Masterat: Comunicare si relatii publice
ASPECTE ETICE ALE COMUNICĂRII DE MASĂ: DE LA INFLUENŢĂ SOCIALĂ LA MANIPULARE
Ne aflam într-o perioada în care se evidentiaza îngrijorarea cetatenilor fata de degradarea comportamentului moral, în special al persoanelor aflate în pozitii de responsabilitate publica sau privata.
Sondajele americane arata ca mai mult de jumatate din persoanele chestionate cred ca oamenii sunt mai putin cinstiti decât în urma cu zece ani.
Atunci când este vorba despre evaluarea morala a comunicarii de masa, un factor pe care cei mai multi dintre noi îl au în vedere este posibilitatea ca agentii persuasivi sa fi facut uz de un anume continut ori de anumite tehnici intentionat si cu buna stiinta. Daca un comportament comunicational îndoielnic este, de fapt, determinat de un accident, de o scapare întâmplatoare ori chiar de ignoranta, suntem de obicei mai putin severi în aprecierea etica. Pentru majoritatea oamenilor, utilizarea deliberata a tacticilor reprobabile atrage condamnarea cea mai aspra. În contrast cu aceasta, se poate sustine ca, în situatiile argumentative si persuasive, emitatorul are obligatia morala de a verifica de doua ori validitatea dovezilor si a argumentelor înainte de a le prezenta celorlalti; pregatirea de mântuiala nu este o scuza acceptata si nu îndulceste asprimea judecatii etice. Un punct de vedere similar ar putea fi adoptat si fata de oficialii guvernamentali alesi sau numiti. Daca întrebuinteaza un limbaj obscur sau abundent în elemente de jargon, care împiedica reprezentarea clara si adecvata a ideilor, chiar daca nu au intentia sa însele ori sa ascunda, ei sunt, din punct de vedere moral, iresponsabili. Conform conceptiei enuntate, acestia trebuie obligati sa le comunice clar si precis cetatenilor cum îsi duc la bun sfârsit îndatoririle guvernamentale.
Majoritatea agentilor persuasivi cauta sa îsi asigure o reactie pozitiva din partea receptorilor. Pentru a-si asigura reactia pozitiva, unii agenti se adapteaza în asemenea masura audientei încât renunta treptat la ideile lor. Spun ceea ce vrea publicul sa auda, nemaitinând cont de propriile convingeri.
În aceasta epoca a neîncrederii în sinceritatea actelor de comunicare publica, scepticismul cumpatat ne impune sa combatem presupunerea automata ca cele mai multe acte de comunicare de acest fel sunt nedemne de încredere. Nu putem respinge mecanic, fara nici o evaluare, ca viciat sau nesincer, un act de comunicare doar pentru ca are o anumita sursa (guvern, candidati, mass-media, reclame) sau este de un anumit tip. A judeca drept neadevarat si imoral un mesaj numai din cauza provenientei de la o sursa compromisa este în detrimentul sistemului nostru politic, social si economic. Daca are loc, respingerea mesajului trebuie sa se produca dupa ce a fost evaluat, si nu înainte de aceasta.
Alegerea loialitatii reprezinta o treapta extrem de importanta în procesul luarii unei decizii morale. Angajatii mass-media, care deservesc cu onestitate societatea, trebuie sa aleaga între diferitele segmente ale acesteia: abonati si telespectatori, surse de informatie si politicieni, minoritati etnice, copii, personalul responsabil de aplicarea legii. Trebuie luat în considerare faptul ca oamenii în carne si oase, cunoscuti dupa nume, nu ar trebui sacrificati de dragul unor eufemisme si abstractiuni cum ar fi clientii, audienta sau piata.
Jurnalistii apara uneori strategia dezvaluirii "fumului care nu iese fara foc" - acuzând public un politician, în ideea ca vinovatia sau nevinovatia acestuia va iesi la iveala atunci când povestea se va derula la vedere, în public. Aceasta valoare profesionala este adesea contrazisa de principiile etice referitoare la adevar si la protejarea vietii personale.
În lucrarea sa, Clifford G. Christians vorbeste despre cinci principii etice.
Principiul caii de mijloc a aparut înca de la începuturile filosofiei occidentale în Grecia, în secolul al IV-lea î.Hr. O cale de a opera cu acest principiu este prin identificarea extremelor - sa nu faci nimic/sa expui totul - când este vorba sa relatezi un eveniment. În cazurile în care exista doua obligatii contradictorii, acestea pot fi rezolvate urmând calea de mijloc. De exemplu, recomandarile privitoare la bauturile alcoolice se plaseaza între extremele interzicerii publicitatii sau interzicerii complete a bauturilor.
Principiul dreptatii se bazeaza pe a face doar ce e drept din punct de vedere moral, chiar si în conditii extreme. Inducerea în eroare de catre firmele care îsi fac reclama pentru a-si vinde produsele nu poate fi scuzata sau trecuta cu vederea în viziunea acestui principiu.
Principiul utilitatii se bazeaza pe determinarea a ceea ce este corect sau gresit, analizând factorii care vor produce cele mai favorabile consecinte pentru bunastarea umana. Alternativa corecta din punct de vedere moral produce cel mai bun raport între bine si rau. Ceea ce conteaza pâna la urma, atunci când se alege între bine si rau, este masura de bine promovat si de rau prevenit.
Principiul negocierii fara diferentieri sociale prevede ca participantii sa fie prezentati fara trasaturi individuale de tipul rasei, clasei, sexului, intereselor de grup si sa fie considerati membri egali ai societatii în ansamblul sau. Acest principiu îi împiedica pe reporteri sa-si foloseasca puterea pentru a-i agresa la infinit pe cei implicati într-o stire.
Principiul solidaritatii, prin atentia acordata caracterului uman, asi dovedeste forta în special în tratarea nedreptatii sociale, a invadarii vietii personale, a violentei si a pornografiei.
Pentru a lua o hotarâre responsabila, jurnalistii trebuie sa tina cont de cinci categorii de obligatii: datoria fata de ei însisi, datoria fata de clienti/abonati, datoria fata de firma (care ar putea avea prioritate în raport cu datoria fata de un individ sau de un tribunal), datoria fata de colegii de breasla si datoria fata de societate. Aceasta din urma este o dimensiune din ce în ce mai importanta a eticii aplicate si a fost evidentiata, în cazul mass-media, sub denumirea de responsabilitate sociala. De exemplu, problemele de intimitate si confidentialitate întâlnesc aproape întotdeauna argumentul binelui societatii, mai presus de cel al unei persoane particulare. "Dreptul publicului de a fi informat" a devenit slogan jurnalistic. Violenta si pornografia în divertismentul mass-media sunt, în mod clar, probleme sociale. În asemenea cazuri, beneficiul companiei sau cel personal nu sunt justificate moral. Loialitatea fata de colectivitate este cea care garanteaza calitatea morala. Obligatia morala a jurnalistului fata de societate este considerata de importanta cruciala. Din ce în ce mai mult clientul dicteaza.
Bibliografie
Randall, D., Jurnalistul universal, Polirom, Iasi, 1998
Fiske, J. Etall, Concepte fundamentale, Polirom, Iasi, 2001
Popescu, C. Florian, Manual de jurnalism, Tritonic, Bucuresti, 2003
Clifford
G.Christians si altii, Etica mass-media, Ed. Polirom,
|
