ASPECTE PRIVIND DEFICIENŢA DE AUZ sI IMPLICAŢIILE EI ASUPRA EVOLUŢIEI PERSONALITĂŢII
Deficienta de auz nu este o problema care a aparut recent, nu este o " boala " a secolului XXI, ci ea a existat tot timpul, înca din antichitate. În aceea perioada istorica, deficienta de auz era considerata o problema legata de vorbire. Platon a scris foarte mult despe acest lucru, însa majoritatea filozofilor apartinând vremii au aderat la originea teoriei divine. Biserica a sustinut ca încercarea demutizarii unui surd reprezinta o blasfemie. El era considerat un damnat si lipsa auzului, o pedeapsa data de Dumnezeu.
Deficientii de auz erau defavorizati din toate punctele de vedere. Erau considerati needucabili, nu le era permis sa lucrez 18318k105s e, sa detina proprietati si nu puteau mosteni nimic.
La 1550 istoria l-a consemnat pe Pedro Ponce de Leon, care a fost recunoscut ca având cele mai semnificative rezultate privind încercarea de a-i face pe surzi sa vorbeasca.
Spania a fost prima tara care le-a acordat drepturi legislative deficientilor de auz.
Istoria acesteui tip de deficienta este lunga si nu constituie tema acestei lucrari, dar sunt câteva momente importante de mentionat:
1863 - prima scoala Carol Davila - scoala Elena Doamna în Cotroceni
1890 - Al. Graham Bell a organizat " Asociatia americana de învatat vorbirea la surzi "
1893 - o lege a parlamentului în Anglia face educatia surzilor obligatorie de la 7 la 16 ani
1924 - legea Învatamântului primar
1944 - învatamânt în gradinite pentru copii de la 2 ani
1971 - prima televiziune comerciala cu subtitrare pentru surzi
1975 - Congresul SUA , " Legea educatiei pentru toti copii handicapati " - are loc integrarea în învatamântul de masa a copilor surzi.
1984 - utilizarea implantului cohlear în America
1944 - învatamânt în gradinite pentru copii de la 2 ani.
Istoricul deficientei de auz în România
Primele marturii scrise despre persoanele cu deficiente apr în documente vechi ce contin referiri la " miluirea miseilor, calicilor si a saracilor ", misei având sensul de infirmi: orbi, ologi, surzi, etc.
Unele documente dateaza din vremea lui Petru Rares, Matei Basarab, Vasile Lupu.
În Pravila de la Govora, 1640 se vorbeste despre cei ce si-au pierdut auzul. În " Cartea româneasca de învatatura " de la Pravilele împaratesti din vremea lui Vasile Lupu si în " Îndreptarea legii " aparuta în 1652, la Târgoviste pe vremea lui M. Basarab, legiuitorii îndeamna a mai micsora cercetarea celui vinovat când este surd si mut.
Prin încercare de educatie oraganizata este atribuita lui Bacila, fost soldat ce a înfiintat si a condus un institut particular la Dumbraveni între 1827 - 1846.
Mai târziu s-a publicat primul îndrumator oralist: " Notiuni de articulatie sau instructiuni pentru a face sa vorbeasca surdo -mutii " de Eugen Baican si N. Ionescu ce marca trecerea educatiei deficientilor de la comunicarea orala.
Între cele doua razboaie mondiale, educatia surzilor se facea în scolile din timisoara (1887), Arad (1885), Cluj (1888), Cernauti (1908), Bucuresti: scoala pentru fete (1921) si scoala pentru baieti (1927), Iasi (1931), Focsani (1895).
Dimitrie Rusceac ce a avut studii de specialitate la Viena , a popularizat ideile din Europa în domeniul demutizarii. Aceasta a publicat " Programa de studii a surdo - mutilor " " Initierea surdo - mutilor în limbajul vorbit ".
Dupa al doilea razboi mondial si pâna acum în educatia copiilor cu deficiente se contureaza câteva etape distincte.
Prima etapa (1950 - 1970) a adus schimbari atât în organizare cât si în metodele de recuperare:
extinderea si diferentierea relatiilor de institutii
gradinite si scoli pentru surzi
perfectionarea metodelor de depistare , diagnosticarea
organizarea unor institutii de pregatire a personalului didactic
prima gradinita pentru hipoacuzici: Bucuresti, Saftica, Craiova, Falticeni,etc
accent pe educatia timpurie
s-au editat manuale pentru fiecare tip de scoala
În a doua etapa (1970 - 1989) au fost desfintate în 1974, Facultatea de defectologie, în 1979 Insitutul de Perfectionare a Personalului Didactic, î 1982, Insititutul de Cercetare Psihologica si Pedagogica.
În aceasta etapa, în înfiintarea scolilor speciale s-a manifestat o stagnare începând cu aplicarea Legii nr. 3 din 1970 ceea ce a dus la epuizarea resurselor scolare pâna la absenta totala a protezelor auditive si a manualelor scolare, în scolile pentru deficientii de auz.
În etapa a III-a, dupa decembrie 1989, problemele recuperarii tuturor categoriilor de persoane cu handicap au luat amploare prin contributia statului român si ajutorul occidental primit pe linie logistica si materiala.
Au fost luate masuri pentru optimizarea problemelor tuturor categoriilor de handicapati:
la surzi a fost asigurata gratuitatea protezelor de toate tipurile
a fost înfiintat Secretariatul de stat pentru handicapati în 1990
au fost înfiintate sectiile de psihopedagogie speciala la Universitatea Bucuresti, la Cluj
a fost înfiintat Institutul pentru Educatie si Recuperare a Persoanelor Handicapate, cu sectoare de curriculum, cercetare si aplicare.
Cunostiinte de baza privind deficienta de auz
Aparatul auditiv este format din : urechea externa, urechea madie si urechea interna.
Mecanismul auzului se desfasoara astfel: vibratiile sonore sunt receptionate prin pavilionul urechii externe si transmise prin intermediul timpanului si a celor trei oscioare aflate în urechea medie, labirintul urechii interne unde produc vibratii fine ale unor fibre elastice ale membraei bazilare. Aceste vibratii stimuleaza celulele senzitive din organul lui Corti, la nivelul caruia impulsurile mecanice se transforma în excitatii nervoase care se transmit prin nervul acustico-vestibular la talamus si apoi la regiunea temporala a scoartei cerebrale.
Exista mai multe tipuri de surditati: ereditare si dobândite. Cele din urma pot fi prenatale, neonatale si postnatale.
Surditatile instalate prenatal si postnatal pâna la 2 ani, afecteaza grav capacitatea de comunicare si de adaptare emotionala a copilului.
Surditatile aparute între 2 si 6 ani, unde daca pâna atunci auzul a fost normal, consecintele pe planul dezvoltarii vor fi mai mici, pentru ca se presupune ca pâna atunci s-a achizitionat limbajul verbal.
Surditatile instalate la vârsta scolara au consecite majore , cu repercursiuni asupra personalitatii copilului si adaptarii scolare.
Surditatile instalate în perioada primei maturitati (18-30 ani) produc în asociatie tulburari în viata familiala si sociala, cu perturbari grave ale echilibrului emotional si ale integrarii sociale.
Gradele deficitului de auz
Deficitul de auz este diferit de la un subiect la altul în raport cu locul si profunzimea leziunii.
|
Gradele pierderii auzului |
Tipul pierderii de auz |
Cacracteristicile capacitatii auditive |
|
0-20 dB |
Auz relativ normal |
- se aude si fosnetul frunzelor |
|
20-40 dB |
Pierdere de auz usoara sau hipoacuzie usoara |
- aude vorbirea de aproape si nu prea înceata - aude soapta într-o camera linistita |
|
40-70 dB |
Pierdere de auz moderata sau Hipoacuzie moderata |
- necesita protezare pentru a percepe conversatia - aude ceva din conversatie daca este purtata tare - are probleme de perepere a conversatiei în grup |
|
70-90 DdB |
Pierdere de auz severa sau hipoacuzie severa |
- poate auzi zgomote, vocea umana, unele vocale, fara a întelege vorbirea - se protezeaza cu succes în perceptia vorbirii |
|
Peste 90 dB |
Pierdere de auz profunda sau cofoza |
- aude sunete foarte puternice care pot provoca senzatia de durere - se poate proteza cu proteze speciale. |
Implicatiile pierderii de auz asupra dezvoltarii pe scurt
Sistemul auditiv are rol tonifiant pentru întreg psihismul uman fiind un rezonator fata de tot ce exista în exterior.
La nivel uman reflectarea auditiei dobândeste un caracter mijlocit si generalizat si se raporteaza prin specificuzl sau la limbaj dobândind o semnificatie cognitiva.
Analiza psihologica a receptiei senzoriale auditive se realizeaza prin prisma dezvoltarii psihice generale a individului.
Pierderea de auz usoara - unele cercetari au dus la concluzia ca nu exista o influenta asupra dezvoltarii copilului când se produce o asemenea tulburare de auz. Alte cercetari au demonstrat ca se produc tulburari asupra limbajului si vorbirii, fiind asociate cu probleme pe termen lung în dezvoltare intelectului, în achizitionarea cunostiintelor. Copilul sufera usoare schimbari care fac dificila constructia unui depozit de memorie sau al unui cadru pentru sensul sunetelor.
Pierderea de auz moderata - se caracterizeaza prin imaturitate în vorbire, în vocabular, în concepte lingvistice, discriminarea vorbirii este afectata, în limbajul expresiv sunt folosite predominant propozitiile scurte si simple pentru ca nu poseda reguli de construire a frazelor, foloseste un registru limitat de idei pentru a-si exprima gândurile.
Pierderea de auz profunda - un nivel scazut al dezvoltarii, de învatare si în achizitionarea limbajului. Copii surzi, proveniti din familii de surzi, prezinta mai putine dificultati de natura emotionala, fata de cei din familiile de auzitori.
Trasaturi psiho-fizice la deficientii de auz
În ceea ce priveste dezvoltarea fizica, unii specialisti considera ca deficientii de auz manifesta anumite tulburari de motricitate, echilibru static mai slab, indici scazuti la rezistenta la efort, indici scazuti ai capacitatii respiratorii.. Desi majoritatea sunt corectate prin intermediul actului educational, la cei cu deficiente asociate efectele negative pot persista datorita lezarii concomitente a sistemului nervos central.
În ontogenza, surzii fac primii pasi mai târziu decât auzitorii, datorita lipsei de stimulare verbala si auditiva. De obicei, surzii au aparatul vestibular distrus, ceea ce-i face ca daca ei plonjeaza în apa adânca sa nu aiba simtul orientarii spre suprafta si se pot îneca.
Referitor la dezvoltarea psiho-fizica a deficientilor de auz, Stanica. I a realizat o sinteza a particularitatilor lor care se refera la:
Dezvoltarea motrica ce prezinta o întârziere oarecare
Reflexul de orientare pe baza de auz este diminuat, sau inexistent
Respiratia costodiafragmatica specifica limbajului este minima
Simtul echilibrului diminuat
Reprezentarea are o încarcatura vizual-motrica
Memoria se dezvolta mai lent
Memoria vizual-motrica si afectiva este mai bine dezvoltata
Imaginatia, creativitatea are o evidenta specificitate vizual-motrica.
Pe plan social au foat semnalate o serie de particularitati, precum: asocierea. Nu este competitiv, are o moralitate slab dezvoltata, nesociabil, credulitate,imaturitate, timiditate, iresponsabilitate, lipsa de sugestibilitate, neascultator, rigid în asumarea rolurilor.
Pe plan emotional s-a constatat ca sunt nevrotici, usor frustrabili, relativ depresivi, au reactii psihotice constante, sunt explozivi, temperamentali, imaturi emotional, nu sunt empatici, nesentimentali, iritabili si au tendinte paranoide.
În plan comporamental adesea deficientii de auz prezinta agresivitate, rigiditate, lipsa de initiativa, posesivitate, încapatânare, hedonism, suspiciozitate, dezvoltare motorie slaba.
si nu în ultimul rând, planul cognitiei care va fi discutat mai pe larg în capitolul viitor se remarca prin naivitate, inteligenta precara, introspectie slaba, nehotarâre, interiorizare saraca, concretism si altele.
|
