ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Abordarea experimentala in domeniul GANDIRII si rezolvarii de probleme
Abordarea experimentala i domeniul gandirii si rezolvarii de probleme este mai dificita, pentru ca intervin multe variabile externe (capacitatile intelectuale ale subiectului, motivatia, exercitiul mintii...) Apoi, nu lucram cu grupuri corelate, ci independente, pentru a nu se produce transferul de informatie.
Exemplu de problema.
Avem 2 statii de cale ferata A si B, aflate la o distanta de 100 de km una de cealalta. Intr-o zi de vineri, ora 17, din cele doua statii pornesc simultan unul spre celalalt 2 trenuri. Trenul A merge cu o viteza de 60 km/h, trenul B cu 40 km/h. Exact in momentul 252i88c in care au pornit, in fata trenului A tasneste o pasare care zboara inainte pana intalneste al 2-lea tren, moment in care, fara a pierde din viteza, se intoarce si zboara inapoi pana la trenul A. Continua sa zboare inainte si inapoi cu o viteza de 80 de km/h. Intrebare: cati km va zbura pasarea inainte ca trenurile sa se intalneasca?
Rezolvare: problema trebuie reconceptualizata. Daca ne concentram pe durata necesara pentru ca trenurile sa se intalneasca, atunci stabilim ca avem o ora (60 + 40, cat merg trenurile pe ora, adica 100 de km). Daca pasarea merge cu 80 dekm/h, atunci este clar ca intr-o ora, ea parcurge 80 de km.
Psihologul american Posner definea gandul ca realizare a unei noi reprezentari prin performanta unei operatii mintale. Studiul experimental al gandirii trebuie sa includa aspecte cu privire la replicabilitate, apoi cu privire la problema variabilelor potentiale si controlul experimental, precum si la rolul rapoartelor verbale. In domeniul rezolvarii de probleme, oamenii spun cum cred ei ca se raporteaza la rezolvarea unei probleme. Dar putem accepta relatarile lor drept folositoare pentru procesele implicate?
Modalitatile de abordare a
rezolvarii de probleme
Din punct de vedere istoric, au existat 2 modalitati de rezolvari principiale. Acestea pot fi subsumate celor 2 adordari descrise pana acum la preceptie si la reprezentare, respectiv analiza de tip ascendent down-top (dirijata de date) si analiza de tip descendent top-down (dirijata de concepte).
Pentru a ilustra prima abordare, vom apela la modelul "incercare-eroare" descris si experimentat de Thorndike la sfarsitul sec. 19. In experimentele sale facute cu diferite animale si mai ales cu pisici, se observa incercarile succesive ale pisicii de a iesi dintr-o cutie, trebuind sa apese pe un dispozitiv. El a constatat ca incercarile reusite au sanse mai mari sa fie fixate in conduita. Astfel, Thorndike a formulat "legea efectului". Adica rezolvarea de probleme ar avea la baza o serie succesiva de incercari si erori. Problema se rezolva pornind de la baza de date. Acest model de abordare s-a regasit in behaviorismul american pana in anii '40, '50 ai sec.XX.
Cercetarile americanilor asupra comportamentului inteligent au excelat prin acest gen de experimente pe animale si pe oameni, iar experimentele au condus la formularea teoriei conditionaruii instrumentale (Skinner).
In ceea ce priveste a doua orientare, analiza de tip descendent, ilustrativ este modelul gestaltist al intuitiei inrezolvarea de probleme.
Experimentul cu cimpanzei (Wolfgang Kolner). Cimpanzeii isi puteau procura hrana, numai daca ajungeau pana la bananele agatate deasupra custii. apareau si aspectele de incercare si eroare, dar la un moment dat, obiectul scop si obiectul mijloc intra in acelasi camp si solutia apare ca un fel de iluminare. Cimpanzeul infometat foloseste o cutie, o ladita pe care se urca pentru a ajunge la banana. De aceasta data rezolvarea de probleme nu pare a fi dictata de baza de date, ci de cunostinte, de concepte.
Variabile experimentale in studiul
gandirii si al rezolvarii de probleme
Luand exemplul cu trenul, observam ca unii subiecti vor tinde sa rezolve problema apeland la scheme, figuri, desene. Altii, nu. Masuram:
proportia, procentajul subiectilor capabili sa rezolve problema intr-un termen fixat (de exemplu, 40 de minute). Dar s-ar putea ca toti sa rezolve problema in acest interval de timp.
timpul de rezolvare (acesta diferentiaza performantele subiectilor).
calitatea rezolvarii (strategii si mod de rezolvare).
Relatia dintre procentaj si timp de executie este invesr proportional, asa ca trebuie sa avem in vedere si acest aspect.
Constatam ca exista persoane care tind sa acorde mai multa atentie rapiditatii, sau persoane care acorda sunt mai mult interesate de calitate (persoane reflexive). De obicei, in psihologie se procedeaza la un calcul al coeficientului de exactitate care rezulta din raportarea numarului de respunsuri corecte la timpul de executie.
Variabile independente:
maniera de prezentare ( este posibil ca unele probleme sa prezinte si date inutile, care pun in dificultate subiectul).
cantitatea de informatie (nerelevanta, mai ales).
prezenta sau absenta ilustratiei
factori de natura psiholingvistica (ce fel de propozitii folosim in descrierea problemei, active sau pave?)
presiunea timpului (autotempo sau tempo impus care genereaza stres)
marimea recompensei
diferentele individuale dintre grupuri sub aspectul coeficientului de inteligenta.
Experimentele realizate in sfera gandirii si a rezolvarii de probleme sunt complicate, pentru ca se impune o atentie sporita controlului variabilelor. Experimentele in aceasta zona apeleaza de obicei la grupuri independente de subiecti, supuse unor conditii diferite. Ytrebuie sa fim siguri ca grupurile sunt echivalente din punct de vedere statistic sau al coeficientului de inteligenta. Trebuie sa fim siguri ca sunt pastrate egale si celelalte aspecte.
Iata un exemplu legat de coeficientul de siguranta sau replicabilitate: rationamentul prin analogie.
Cand oamenii pricep ceva prin analogie, inseamna ca ei inteleg un lucru prin relatie cu un alt lucru inteles deja (intelegem ce sunt moleculele de gaz prin analogie cu bilele de biliard, memoria umana prin analogie cu o biblioteca etc).
Studiul rationamentului prin analogie este dificil, dar in ultimii 20 de ani s-au facut progrese imporante prin cercetarile lui Mayer, Gick si Holyok. Gick si Holyok s-au inspirat din cercetarile unui psiholog german ajuns in SUA - Duncker. Ei au pornit de la o celebra problema propusa de Duncker in 1945, si anume problema radiatiei. El spune asa: "sa presupunem ca suntem medici sa ca avem un pacient cu o tumora la stomac. Ea poate fi distrusa numai printr-o iradiere foarte puternica. dezavantajul ar fi acela ca pe langa tumora, se distrug si tesuturile din zona inconjuratoare. Ce solutie se impune?"
Gick si holyok au exeprimentat rolul rationamentului prin analogie, oferind si o alta problema cu care se facea ulterior analogie pentru rezolvarea primei probleme: problema comandantului. Comandantul unui corp de tancuri trebuie sa efectueze atacul asupra cartierului general al inamicului, cartier inconjurat de o zona mlastinoasa, cu ape. In diferite puncte sunt niste podulete subrede. Tancurile nu pot trece toate pe podurile acelea si nu ar mai putea avea loc o confruntare puternica. Care este solutia l;a prima problema? Concentrand mai multe fascicole focalizate pe tumora, se obtine intensitatea necesara, fara ca tesuturile din jur sa fie afectate. DESEN
Gick si Holyok efectueza un experiment in care subiectii incearca sa rezolve problema cu radiatia in doua conditii:
dupa citirea problemei comandantului ( grupa A a rezolvat problema in proportie de 75%).
fara aceasta (grupa B a rezolvat numai in proportie de 10%).
Exista 3 tipuri de replicari experimentale:
directa;
sistematica;
conceptuala.
In replicarea directa incercam sa repetam experimentul atat de apropiat cat este posibil, cu minimum de schimbari fata de original.
In replicarea sistematica incercam sa modificam o serie de factori presupusi a fi relevanti pentru experiment. Daca fenomenul nu este iluzoriu, atunci experimentul va rezista acestei schimbari. Daca efectul dispare, atunci inseamna ca cercetatorul a descoperit limitele fenomenului supus studiului.
In replicarea conceptuala se incearca replicarea unui experiment, dar in mod radical diferit decat cel original (cu mentinerea doar a cadrului general al experimentului, a variabilelor importante si a ipotezelor).
De exemplu, Gick si Holyok au incercat sa determine nivelul transferului pozitiv prin analogie, refacand experimentul lor astfel: grupa A a primit 2 analogii si a fost solicitata sa gandeasca, sa extraga principiul, o schema care a putut fi aplicata apoi spontan in problema razei cu radiatie (transfer pozitiv mai mare decat la grupa B).
Problema replicabilitatii este legata de problema generalizarii rezultatelor. In cazul replicarii sistematice si conceptuale, un cercetator nu repata un experiment intru totul, dar este interesat daca fenomenul in cauza se consolideaza intr-un fel sau altul.
Controlul variabilelor in studiul experimental
al gandirii si rezolvarii de probleme
Ilustram aceasta prin fixitatea functionala. Pentru a trage o concluzie cu privire la eficienta variabilelor independente asupra celor dependente, trebuie sa asiguram un control riguros al experimentului si sa ne asiguram ca nici un alt factor nu se schimba antrenand variabila dependenta (factori potentiali sau variabile externe).
In studiul gandirii, numarul variabilelor potentiale este mai mare. De aceea se utilizeaza grupuri experimentale independente (diferentele individuale dintre subiecti contribuie in mare masura la aparitia unor variabile necontrolate).
Solutii: marim numarul de observatii, de determinari si de subiecti utilizati.
Fixitatea functionala.
Cercetarile
privind fixitatea functionala au fost inititate de K.Dunker in 1945, desi
termenul a fost utilizat pentru prima data de Scoala de la
Dunker spune: daca un obiect este folosit recent intr-un fel, subiectul va intampina dificultati in a-l utiliza intr-un alt caz, intr-o alta situatie, noua.
"Problema cutiei" - sarcina subiectului era sa fixeze 3 lumanarele pe usa, la nivelul privirii. Materialele folosite: pe masa erau dispuse cateva cuisoare, chibrite, 3 cutii de carton (marimea unei cutii de chibrit) si lumanarelele.
Solutia: subiectii trebuiau sa foloseasca cutiile de chibrituri ca suporturi pentru lumanarele, suporturi batute in cuie pe usa.
Variante ale acestuio experiment in scopul controlului variabilelor.
In conditii de control, cutiile erau goale, dar in conditii de fixitate functionala, cutiile erau umplute cu celelalte materiale. Dunker a mai folosit conditia utilitatii neutre (cutiile mai contineau si alte obiecte, fara legatura cu solutia). Grupurile au fost independente, 3 loturi cu cate 7 subiecti. Rezultatul: in conditii de control, toti subiectii au rezolvat problema, in conditii de fixitate, doar 43% au gasit solutia. In conditii de utilitate neutra, un singur subiect a gasit rezolvarea.
In conditiile de fixitate si de utilitate neutra, functia cutiilor era fixata ca recipient si subiectilor le-a fost greu sa se gandeasca la ele ca la potentiale suporturi pentru lumanari.
Rezultatele lui Dunker pot fi interpretate prin prisma gestaltismului ca restructurare a problemei.
In 1952, Adamson a replicat experimentul lui Dunker pentru ca a fost nemultumit de numarul mic de subiecti si de faptul ca s-au folosit numai procentaje. De aceasta data, Adamson a utilizat un numar mai mare de subiecti (intre 26 si 29) si, pe langa problema cutiei, el a adaugat o clema si un sfredel. Proiectul s-a desfasurat cu 6 conditii separate (3 probleme cu cate 2 conditii). Variabila depandenta a fost reprezentata de procentajul subictilor care au gasit solutia in 20 de minute, dar si de timpul necesar fiecarui subiect in parte. In 20 de minute toti subiectii au rezolvat problema. Utilizand, insa, indicatorul timpului, Adamson a constatat variatii mari. Grupul de control a rezolvat mai repede decat ceilalti cu fixitate.
In 1966, Glucksberg a realizat o noua replica sistematica a experimentului lui Dunker, introducand efectul etichetarii verbale. El a demonstrat ca atunci cand obiectele din experimentul lui Dunker sunt aratate subiectilor utilizand etichete verbale (acesta este un stilou...), problema era rezolvata de mai multi subiecti pentru ca eticheta verbala are menirea de a orienta gandirea spre o mai mare flexibilitate.
O problema importanta in studiul gandirii si rezolvarii de probleme este rolul rapoartelor verbale. (vezi lectia din semestrul 1, valabila si la examenul din semestrul 2).
Incubatie si rezolvare de probleme
Multi savanti acorda incubatiei un rol deoasebit in rezolvarea de probleme. In jurul acestui fenomen de incubatie s-a dezvoltat o intreaga anecdotica, sustinuta de mari matematicieni. Francezul Canquoiré considera ca exista o perioada de fermentare a problemei, in urma careia solutia pare sa apara spontan, ca o iluminare. El propune stadiile de pregatire, incubatie, iluminare si elaborare. (Neveanu: subiectul trebuie sa se afle intr-o permanenta priza, preocupare, intr-un permanent contact cu problema, pentru ca iluminarea sa se produca, pentru ca incubatia sa aiba efect).
Experimentul care releva rolul incubatiei are ca ipoteze:
probabilitate rezolvarii rapide si cu succes a unei proobleme va creste la subiectii carora li se va oferi o pauza;
aceasta probabilitate va creste in raport cu durata pauzei, cel putin pana la o anumita limita.
Variabile:
Variabile independente
durata intervalului (0 min., 15 min., 30 min.)
tipul de problema. Este bine sa testam subiectii in cele 3 conditii cu mai multe probleme, pentru a fi siguri ca fenomenul nu este specific uneia singure. Trebuie sa pretestam problema pe subiecti asemanatori, pentru a verifica ca foarte putini subiecti pot rezolva problema in 15 minute si cel putin jumatate dintre ei o pot rezolva in 30 de minute.
ce trebuie sa faca subiectul in timpul pauzei? nu trebuie sa mediteze la problema, ci li se dau alte sarcini.
Variabile dependente Pentru fiecare conditie:
procentajul de subiecti;
timpul necesar rezolvarii
calitatea rezolvarii
raportul verbal in care sa descrie cum au rezolvat problema dupa a doua pauza de 15 minute.
Predictie: subiectii care au o pauza de 15 minute, rezolva problema in numar mai mare si mai repede decat cei care lucreaza timp de 30 de minute. Suiectii care au avut pauza 30 de minute rezolva mai corect decat cei care au avut pauza de 15 minute.
Rezultatele sunt contradictorii, fara dovezi suficiente. Probabil ca motivatia a scapat din experiment.
|
