CABAUA VERONICA FLORICA

C.I.A.P. LICEUL "GHEORGHE M. MURGOCI" - sCOALA "GHEORGHE BANEA" - MĂCIN

Dezvoltarea psihică a adolescentului

Planul psihic suporta la vârsta adolescentei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devastari spectaculoase, dar si cu întârzieri descurajante, la sfârsitul acestui 333w2212d proces ne vom afla în fata prezentei unor structuri psihice bine închegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale în care actioneaza adolescentul si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile înca limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce îi poate oferi viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atât de nevoile aparute înca în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, convertita în nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luând forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei "reciprocitati" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala, se instituie nevoia de a i se împartasi sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge", se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încarcatura de reverie si fantezie au loc furtuni afective, "ruperi" spectaculoase si dramatice de prietenie.

Nevoia de distractie a puberului se continua si în adolescenta, dar distractiile se intelectualizeaza, sunt trecute prin filtrul personalitatii; alegerea distractiilor este electiva în functie de propriile preferinte. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenta si autodeterminare a puberului se converteste în nevoia de desavârsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului care "dispune" într-o mai mare masura de sine. Nevoia de imitatie a scolarului mic convertita în nevoia de a fi personal, a puberului, suporta noi metamorfozari în adolescenta. La început , dorinta adolescentului de a fi unic se exacerbeaza mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânarul fiind preocupat si absorbit aproape în exclusivitate de propria persoana, pentru ca spre sfârsitul adolescentei sa ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitati socialmente recunoscuta si utila, valoroasa. Nevoia de a fi personalitate se manifesta adeseori prin tendinta expresa a adolescentului spre originalitate, cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou, original, si excentricitatea. Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul îsi întrece prietenii în comportamente antisociale si deviante.

Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul îsi elaboreaza instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca în aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de încheiere. Se consolideaza structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul excesiv pentru rationament, accesul la notiunea de lege, reactivarea curiozitatii orientata spre explicarea rationala, cauzala a fenomenelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai ampla, filozofica a realitatii, la aparitia atitudinilor critice fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de sistem al gândirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale (capacitatea de argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).

La aceasta vârsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc în solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri într-o conversatie, ca modalitati de încheiere a convorbirilor etc.).

Constientizând valoarea de influentare a cuvântului, vorbirea devine mai nuantata, plastica, se desfasoara în functie de particularitatile situatiilor (oficiale sau intime ).

Cred ca una dintre situatiile dificile frecvente cu care se confrunta parintii , este când si în ce masura sa le acorde independenta copiilor. Apar întrebarile : sa-i dau voie sau nu la petrecere ? cum sa-l fac sa nu mai vorbeasca cu prietenul al carui comportament îl detest ? cât de departe sa merg cu pedeapsa ?

Ce sa faca parintii ?

Potrivit medicului psihiatru Ross Campbell, libertatea trebuie acordata adolescentului lin, treptat. Încrederea în adolescent nu exclude controlul. Adolescentul e tentat sa încalce limitele care i se impun. Initial, aceste limite ar fi bine sa fie strict stabilite; pornind de la ceva strict poti sa acorzi pe parcurs privilegii ca urmare a comportamentului adecvat. Daca limitele sunt largi si mai sunt si încalcate poti fi privit ca un parinte lipsit de fermitate. Lipsa controlului echivaleaza pentru unii adolescenti cu dezinteresul si, automat, cu lipsa iubirii.

Înainte de a fi lasat sa se duca la petreceri e nevoie sa lasi adolescentului libertatea de a se implica în activitati alaturi de prieteni. Trebuie sa simta ca face parte dintr-un grup si sa stie cum anume sa se poarte în interiorul lui. Refuzând în mod repetat si împiedicându-l sa se întâlneasca cu ceilalti, risti sa-l faci un "handicapat social". O persoana care nu si-a format abilitatea de a relationa cu ceilalti are foarte mari sanse sa fie deprimata, sa apeleze la droguri; va întâmpina greutate în afirmare, în ciuda aptitudinilor cu care e înzestrata.

De ce exista adolescenta?

Unii oameni de stiinta cred ca ea este necesara pentru ca sa avem suficient timp sa ni se dezvolte creierul. Altii sugereaza ca perioada adolescentei le permite copiilor sa învete subtilitatile de comportament ale unui cadru social complex.

Studii asupra tiparelor de crestere arata ca rata acesteia scade în timpul copilariei însa are o noua "zvâcnire" în timpul adolescentei . Indiferent de beneficiile sau de "scopul" acestei a doua perioade de crestere rapida, este clar ca ea a fost facuta posibila de îmbunatatirea duratei medii de viata.

Când se termina?

Nu se stie exact ce anume marcheaza tranzitia de la adolescenta la starea adulta. Sfârsitul pubertatii, sau al maturizarii sexuale, este bine definit. Este momentul în care oasele nu mai cresc, în jurul vârstei de 16 ani la fete si 17 ani jumatate la baieti. Însa în cazul adolescentei, tranzitia de la copilarie la maturitate, nu exista sfârsit bine definit.

"Eu nu cunosc nici un indicator pentru asta", a spus Till Roenneberg de la Centrul de Cronobiologie al Universitatii din Munchen. "Toata lumea vorbeste despre asta însa nimeni nu stie când se termina adolescenta. Aceasta tranzitie este vazuta ca o combinatie de factori fizici, psihologici si sociologici."

Adolescenta este perioada din viată care se întinde de la vârsta de 15 -18 ani la fete si de la 16-20 ani la băieti. Perioada adolescentei este una dintre cele mai complexe perioade ale vietii.
Datorită schimbărilor biologice si psihologice care se petrec, adolescenta a mai fost numită si "epoca furtunoasă". Realitatea adolescentei înscrie în prim-plan relatiile de prietenie care îl determină pe adolescent să intre în conflict cu impulsul său sexual, fapt care îi generează teamă.
Adolescentul/a este nesigur/ă si nu stie dacă se comportă corect fată de prietena sa/prietenul său. El/ea nu stie mai ales ce gândeste partenerul despre felul în care arată din punct de vedere fizic sau despre modul de a gândi si vorbi. Fetele se manifestă diferit. Unele cred că nu sunt suficient de frumoase si de elegante, comparându-se mereu cu prietenele lor, altele că nu au calităti psiho-intelectuale la nivelul anturajului, mai ales în raport cu partenerul către care aspiră, iar altele sunt prea încrezătoare în propriile forte.
Probleme adolescentine
Sexualitatea nu se poate sustrage dinamicii psihologice si sociale. Ea este o parte foarte importantă care depinde atât de caracteristicile individual anatomice care constituie baza atractiei interpersonale, dar si de unele caracteristici psihosociale care completează sau combat atractia între parteneri (inteligenta, comportamentul, limbajul).
Majoritatea sunt de parere ca dragostea vizeaza anumite trairi sexuale. Plimbarile de mâna într-un parc, mersul la discoteca, cluburi sau la spectacole, munca împreuna satisfac pragul minimal emotional al adolescentului, nefiind legate de dragostea trupeasca. O relatie apropiata de prietenie presupune întelegerea celuilalt, împartasirea unor sentimente si gânduri (autodezvaluirea), prin urmare o relatie care se bazeaza pe întelegere reciproca. Cu toate acestea exista adolescenti care desi doresc sa intre în relatii apropiate cu ceilalti, nu reusesc acest lucru datorita unor temeri pe care le au si care cu timpul dezvolta adevarate fobii sociale.
De regula adolescentii se confrunta cu probleme de genul:

Teama de a-si asuma responsabilitatea: o relatie de prietenie presupune o responsabilitate fata de celalalt partener care printre altele trebuie ajutat atunci când are nevoie.

- Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente să observe comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul.

- Teama de a nu-l deranja pe celălalt: datorită acesteia relatia între cei doi se depreciază întrucât se instalează un zid care nu le mai permite să-si împărtăsească sentimentele ; construiti relatii solide de prietenie.
Cele mai importante sugestii practice pentru adolescenti în vederea dezvoltării unor abilităti interrelationale:

- Utilizati într-o anumită limită autodezvăluirea, de exemplu: "De când m-am despărtit de prietenul meu mă simt mai putin stânjenită";

- Pentru o conversatie eficientă cititi revistele, ziarele si vizionati emisiunile de televiziune care satisfac cel mai mult trebuintele adolescentilor ;

- Mergeti la concerte, la o sală de sport, la onomasticile colegilor prentru a cunoaste oameni si a vă putea face noi prieteni;

- Fiti cât mai activ(ă) în ceea ce priveste relatiile cu cei care vă interesează (vorbiti-le, scrieti-le, telefonati-le);

- La o petrecere încercati să legati prietenie cu o persoană care v-a plăcut si să întretineti relatia si după ce petrecerea s-a terminat;

- Este foarte important să vă cunoasteti drepturile personale si astfel să vă puteti exprima opiniile, să spuneti da sau nu anumitor propuneri, păreri ce vin din partea celorlalti.

Unii tineri trec foarte usor de la o stare emotionala la alta: acum sunt veseli si râd mult, iar în momentul urmator sunt furiosi din cine stie ce motiv. În unele situatii, adolescentii se manifesta ca si cum ar fi stapânii Universului, fara nici o teama , fara nici o inhibitie, dar la cea mai mica remarca rautacioasa din partea colegilor izbucnesc în plâns. Unde sa mai punem ca majoritatea, desi vor sa para foarte curajosi, au palmele transpirate, iar respiratia si pulsul accelerate ori de câte ori trebuie sa raspunda întrebarilor profesorilor...

Toate aceste manifestari emotionale sunt normale, mai ales la vârsta adolescentei, pentru ca tinerii traiesc fiecare experienta la intensitate maxima. Totusi, societatea moderna nu permite asa-zisele "pierderi cu firea". A fi competent din punct de vedere emotional a devenit la fel de important cu a fi competent intelectual. De aceea, tinerii care, de exemplu, au pierdut un examen din cauza emotiilor nu sunt tratati diferit fata de cei care au picat fiindca nu au învatat suficient. Iar de aici reiese necesitatea stapânirii emotiilor. Insa pentru a-si cunoaste si controla emotiile, tinerii, împreuna cu parintii, trebuie sa descopere care sunt cauzele manifestarilor exagerate.

"CINE SUNT ?"

În adolescenta apar întrebari de genul : «Cine sunt ? Ma plac asa cum sunt ? » Tinerii încearca sa îsi defineasca identitatea si, în acelasi timp, sa accepte atât modificarile interioare, cât si pe cele care se produc în mediul în care îsi desfasoara activitatea. De aceea, viata este presarată cu perioade de confuzie, de căutari. Iar felul în care ei se raportează la idolii din lumea muzicii, din viata publică, la modelele lor poate să conducă la o scădere a stimei de sine. Neîncrederea în fortele proprii accentuează dificultătile de a face fată anumitor situatii sociale, iar consecintele sunt manifestările mai colorate ale emotiilor intense.

Gesturi agresive

In categoria manifestărilor exagerate intră gesturile violente, impulsivitatea, agresivitatea verbală sau chiar fizică. Iar o astfel de conduită are drept urmări dificultătile de concentrare si de adaptare la anumite contexte sociale. Însă în mare parte din cazuri, tinerii reusesc până la urmă să se adapteze la schimbările care au avut loc în viața lor. Ei acceptă trecerea de la copilărie la adolescentă, inclusiv responsabilitătile pe care le au si îsi conturează mai clar valorile, reusind astfel să treacă peste momentele dificile.

Emotivitatea

Când vorbim despre emotii, aspectul cel mai frecvent întâlnit în rândul adolescentilor îl constituie timiditatea. Tinerii timizi sunt mai ezitanti, mai tăcuti, au inhibitii, nu se implică în conversatiile colegilor, au retineri în a se alătura unui grup.

Emotivitatea poate fi mostenită: un mare procent dintre părintii timizi vor avea copii cu stări emotive accentuate. In cazul acesta, timiditatea trebuie combătută împreună cu familia, poate chiar cu ajutorul unui psiholog.

Exista însă anumite etape în viata adolescentilor care dau nastere unui nivel ridicat de emotivitate. De exemplu, un copil la vârsta adolescentei, care trece prin unele schimbări - de la scoala generală la liceu sau dintr-un oras în altul - percepe aceste schimbări ca pe niste experiente extrem de solicitante. In această situatie, gradul de timiditate creste. Din cauza timiditătii excesive, unii tineri ajung la esec scolar: nu se mai pot concentra, nu memoreaza informatiile predate. Cu toate că au capacitatea intelectuală necesară pentru a face fată cu brio lectiilor, în cazurile extreme, acesti adolescenti timizi pot chiar să rămână repetenti.

Prietenii si parintii

Desi un rol foarte important în stapânirea emotiilor îl are grupul de prieteni, solutia pentru alungarea timiditatii se afla în mâinile parintilor. Astfel, prin sprijinul acordat adolescentului în ceea ce priveste construirea identitatii si captarea încrederii în propria persoana, parintii se vor asigura ca modificarile din viata tânarului au un impact pozitiv asupra lui. Sunt de părere că, "în acest mod, un copil foarte timid, care nu avea curajul să intre pe usa scolii decât dacă era însotit de unul dintre părinti, va deveni totusi un adolescent sigur pe el, poate chiar un lider de grup".

La psiholog

În cazul în care tinerii întâmpină dificultăti în procesul de învătare, părintii trebuie să afle care este motivul. Dacă se simt depasiti de situatie, ar trebui să îsi ducă adolescentul la psiholog. Acesta va descoperi daca tânărul nu are posibilităti de întelegere si de memorare a informatiilor sau, pur si simplu, există un blocaj de tip emotional. Odată stabilit diagnosticul de hiperemotivitate, psihologul va observa în ce momente si în ce contexte apar stările de emotie accentuată. Tânărul hiperemotiv va primi ajutor specializat pentru a-si putea întelege emotiile, pentru a le accepta si pentru a dobândi un anumit grad de autocontrol.

Adolescentii timizi pot încerca să îsi învingă emotiile folosind una dintre aceste tactici: să îi zâmbească unuia dintre colegii mai prietenosi, să încerce să intre în discutie cu un coleg pe care nu îl cunosc prea bine, să se implice în conversatiile purtate de profesori cu elevii, mai ales în orele de dirigentie.

Adolescentul si societatea contemporană

Omul a fost creat pentru a convietui într-o comunitate, alaturi de alti oameni si în acest scop el este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc între cei deopotriva cu el. Societatea în care acesta îsi desfasoara activitatea îi ofera sau mai bine zis trebuie sa-i ofere cadrul propice de manifestare a personalitatii cât si aprecierea muncii pe care o face, bineînteles, într-un scop benefic. Lumea în care traim este importanta nu numai în ideea ca este spatiul în care vietuim, ea trebuie sa exprime dorinta noastra de a progresa si de a urca pe scara umanitatii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului si a gândirii umane sunt adolescentii de azi, oamenii de mâine.

Adolescentul este copilul-adult ce cauta senzatii si emotii puternice. El încearca sa depaseasca limitele pe care adultii le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, caci ideea e sa traiesti cât mai diferit si mai presus de ceilalti. Experienta proprie este dovada ceea mai puternica si mai convingatoare, care tine loc de întrebarile fara raspuns la care adultii, în general, nu se sinchisesc sa caute solutii. Tânarul adolescent simte însa si dorinta de-a se retrage în sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de vointa. Aceste momente sunt mai intense decât escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emotii ce-l încearca, momente de rascruce în conturarea modului de a gândi si de a actiona.

Relatiile cu cei din jurul sau sunt în mare parte rezultate ale educatiei însusite în copilarie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept ca tinerii sunt impulsivi si usor influentabili, dar valoarea lor consta în puterea de a diferentia binele de rau si de a se corecta atunci când au gresit; acest lucru este posibil doar în contextul unei bune educatii morale insuflate de familie.

Parintii se dovedesc de multe ori a fi fara rabdare si refuza sa-i asculte si ce-i mai important, sa-i înteleaga. Frica de a comunica cu cei carora le datoreaza viata poate fi în egala masura atribuita si tinerilor. La prima confruntare de opinii, legaturile cu familia tind sa se raceasca si se distanteaza, ca mai târziu sa dea frâu liber unor emotii si dorinte fata de niste oameni mai mult sau mai putin interesati sa valorifice frustrarea lor.

Pe fondul unor astfel de probleme parintii înceteaza sa mai fie modelele ideale din copilarie. Afectivitatea copiilor lor este acumulata astfel pentru prieteni, care sunt adesea alesi întâmplator. Relatiile cu acestia sunt intense si profunde. Simpatia si admiratia capata forme si trasaturi asemanatoare cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenti, caci el presupune daruire, apropiere si împartasire a dorintelor, visurilor. Prietenii adevarati sunt conditia necesara "împlinirii" unui adolescent. Scopul lor e sa-si împartaseasca unul altuia experientele si sa gaseasca un echilibru permanent în cel în care are încredere si speranta ca va gasi raspunsul la întrebarile ce-l framânta. Ideea e sa gasesti completarea lipsurilor pe care le ai si nicidecum imitare; în acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie ci despre un sentiment de inferioritate.

Uneori "edificiul" este mult prea fragil si se destrama vizibil sub influenta invidiei si a tradarii sau doar pentru ca prietenul respectiv "nu mai prezinta interes". Insa exista si un alt gen de prieteni a caror influenta te marcheaza negativ. Naivitatea, poate chiar dorinta de-a parea altcineva în ochii celorlalti, plaseaza adolescentul într-un anturaj dubios de care este greu sa se desprinda mai târziu. Viciile ,cum sunt drogurile sau bautura, huliganismul si dezordinea, sunt "principii" de baza în astfel de grupuri. Începutul este pus pretextual pe seama curiozitatii. Pasul urmator este dependenta.

Societatea secolului nostru pune un accent mare pe aceste probleme. Manifestarile negative sunt trecatoare însa au urmari grave. Adolescentul este, fara sa fie un copil, în formare din toate punctele de vedere. Corpul suporta ultimele schimbari de definire, iar caracterul se cristalizeaza ca urmare a influentelor din exterior si a educatiei.

Adolescenta , desi este o perioada tulbure si plina de framântari, reprezinta vârsta inteligentei nonconformiste, a marii sinceritati. Imaginatia, puterea de creatie si perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viata si pregatirea profesionala încep sa capete contur si dispar în mod evident pasiunile vechi din copilarie, si de ce nu chiar interesul pentru scoala.

Problema orientarii profesionale se pune diferit în functie de capacitatile intelectuale ale tânarului si de dorinta profilarii pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect central, clar si în acest scop ei acorda un interes deosebit materiilor scolare corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenti nu au fixata o profesie anume sau sunt influentati de parinti si apropiati. Pentru ceilalti viitorul nu este proiectat în nici un fel.

Relatia profesor - elev si efectele frustrante ale aprecierii sociale

Relatiile dintre profesor si clasa se polarizeaza ,în general în sentimente de simpatie , încredere reciproca sau, dimpotriva ,de antipatie , neîncredere si chiar ostilitate. Sunt si cazuri când contactul spiritual dintre profesor si elev nu trece de zona indiferentei: clasa nu exista pentru profesor si nici profesorul pentru clasa . Initiativa trebuie sa apartina însa profesorului, care tinând seama de legea esentiala a relatiilor afective interumane potrivit careia simpatia si bunavointa naste simpatie si bunavointa , antipatia si ostilitatea trezesc sentimente de aceiasi calitate , trebuie sa conduca , sa dirijeze aceste relatii si sa le structureze pe colaborare.

Prin apreciere profesorul trebuie sa schiteze o perspectiva . Daca un profesor spune unui elev: "Din tine nu va iesi nimic", el nu apreciaza numai o situatie prezenta , ci exprima si convingerea lui asupra dezvoltarii viitoare a scolarului, ceea ce ar putea duce în final la un rezultat nedorit . Performantele elevului nu numai ca nu vor creste , ci vor scadea atât de mult încât ar putea pune în pericol dezvoltarea psihica viitoare a acestuia . De aceea profesorii trebuie sa aiba grija ca în derularea procesului de învatamânt sa nu lezeze personalitatea elevului , ci sa-l ajute sa si-o dezvolte , sa-l ajute sa învete sa gândeasca singur pentru ca atunci când va parasi bancile scolii sa nu depinda de nimeni cel putin din punct de vedere intelectual.

Cum sa-i ajutam pe copiii / elevii nostri sa îsi lumineze vietile ?

Oferindu-le un model pozitiv de comportament.

ignorând manifestarile unor sentimente inadecvate din partea lor .

Recompensând comportamentele si expresiile emotionale adecvate.

Încurajându-i si laudându-i pe copii / elevi atunci când manifesta reactii si comportamente adecvate.

Încurajându-i sa ia propriile lor decizii si sa-si asume raspunderea acestor decizii.

Încurajându-i sa-si exprime sentimentele, dorintele , sa se accepte pe ei însisi si pe ceilalti.

Oferindu-le sugestii pentru modul în care ar putea sa-si rezolve problemele de viata.

Încurajându-i sa aiba hobby-uri si sa se implice în activitati care sa le faca placere si pe care sa le poata practica în mod independent , asumându-si responsabilitati.

Prevenindu-i în legatura cu pericolul de a cauta mereu aprobarea si iubirea celorlalti.

Ajutându-i sa-si aprinda propria "flacara", discutând cu ei despre cum ar putea sa devina cât mai fericit posibil si aratându-i ca doar el este responsabil de fericirea sa.

SĂ-I ÎNVĂŢĂM CU DRAGOSTE AUTO-DISCIPLINAREA PE COPIII NOsTRI

Pentru parinti si profesori :" COPIII VOR AJUNGE SĂ FIE CEEA CE CREDEŢI VOI DESPRE EI "

Mentineti front comun : toate persoanele implicate în educatia copilului trebuie sa fie consecvente, copilul devine frustrat din cauza mesajelor contradictorii. Este nevoie de perseverentă si ordine în stilul de viată, de educatie.Copiii au responsabilităti, pentru neîndeplinirea lor trebuie să suporte consecintele.

Copiii au nevoie de dragoste dar si de autoritate - îmbinate într-o abordare totală.

Copiii au nevoie de atentie pozitivă, ei nu pot trăi fără dragoste - cupele lor de dragoste nu trebuie să fie goale.Trebuie să începeti să-i corectati pe copiii vostri înainte să înceapă ei să vă corecteze.

Una dintre cele mai dificile misiuni pentru părinte este aceea da a-l învăta pe copil că "NU" este o propozitie completă. Pentru a opri comportamentul negativ al copilului vostru ar trebui să încercati următoarele:

Vorbiti cu copiii vostri despre problemele lor.

Spuneti-le copiilor că vreti să-i ajutati.

Începeti să clăditi valoarea de sine a copiilor vostri. Umpleti-le cupele de dragoste.Încurajati-i.

Cea mai sigură cale de a face viata grea copiilor vostri este să le-o faceti prea usoară.

Frumusetea folosirii consecintelor naturale si a celor logice este că niciodată copiii nu vor putea să strige: « Nu e drept », vor întelege că disciplina este un lucru util si că merită să sufere consecintele.

Dacă sunteti de acord cu ideea că trebuie să faceti în asa fel , încât « pedepsele » copiilor vostri să fie pe măsura « infractiunilor » , atunci este bine să urmezati aceste principii:

Nu-i proteja pe copii de consecintele care, pe termen lung, le vor prinde bine.

Nu le permite copiilor tăi să-i învinovătească pe ceilalti pentru necazurile în care s-au băgat singuri.

Dacă urmarea naturală este prea dureroasă sau nu există o consecintă naturală imediată, atunci aplică o pedeapsă logică, legată de comportamentul lor inacceptabil.

Sustine-ti copiii să accepte consecinta sau pedeapsa ca fiind o experientă folositoare. Ajută-i să-si dezvolte conceptia că din fiecare greseală se poate învăta o lectie importantă.

Nu-i lăsa pe copii să înfrunte o consecintă majoră sau care le poate produce traume fără să-i sprijini. Astfel s-ar putea descuraja, iar descurajarea conduce la comportamente negative.

Hotărăste dinainte ce pedepse logice vei aplica copiilor tăi pentru comportamentele indezirabile.

Dacă vreti ca si copiii vostri să rămână cu picioarele pe pământ, asezati responsabilitatea pe umerii lor.

Cele mai pretioase cadouri pe care le puteti oferi copiilor vostri sunt rădăcinile responsabilitătii si aripile independentei.

Noi aducem asupra societatii o povara mai mare decât am putea compensa vreodata cu toate faptele

noastre bune, daca nu investim timp pentru a ne instrui copiii, timp pentru a-i ajuta sa fie oameni de nadejde. Cum sa ne gasim timp ? - este întrebarea la care trebuie sa raspundem.

BIBLIOGRAFIE :

1. Kuzma, Kay , " Ascultarea de Bunavoie ", Casa de Editura " Viata si Sanatate" Bucuresti, 2000

2. Mitrofan , Iolanda, coordonator , " Cursa cu Obstacole a Dezvoltarii Umane " ,Editura Polirom - Iasi, 2003

3.Waters , Virginia , " Povesti Rationale pentru copii" , editura ASCR - Cluj - Napoca , 2003