ACTIVITATI SI PROCESE REGLATORII

IV. ACTIVITĂŢI sI PROCESE REGLATORII

E. DEPRINDERILE

Locul si rolul deprinderilor în structura activitatii: Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii, constien 15315e410p t elaborate, consolidate prin exercitiu, dar desfasurate fara control constient permanent

1. Automatizarea: se automatizeaza acele componente ale activitatii care se executa întotdeauna în acelasi fel, se repeta frecvent si se exerseaza mult
2. Reducerea efortului voluntar dublata de reducerea controlului constient, analitic
3. Posibilitatea readucerii sub control constient: fiind rezultatul învatarii, deprinderile nu sunt inconstiente si autonome; ele ramân într-o zona a subconstientului fiind usor de adus la suprafata constierntului
4. Schematizarea si prescurtarea actiunii: presupune eliminarea a ceea ce este de prisos si neadecvat

Felurile deprinderilor:

1. Dupa gradul complexitatii:

simple: care ating de multe ori un mare grad de automatizare

complexe: le cuprind pe cele simple ca structurari unitare si relativ flexibile

2. Dupa natura proceselor psihice în care are loc automatizarea:

Senzoriale-perceptive (de ex. Integrarea orientarii automatizate a privirii în zona centrala a câmpului perceptiv si în stânga sus - citire)

Verbale (distingerea cuvintelor în limba cunoscuta)

De gândire

Motrice

ortografice

3. Dupa tipul de activitate în care se integreaza:

deprinderi de joc

de învatare

de conduita

Conditiile elaborarii deprinderilor

1. Instruirea verbala prealabila:
2. Demonstrarea modelului actiunii
3. Organizarea exercitiilor
4. Asigurarea controlului si autocontrolului
5. Formarea deprinderilor trebuie sa se bazeze pe interesele subiectului
6. Constanta principiilor si metodei de lucru
7. Caracterul activ al metodelor de formare

Priceperi si obisnuinte:

1. Obisnuintele: este o deprindere asociata cu o trebuinta functionala; neîndeplinirea obisnuintei se asociaza cu o satre de neplacere sau frustrare
2. Priceperea: se dobândeste pe baza achizitionarii mai multor deprinderi; îmbina optim deprinderile cu cunostintele si permite restructurarea usoara a lor în vederea actionarii în situatii noi

Interactiunea deprinderilor: transferul si interferenta

1. transferul: se defineste ca relatie pozitiva între o deprindere deja formata si una în curs de formare; pentru a se putea realiza transferul trebuie ca deprinderile sa nu fie rigide (de ex. Învatarea unei noi limbi straine pe naza uneia deja stiute)
2. interferenta este fenomenul de influenta negativa între doua deprinderi si se manifesta ca stânjenire a formarii de noi deprinderi