A percepe si a gandi lumea - mecanisme, structuri, analiza

A percepe si a gandi lumea - mecanisme, structuri, analiza

Lumea plastica a artei, domeniul creativitatii ofera un material documentar bogat, expresiv, obiectiv care confirma ca modul in care percepem, cunoastem si gandim lumea e dinamic, surprinzator si deci producator de istorie; dupa ce mai inainte aceasta a fost o perceptie inedita poate initial respinsa, ulterior, cu trecerea timpului, a creat noi viziuni, directii de perceptie si gandire, poate un nou stil de viata, curente filosofice, directii stilistice, un academism.

"Omul e masura tuturor lucrurilor" - Protagoras

Cel care percepe , impune o structura, o anumita stabilitate dar si un sens stimulilor la care e expus. Perceptia nu corespunde unei reproduceri pasive a stimulilor ci e o activitate complexa, in care intre subiect si obiect apar interelatii.

Acest lucru a fost definit de fizica nucleara prin paradoxul observatorului - orice observare implica o distorsiune, o perturbare, aducerea in act a unei virtualtati. Universul e o realitate care depinde de observatorul care-o priveste, masoara si evalueaza. Se poate vorbi de rolul activ al observatorului chiar si in cele mai elementare acte psihologice: senzatii, perceptii. Atfel, perceptia unui obiect, implica o atentie selectiva, adesea personalizata, diferite persoane confruntate cu acelasi obiect nu il percep in acelasi mod (daca facem analiza frumusetii femeii in pictura, vom vedea ca fiecare curent si stil de expresie a cultivat subliminal o perceptie proprie despre estetica feminina: Renascentismul, Classicismul, Impresionismul, Expresionismul, Perioada Cubista, au subliniat si accentuat subiectivitatea perceptiei dar si calea cea mai complexa de acces spre o realitate care devine un construct in care rolul activ apartine observatorului).

Experimentul lui Leeper 1935, demonstreaza faptul ca primele percep 545j91f tii le structureaza si le influenteaza pe celelalte. Experimentul se deruleaza in 2 etape. In prima faza, subiectii privesc 2 imagini clare - imaginea unei femei tinere si imaginea uneia batrane. Dupa aceia toti privesc o imagine ambigua si descriu ce au vazut. Din analiza rezultatelor reiese ca rolul primei perceptii e fundamental si el directioneaza si a doua etapa a experimentului perceptiv .

Principalele diferente dintre perceperea persoanelor si cea a obiectelor

Fiske si Taylor 1991 au intocmit o lista a principalelor diferente dintre perceperea persoanelor si perceperea obiectelor: intre acestea cea mai importanta subliniaza caracterul circular si deci feed-back-ul pe care se cladeste acest proces.

Persoana care e tinta perceptiilor noastre isi modifica sub presiune conduita, e un observator totodata al reactiilor noastre - perceptiile sunt reciproce (la interviul si analiza psihologica avertizam adesea, vedeti cine pe cine analizeaza, facand o invitatie la profesionalism si decenta).

Formarea impresiilor cu privire la oamenii.

Solomon Asch 1946 influentat de teoria gestaltului, a configuratiei, a incercat sa surprinda modul in care ne formam primele impresii cu privire la o persoana pe care nu o cunoastem.

Experiment: 2 loturi au ca sarcina sa realizeze o descriere libera a unei persoane. Se va oferi o lista de trasaturi, dupa prima etapa va fi oferita cea de-a doua lista de trasaturi pereche din care va trebui aleasa trasatura care se potriveste cel mai bine pentru a realiza portretul persoanei.

Grupa A primeste lista: inteligent, muncitor, impulsiv, critic, incapatanat, invidios. Grupa B primeste lista: incapatanat, invidios, critic, impulsiv, muncitor, inteligent.

Rezultatele: primele informatii influenteaza sensul atribuit ulterior intregului. Relatia "pars pro toto", "efectul de halo" si "efectul de ghimpe". Configuratia generala (contextul) modifica valoarea si adevarul partii. Pentru cei care au pus inteligenta pe primul loc, trasatura de "incapatanare" a fost interpretata ca un fapt pozitiv, coerenta in conduita. Pentru lotul B (tipul invidios) incapatanarea a fost interpretata ca marginire. Teza gestaltista e ca: semnificatia unei trasaturi depinde de reteaua de trasaturi in care e inserata. In plan axiologic, unele trasaturi pot capata o conotatie pozitiva mult amplificata astfel: harnicia, spiritul gospodaresc pot prevala valoric inteligenta, spiritul flexibil, socializarea.

Experimentul 2: unui grup i s-a prezentat o lista ce cuprindea 3 trasaturi (inteligent, muncitor, impulsiv) si i s-a cerut sa-si formeze o opinie asupra persoanei.

Acelorasi subiecti li s-a cerut sa-si formeze o opinie si cu privire la o alta lista (critic, incapatanat, invidios).

La sfarsit i s-a solicitat sa caracterizeze o persoana care dispune de aceste 6 trasaturi. Pentru subiectii care au stiut ca e vorba de una si aceasi persoana, reconcilierea trasaturilor nu a fost atat de dificila.

Informatiile deja disponibile dau un sens celor care urmeaza sau completeaza unele lacune in directia de echilibru si consonanta a legii gestaltiste.

Statutul special al unor trasaturi in formarea impresiilor

Introducerea celor 2 trasaturi, cald si rece, modifica perceperea celorlalte trasaturi si impresia globala asupra persoanei. Gestaltistii ar spune ca aceasta determina o organizare diferita a intregului.

Ingeniozitatea experimentala.

In locul trasaturilor cald-rece sunt introduse cuvintele politicos-insensibil. Optiunile pentru alte trasaturi sunt mai reduse - capacitatea lor de a atrage alte trasaturi e mai mica. Concluzie: unele trasaturi joaca un rol central in formarea impresiilor, au o putere seductogena mai mare, valente puternice de evocare a unui intreg (coloratura unei personalitati)

Locul trasaturilor de personalitate

Studiul personalitatii prin apel la trasaturile de personalitate e confirmat de prezenta masiva a peste 18000 cuvinte in limba engleza care desemneaza trasaturi de personalitate.

Fiske si Cox

Experiment: timp de 2 saptamani, personele tinta si cei care sunt subiecti au ocazia de a interactiona. Periodic, fiecaruia i se cer impresii cu privire la ceilalti. A fost intocmita o grila de analiza.

o       Trasaturi de personalitate (dispozitii, capacitate, particularitati - timid, zgomotos, amabil);

o       Comportamente (actiuni) - participa la activitati sportive, isi ingrijeste parul;

o       Atitudini, sentimente, credinte;

o       Caracteristici "demografice", sociale, familiale, economice (casatorita, sanatoasa, originea familiei);

o       Caracteristici fizice si biologice.

Rezultatele confirma faptul ca trasaturile de personalitate sunt cel mai frecvent folosite, 65%, reprezinta culorile portretului, comportamente 23%, caracteristici fizice 6% , atitudini si credinte 3%, caracteristici demografice 3%.

Pe masura ce persoanele se cunosc mai bine frecventa evocarii trasaturilor de personalitate e mai mare.

Trasaturi de personalitate si comportamente

Ex: adaptare, interelatie T_p → R → evaluare - Top - etica.

Oamenii normali dintr-o arie culturala data tind in mod necesar sa dezvolte unele moduri de adaptare comparabile in general (generos - zgarcit, sincer - ascuns).

Trasaturile comune sunt acele aspecte de personalitate in raport cu care majoritatea oamenilor dintr-o cultura pot fi comparati .

Intre comportamente si trasaturi exista o stransa legatura, iar trasaturile de personalitate sunt utilizate in limbajul curent pentru ca ofera informatii despre comportamente, adica despre reactii. In dialogul interpersonal cotidian, avem nevoia de a ne evalua si cunoaste partenerul, de a ne adapta psihosocial-existential.

Trasaturile ofera explicatii pentru comportamentele observate si permit evaluarea lor.

Organizarea ideilor cu privire la persoane

Intrebarea e ce anume organizeaza ideile noastre (perceptiile) despre persone.

1. Ideile, conceptele (categorii, scheme, scenarii, teorii explicative)

2. Faptele empirice

Primatul teoriilor

Teorile se construiesc pornind de la experientele noastre, sunt caracteristice si sensibile unei arii socioculturale. Ele exprima credintele generale, de genul "toate femeile sunt vorbarete" si inteligenta e un atribut masculine .

Avand consistenta unor credinte aceste teorii subiective nu sunt formalizate, ele sunt puternic absorbite in contextual socioexistential incat pierd din caracterul de naivitate: sunt aprecieri si generalizari profane, fara o baza stiintifica, dar cu efecte puternice de influenta: stereotip.

Primatul faptelor

Norman Anderson 1981 - ne fondam impresiile pe fapte (date) si nu pe teorii. El propune modele matematice, cu ponderare si fara ponderare cu privire la 2 persoane fictive. Jean: intarzie, e cinstit, seducator. Maria e vesela, urata si stralucita. Ce putem spune despre sociabilitatea fiecaruia? Care vi se pare mai sociabil?

Importanta unei trasaturi variaza in functie de obiectiv, de context sau de cauza judecatii. Pentru corectitudinea impresiilor noastre e mai util sa obtinem informatiile care au importanta in functie de context, obiectiv, scop, decat de multitudinea lor.

Trecerea de la judecatile categoriale la cele individualizate are loc in baza unor interventii active ale proceselor de gandire, de analiza si evaluare concreta a faptelor ,.

Ex: e prezentata inregistrarea video a unui student care iese din casa. El trece pe langa fostul liceu (pe fundal se observa Pantheonul-Paris) si se prezinta la un examen la universitate. Se care sa se evalueze sansele sale de reusita.

Al 2-lea tablou, este inregistrarea aceluiasi student care iese din casa, trece pe langa fostul liceu (pe fundal se observa cladiri de periferie, magazine ornate cu tehnica graffiti). Se cer care sunt sansele sale de reusita. Apelul la teoria categoriala legata de mediu si educatie, sansele sunt mai mari pentru studentul care a locuit in zona rezidentiala centrala.

Ambiguitatea informatiei individualizate e inlocuita de informatia categoriala.

Un alt experiment: se alege reactia pe care ar putea sa o aiba un jurist sau un profesor de matematica atunci cand i se defecteaza calculatorul personal.

1. Subiectii nu primesc decat informatia categoriala

2. persoana e casatorita, are 2 copii are 40 de ani, primeste informatia individualizata. Informatia individualizata aparent nu exista si atunci interpretarea are loc in baza unor stereotipuri. Juristii lovesc calculatorul dar acest lucru nu e exprimat (stereotipul: juristii sunt seriosi, metodici, verifica totul).

Tipuri de informatii si rolul in formarea impresiilor

Primele informatii si trasaturi centrale (sociabilitate, inteligenta) orienteaza si dau sens celor urmatoare:

A.   informatii saliente - sunt frapante, ies din relief, dominante. Se refera mai curand la cazuri particulare decat la tendinte generale, care sunt adesea cifrate, impersonale, abstracte (la caracteristicile direct vizibile - sex, varsta, culoarea pielii)

B.    informatii diagnostice - faciliteaza inferentele, sunt legate de: caracteristici cu o conotatie mai curand negativa , aparente categoriale.

Metainformatiile si judecabilitatea

In formarea impresiei despre cineva continutul se afla in raport cu calitatea si cantitatea informatiilor disponibile .

Metainformatiile ne ajuta sa ne facem o idee daca avem sau nu dreptul sa formulam o apreciere, o impresie sau o judecata despre cineva.

Suntem indreptatiti de a judeca? - a percepe valoric persoane din jur?

Pentru a judeca o persoana trebuie sa avem cel putin iluzia de a fi informati in legatura cu ea.

Experiment: se creaza unor grupuri iluzia de a fi informati, in timp ce altora nu li se ofera informatii. Efectul de judecata, de emitere de ipoteze e mai mare la primul lot (care se bazeaza pe informatii categoriale) - stereotipuri.

Prezenta unor informatii individualizate disipeaza efectul unui stereotip, dar respectivele credinte nu dispar sau se modifica.

Exemplu: exista idei preconcepute despre studentii diferitelor facultati. Se cere studentilor sa precizeze 2 lucruri: nivelul de socuri electrice pe care accepta sa le primeasca intr-un experiment si numarul de filme pe care l-au vazut in timpul respectiv.

Conform stereotipului perceptiv: nivelul socurilor e mai mare pentru studentii disciplinelor tehnice decat pentru cei cu studii musicale. Numarul de filme vizionate e mai mare pentru studentii de la litere decat pentru cei de la medicina.

Rezultatele confirma aceste asteptari si atesta prin aceasta existenta ideilor preconcepute asupra studentilor de la aceste specializari.

In a doua faza a experimentului predictiile nu mai vizeaza categorii de subiecti, ci indivizi: subiectii primesc 2 categorii de informatii despre acesti indivizi, una categoriala privind sectia universitara si una individualizata (indicarea numelui persoanei tinta - in scris). La alt grup subiectii obtin informatia vizionand inceputul unei convorbiri in care aceasta persoana indicandu-si numele vorbeste despre timpul liber (informatii nepertinente) in raport cu predictia ceruta.

In prima conditie rezultatele sunt aceleasi = studentii tinta de la facultatile tehnice ar trbui sa accepte un nivel al socurilor mai ridicat.

Aceasta tendinta dispare. Explicatia: informatia individualizata nonpertininnta (petrecerea timpului liber) ajuta subiectii sa constientizeze ca vor avea de judecat o persoana un individ concret si deci nu e suficienta informatia categoriala pentru a emite judecata fondata.

Dupa toate probabilitatile suntem preocupati de justetea judecatilor noastre. In cadrul perceptiei sociale, ceea ce e adevarat sau just serveste interactiunilor sociale.

Situatiile care pun in joc perceptia sociala sunt (gresit) percepute ca situatii ce presupun rezolvarea de probleme care au o solutie exacta.