co toate acestea simTãmîntul pierderii unei pãrTi din noi nu dispare toal. Pentru unul din partenerii de viaTã existã o constantã aducere aminte a noii lor situaTii de persoane singure, iar vederea altor cupluri este un constant mod de readucere aminte. Dupã o perioadã de timp este posibil sã simTim iar pofta de viaTã desi o parte din noi va lipsi mereu. Chiar si asa, cîTiva ani mai tîrziu vã veTi gãsi în situaTia de a discuta ca si cTnd el sau ea mai este împreunã cu dvs.
Aceste stagii variate ale sentimentului de tristeTe profundã sunt diferite la unii oameni. MulTi îsi revin din aceastã stare în 1 sau 2 ani. Faza finalã este reprezentatã de începerea unui nou mod de viaTã. Astfel depresia înceteazã, se îmbunãtãTeste calitatea somnului si energia revine la normal. Sentimentele sexuale care se pierduserã o perioadã de timp acum se reîntorc - si este un fapt absolut normal, cu nimic rusinos. Cu toate cele prezentate pînã acum nu putem spune cã existã un mod standard de comportament post - moarte. Fiecare dintre noi avem caracteristici specifice si deci fiecare are un mod propriu de comportament în astfel de cazuri. De asemenea, persoanele apartinînd anumitor culturi tratateazã moartea în anumite moduri distinctive. În decursul secolelor oamenii din diferite pãrTi ale lumii si-au creat propriile lor ceremonii pentru a întîmpina moartea. În unele comunitãTi, moartea este vãzutã doar ca un pas în ciclul continuu al vieTii iar moartea nu este de "o oprire totalã" ci o continuare. Ritualurile si ceremoniile funerare pot fi publice sau particularesi tãcute. La unele culturi perioada de doliu este fixatã iar la alte culturi nu este o perioadã delimitatã strict. Sentimentele exprimate de persoanele în doliu pot fi aceleasi însã modurile de exprimare pot fi diferite.
Copiii si adolescenTii
Desi copiii s-ar putea sã nu înTeleagã sensul mortii pînã la vîrsta de 3 sau 4 ani, ei simt pierderea unei rude mai apropiate aproape la fel ca un adult. Este deci evident cã încã din copilãrie copii simt aceste sentimente de tristeTe. Cu toate acestea, perioada de recuperare în cazul unui copil este mult mai micã decît la un adult.ªcolarii pot chiar simTi responsabilitatea pentru moartea unei rude apropiate si va trebui deci sã fie consolat. AdolescenTii uneori nu vorbesc despre eveniment pentru a nu înrãutãTii si mai mult situaTia celor mai mari care suferã destul. Cînd un membru de familie moare, atît copiii cît si adolescenTii trebuie sã participe la funeralii, pentru a nu fi consideraTi ca lãsaTi deoparte.
Cum pot ajuta prietenii si rudele?
Familia si prietenii pot fi de ajutor stînd mai mult timp cu persoana care a pierdut pe cineva drag. Nu este nevoie de multe cuvinte de alint, doar simpla prezenTã în aceasta situaTie este binevenitã. O simplã îmbrãTisare face mai mult decît cîteva fraze de complezenTã.
Este important ca persoana îndoliatã sã plîngã si sã discute cu cineva despre durerea sa. În timp, aceste manifestãri se vor potoli, dar la început trebuie sã plîngã si sã vorbeascã. Unele persoane nu vor înTelege de ce se repetã aceleasi vorbe la nesfîrsit, însã toate fac parte din procesul de reabilitare moralã. Dacã nu stiTi ce sã spuneTi, sau dacã nu stiTi dacã trebuie sã vorbiTi sau sã pãstraTi linistea fiTi sincer si spuneTi-i. Aceasta îi dã posibilitatea persoanei îndoliate sã vã spunã ce doreste. Unele persoane evitã chiar menTionarea numelui decedatului de teamã cã vor întrista si mai mult pe cei din jur. Cu toate acestea persoanei îndoliate acesta i s-ar pãrea un semn de uitare adãugînd un sens de izolare sentimentelor dureroase de doliu. Trebuie menTionat cã ocaziile festive si aniversãrile (nu doar înmormîntãrile ci si zilele de nastere si cãsãtoriile) sunt momente dureroase cînd prietenii si rudele pot face un efort special pentru a se aduna împreunã.
Usurarea durerii se face în mod practic prin practicarea activitãTilor zilnice cum ar fi cumpãrãturile, curãTenia în casã sau îngrijirea copiilor mici. O persoanã mai în vîrstã rãmasã singurã va prelua treburile celui decedat - plata facturilor, gãtitul, executarea micilor treburi casnice, ducînd masina la reparat, etc.
Este important sã permitem persoanelor în doliu sã jeleascã atît cît le este necesar. Unii îsi pot reveni repede dar în cazul altora poate dura mai mult.
Sentimentul de durere nu este rezolvat
Existã oameni care par sã nu jeleascã deloc. Ei nu plîng la funeralii, evitã menTionarea pierderii avute si se întorc la serviciu foarte repede. Acesta este modul lor normal de a trata pierderea suferitã, însã în cazul altor persoane apar simptome fizice ciudate sau atacuri de depresie în decursul anilor.
Unele persaone nu au posibilitatea sã jeleascã. CerinTele mari ale serviciului nu îi dau aceastã posibilitate. Uneori problema este cã pierderea nu este vãzutã ca o adevãratã pierdere. Aceasta se întîmplã în cazul persoanelor care au suferit un avort sau o sarcinã pierdutã în ciuda voinTei si adeseori aceste situaTii sunt urmate de perioade de depresie.
Unele persoane par sã sufere enorm. Chiar odatã cu trecerea anilor pare cã suferinTa nu se linisteste. Unii oameni nu se mai pot gîndi la altceva si transformã camera persoanei decedate într-un altar în memoria sa. În unele situaTii depresia care apare se poate adînci atît de mult încît este refuzatã mîncarea si apa si apar si gînduri de sinucidere.
Ajutorul medical
Sunt situaTii în care nopTile nedormite se prelungesc încît se ajunge la o adevãratã problemã. Doctorul va prescrie în acest caz cîteva somnifere. Acã depresia continuã sã se adînceascã afectînd pofta de mîncare, energia si somnul vor fi necesare niste medicamente antidepresive. Dacã nu se observã îmbunãtãTiri se poate recomanda vizitarea unui psihiatru. Acest sentiment de durere poate rãsturna lumea noastrã personalã si reprezintã una dintre cele mai dureroase experienTe pe care le îndurãm. Poate fi ciudat, teribil si coplesitor. În ciuda acesto afirmaTii este un moment de viaTã prin care trecem cu toTii si de obicei nu necesitã tratament. Pentru persoanele care însã de obicei nu neceaitã tratament. Pentru persoanele care însã au probleme mai deosebite vizitarea unui doctor este absolut necesarã.
|
