A VEDEA NU ESTE TOTUNA CU A PRIVI
Cel care o ia pe drumul invataturilor secrete va trebui sa se descurce complet singur. Maestrul îi este necesar doar pentru a-l învata sa cerceteze realitatea altfel decît pîna atunci. El îi va semnala, prin exemple concludente, ca ceea ce i s-a parut totdeauna evident, este, cel mai adesea, fals si constituie principala piedica în calea cunoasterii. Maestrul va spune: "Verifica orice fapta pe care ai tendinta sa o accepti ca fiind o realitate. Da la o parte toate ideile preconcepute, golesteti mintea de toate părerile anterioare legate de ea. Îndoieste-te de tot ce ai admis în mod mecanic pîna acum si abia apoi cerceteaza, priveste cu alti ochi, de parca ai vedea lucruri noi". Învata 19219c212t celul va examina mai întîi lumea în care se afla, multimea de fenomene care se ivesc si dispar în jurul lui, si abia apoi se va apleca asupra propriei persoane. Informatiile despre lume se obtin în primul rînd prin simturi, care au o precizie mai mica, dar abia prelucrarea mentala a informatiei, pe care un om obisnuit o face în mod reflex, este lacatul care încatuseaza cunoasterea sau, dimpotrivă, o elibereaza.
Exista diferente intre ce privesti si ce crezi că ai privit. Ne situăm intr-un peisaj simplu, un ses intins si gol. Ne inchipuim că vedem, departe de tot, o pata verde care contrasteaza cu culoarea galbena a nisipului. Pata se poate masura prin compararea ei cu degetul(cum fac pictorii). Sa zicem ca este cât falanga degetului mic, sau chiar mai mică. Sa analizam acum ce am vazut. O pata verde si nimic mai mult, dar tendinta este sa credem ca am vazut un copac Ideea copacului si prefigurarea acestei idei in minte reprezintă rezultatul unei activităti mintale, pe memorie. Alte pete verzi, zarite in imprejurari asemanatoare, s-au dovedit a fi, pana la urma, un copac la capatul unei campii. Si, de fapt, acest lucru ni l-am reamintit. Acesta este insa un rationament, nu faptul de a fi vazut un copac.
Cand privim conteaza "scara" la care o facem. Vom patrunde adanc in interiorul materiei, la scara atomica, de exemplu in atomul de hidrogen. Oricare dintre noi stim, sau credem ca stim, ca intre nucleul acestui atom si electronul sau este vid, adica nimic. Cand Rutherford a propus modelul planetar, tocmai la asemanarea materiei, in strafundurile ei, cu marele Univers, format din stele si planete care graviteaza in jurul lor, s-a gandit. La scara umana insa acel nimic ar fi de-a dreptul inspaimantator. Marind dimensiunile de 10 la puterea 14 ori, vom obtine: nucleul hidrogenului este cat o minge de baschet, iar electronul un fir de praf care se invarteste in jurul acestei mingii la o distanta de 5,3 km. La scara atomica, nucleele sunt mai mari sau mai mici, electronii sunt mai multi sau mai putini, dar, atât. Granita dintre corpul uman si mediul inconjurator nu pare sa existe, caci nu poate fi privita. Migrarea electronilor dintr-un loc in altul, asocierea, prin atractie sau respingere a nucleelor, cu greu te-ar face sa crezi ca o substanta se transforma in alta. E o alta lume. Seamana cu o calatorie galactica in care intalnesti bolovani mai mari sau mai mici, mai calzi sau mai reci si mult nimic. Din fericire, privim lumea la scara dimensiunilor noastre dar omul nu va uita ca lumea, in realitatea ei, estedoar o interpretare. Nu putem gandi nimic si nu ne putem inchipui nimic referitor la ea, decat interpretand si aproximand.
Maestrii spun ca lumea nu este un ansamblu de obiecte in miscare, ci chiar miscare. Nu exista obiecte care se misca, ci tocmai miscarea formeaza obiectele, printr-o succesiune continua si infinit de rapida, de strafulgerari de energie. Vom privi un obiect, prin prisma invataturilor secrete. El, nu este un bloc omogen de nemiscat. Dimpotriva, ocultismul il va vedeaca pe un "univers" format dintr-un numar considerabil de particule in miscare, care sufera schimbari datorita proprilor lor evolutii si schimbari cauzate de agentii exteriori. Rezulta de aici ca, in realitate, obiectul privit devine diferit de la o clipa la alta si asa trebuie vazut. Acest mod de a privi lumea este numit "privire patrunzatoare" si ea va fi folosita in mod constant, sub forma de exercitiu. Cu timpul ea se va perfectiona. Vazand lumea ca fiind miscare, e suficient sa lasam suvoiul vietii sa curga, fara sa-i punem piedici sau sa incercam sa-l deviem si cntemplandu-l ca spectatori interesati, poate amuzati, dar totdeauna detasati, vom realiza ca, in fond, suntem una cu spectacolul, confundati in suvoi si curgand odata cu el.
Cel care afla prin vederea profunda ca este el insusi doar o alcatuire temporara de particule elementare in miscare, ca miscarile si gandurile sale nu sunt deloc ale sale, ci sunt un simplu joc al energiilor care formeaza combinatii trecatoare, provocate de cauze multiple, nici nu se va mandri si nici nu se va umili. In aceasta miscare si transformare peroetua, care este lumea din jurul lui, el va intelege ca toate fiintele, fiecare in felul ei, lupta continuu pentru insusirea elementelor necesare existentei. "A trai este o lupta", spune maestrul si il indeamna pe ucenic sa actioneze. Reactia celui care va percepe cu claritate caracterul universal al acestei lupte neancetate, fara sfarsit, va fi o mila brusca, infinita si irezistibila. Acest sentiment trebuie transformat intr-o activitate eficace de eliminare a germenilor suferintei, prin straduinta de a indrepta conceptiile gresite, de a demonstra inutilitatea egoismuluisi necesitatea imperioasaa intrajutorarii.
Toleranta este atributul celui care stie ca adevarul este relativ, ca omul de langa el poate sa perceapa si+. alte impresii decat ale sale si de accea se va feri sa-si constranga aproapele, impunandu-i o alta parere. Si cand vederea profunda devine deplina, initiatul va zambi gandind ca pana si obisnuinta de a vedea in toate doar o iluzie ar putea sa fie o simpla iluzie, pe care se cuvine sa o respingain treacat. Apoi, la ranul lui, îi va spune unui alt discipol:
"Nu am pretentiaca as putea sa te invat ceva, dar vreau sa te invit sa te gandesti, sa te indoiesti, sa cercetezi".
|
