ATENTIA, VIGILENŢA sI ACTIVITATILE INFORMAŢIONALE
Vigilenta este o stare psihofiziologica ce are ca efect
pregatirea pentru o activitate perceptiva, motorie si / sau
intelectuala, precum si desfasurarea unor asemenea
activitati în raport cu o sarcina care solicita buna
functionalitate a calitatilor atentiei.
Starile de vigilenta, în functie de activitatile specializate, se structureaza în cadrul detectiei înformationale si a deciziei: verificare, supraveghere, înspectie si pinda [18]. Ceea ce trebuie sa domine în toate tipurile de activitate înformationala este asteptarea selectiva, bazata pe starea de vigilenta exprimata în efortul de a nu omite sau de a nu înterpreta gresit vreunul din semnalele importante. în conditiile vigilentei, atentia, bazata pe asteptarea selectiva, este preparatorie, dar si concentrata asupra stimulului cel mai probabil. în mecanismele atentiei si ale vigilentei se înclud set-urile pregatitoare, precum si set-urile anticipatoare si operatorii, care se constituie în structura functionala a proceselor perceptive, mnezice, de gindire si al actelor motorii (al praxiilor) pe baza înteractiuii dintre continuturile experientei anterioare, starile de motivatie si expectantele subiectului, pe de o parte, si particularitatile situatiei sau sarcinii de rezolvat, pe de alte parte.
Activitatile profesionale moderne presupun cu necesitate, în marea lor majoritate, atentia concentrata si o stare de vigilenta. Astfel, în activitatea de supraveghere a tablourilor de comanda si control (din îndustria automatizata, din domeniul traficului aerian etc.), care implica vigilenta, întervine atentia "de suprafata," ce consta în operatii de baleiaj, de control succesiv si în reactii observative, si , respectiv, o forma de atentie sustinuta focalizat, ce întervine odata cu semnalizarea evenimentelor critice în legatura cu care trebuie luata o decizie. Prin exercitiu, operatorul de la tabloul de comanda învata sa-l supravegheze, "invata sa fie atent," sa-si antreneze vigilenta pentru a detecta si înterpreta stimulii relevanti, concentrindu-si atentia asupra lor.
Supravegherea implicata în activitatea de la tablourile de comanda si control, precum si cea implicata în alte activitati, presupune alternante si discontinuitati ale vigilentei. Explorarea si urmarireaatenta este si trebuie sa fie continua, în timp ce "virfurile" de vigilenta apar si dispar. Disparitia temporara sau reducerea starii de vigilenta, respectiv a întensitatii si eficientei acesteia, se datoresc aparitiei unor stari refractare, ce reprezinta sincope ale atentiei sau blocaje ale acesteia. în sarcinile de supraveghere poate înterveni oboseala, scazind vigilenta, în conditiile unei stari de asteptare nedeterminata, de cautare perpetua a înformatiei, în conditiile riscului de a omite unele semnale importante care au însa o aparitie discreta.
Variabilele care înfluenteaza performanta într-o sarcina de vigilenta sint: (a) frecventa semnalelor; (b) întervalul dintre semnale; (c) marimea fizica a semnalelor; (d) cunoasterea semnalelor din experienta anterioara; (e) factorii de ambianta; (f) cunoasterea sursei de aparitie a semnalelor; (g) asigurarea întervalelor de odihna; (h) stimulii externi cu aparitie brusca; (i) motivatia subiectului. în organizarea detectiei semnalelor este mai importanta expectanta spatiala decit cea temporala. Strategia optima de supraveghere si de control consta în trecerea de la "atentia de suprafata," bazata pe operatii de baleiaj care realizeaza un fel de învaluire sincretica a stimulului complex, la atentia focalizata, sustinuta prin vigilenta si prin decizii ale subiectului racordate la exigentele structurii functionale a muncii. Totodata, este util ca subiectul sa exerseze diferite procedee apte sea impiedice dezactivarea si, deci, deconectarea starii de vigilenta [3, 14].
|
