Adolescentul si familia
Ce ii defineste pe adolescenti, din punct de vedere psihologic?
La baza fundamentului psihologic al unui adolescent sta, in primul rand, formarea identitatii proprii, asumandu-si jucarea rolurilor prescrise de gen si societate. Sunt la varsta nu numai a intrebarilor, ci si a definirii propriei personalitati care presupune diferentierea lor de cea a anturajului, de a acumula informatii si de definire a vocatiei profesionale. Ei doresc sa se afirme, sa-si puna in valoare aptitudinile si cre 111i83b ativitatea. Adolescenta traverseaza astazi pretutindeni o lume tulburata de non-valori, provocari, incertitudini. Ca sa stii unde este dreapta, mai intai, trebuie sa stii unde este stanga, ca sa stii ce sunt nonvalorile, mai intai trebuie sa-ti definesti valorile, dar despre valori, vom vorbi intr-un articol viitor.
Adolescentul roman urmeaza rapid in conduita si comportament ceea ce se citeaza in literatura de specialitate, criza adolescentei.
Rasturnarea de valori in societatea de tranzitie perturba procesul formarii sistemului personal de valori cu consecinte pentru conduitele practice ale fiecarei persoane si pentru alegerea cailor de autorealizare.
La varsta adolescentei, individul incepe sa-si afirme propria identitate in raporturile cu lumea cautand sa devina original neagreand ideea de uniformitate;
Adolescentii filtreaza modul de a se raporta la valori si prin vointa isi autoregleaza conduita in comparatie cu varstele anterioare cand in orientarea spre valori, rolul primordial ii revenea familiei.
Motivatia adolescentului pentru consiliere / psihoterapie
Adolescentii apeleaza la psiholog atunci cand doresc sa-si exploreze personalitatea si sa si-o optimizeze, sau sa-si testeze aptitudinile in vederea orientarii vocationale. De asemenea apeleaza si in situatii de criza asa cum ar fi conflictele intrapsihice si interpersonale, in situatii de stres sau de pierdere a unui prieten, parinte. Activitatea se desfasoara intr-un cadru securizant, empatic in conditiile respectarii codului deontologic al psihologului. Este o activitate de cooperare mutuala intre psiholog si client, motivatia subiectului ajutand progresul personal al acestuia, dar in absenta unei motivatii si al unor obiective bine definite, rezultatele intarzie sa apara. Exista si situatii in care parintii disperati de comportamentul adolescentului apeleaza la serviciile psihologului, in acest caz este mai dificil de abordat subiectul si ca psiholog am grija sa creez relatia cu adolescentul, relatie bazata pe incredere si empatie ajutand persoana respectiva sa se motiveze aratandu-i consecintele comportamentului, ajutand-o sa se schimbe si sa ia cele mai bune decizii pe masura maturizarii personalitatii, responsabilizand-o.
Problemele preponderente invocate de adolescenti
Problemele preponderente ale adolescentilor sunt prietenia si dragostea, situatia la invatatura si orientarea vocationala, problemele de comportament, conflictele cu parintii date de dorinta adolescentilor de a-si afirma personalitatea si a deveni independenti, fumatul, cheltuirea in exces a banilor pe telefon si cluburi. Exista si situatii mult mai complexe asa cum ar fi depresia, anxietatea, insomnia, fobiile, tulburarile de comportament cand adolescentii apeleaza la psiholog dupa ce au urmat un tratament medicamentos si nu au reusit sa-si reechilibreze personalitatea. Cazuistica tulburarilor este foarte complexa si specifica de la caz la caz, se stie ca fiecare personalitate este unica si prin urmare la fel si cauzele si modul de manifestare al acesteia. In activitatea pe care o desfasor acord o atentie deosebita si familiei, ea fiind o veriga foarte importanta in actul consilierii / psihoterapiei.
Principalele greseli pe care le fac parintii in educatia adolescentilor si consecintele acestora asupra conduitei adolescentilor:
· criza de timp a familiei, in special a parintilor care petrec foarte mult timp la serviciu face ca acestia sa nu comunice cu proprii copii.
· necunoasterea si neintelegerea sufletului si al propriilor nevoi ale adolescentilor;
· oferirea de bani si bunuri in absenta petrecerii timpului cu adolescentii ca o compensare pentru acest deficit;
· comunicarea disfunctionala (lipsa calitatii acesteia, autoritara, agresiva, violenta);
· controlul excesiv;
· mentalitatile invechite sau inflexibile;
· prejudecatile sau modelul personal pe care adolescentii il observa si il reproduc.
Se stie ca ceea ce imita adolescentul la parinti este ceea ce vede si mai putin ceea ce i se spune.
Parintele trebuie sa fie prietenul adolescentului
Parintele trebuie sa se autoeduce deoarece nu exista o scoala de a deveni un parinte bun si invata pe masura ce-si joaca rolul parental ca el poate fi cel mai bun prieten ascultand copilul cu intelegere, comunicand autentic cu el, iar atunci cand copilul greseste, este de dorit ca in loc sa-l critice excesiv, sa-l ajute pentru a gasi solutii la probleme. Se stie ca pentru orice problema exista o solutie, criticile excesive aduse adolescentului pot determina ca pe viitor acesta sa ascunda, sa nu mai fie sincer cu familia sa si sa nu-si mai dezvaluie sufletul in situatii dificile. Sa fii prieten cu copilul tau nu inseamna sa te lasi condus de el, e bine sa-i spui suntem prieteni, dar pana ce vei deveni matur si responsabil, tot eu sunt la carma corabiei si ma simt imputernicit de a lua deciziile importante din viata ta si e bine sa cooperam pentru ca in viitor sa te simti confortabil instalat pe propriul drum”.
Incurajarea responsabilitatilor individuale si a initiativelor adolescentilor
In cadrul familiei, insusirea responsabilitatilor individuale sunt incurajate de catre proprii parinti prin trasarea sarcinilor si asumarea lor de catre adolescenti. Parintii vor incuraja initiativele copiilor atunci cand acestea merita a fi puse in practica. In cabinet, psihologul are metode si tehnici specifice de responsabilizare si incurajare, tehnici deprinse in timp in cadrul formarilor profesionale cu specialistii in domeniu. Adolescentul se va simti valoros atunci cand reuseste sa-si finalizeze sarcinile si este apreciat pentru efortul sau, aceasta contribuie la formarea imaginii pozitive de sine a acestuia. Am invatat prin experienta vasta pe care o am sa „calatoresc” impreuna cu adolescentul pe drumul lui si sa privesc viata prin ochii lui, din unghiul lui de vedere pentru a-l intelege si doar atunci cand se abate de la drum sa-l atentionez sa revina pentru a-si continua scenariul de viata in conformitate cu obiectivele lui.
Rolul anturajului in formarea adolescentilor si modul cum in care pot fi evitate influentele negative
Anturajul are un rol foarte important in formarea personalitatii adolescentilor deoarece ei tind sa invete si sa-i imite pe cei de aceeasi varsta, luandu-i ca model. Atunci cand familia este absenta din viata adolescentului, anturajul te asculta, te intelege si te securizeaza, joaca rolul de „familie”. Anturajul poate sa influenteze adolescentul atat pozitiv cat si negativ, aceasta depinde de principiile si valorile adolescentilor; in cazul in care acestea au fost bine internalizate, adolescentul poate sa discerna si sa-si ia propriile decizii care sa-l ajute. Atunci cand comunicarea cu familia nu exista sau este deficitara, disfunctionala, valorile si principiile nu sunt clare pentru adolescenti, pe fondul imaturitatii personalitatii, acestia pot aluneca pe un drum gresit. Sugestia mea pentru parinti este aceea de a fi aproape de proprii copii, sa invete sa-i inteleaga si sa comunice eficient, sa le fie suport afectiv si instrumental in aceasta tumultoasa etapa de viata cand in contextul unei parti din mass media romaneasca sunt promovate preponderent nonvalorile. Este de dorit sa previi decat sa combati o stare de comportament indezirabil din punct de vedere psihosocial sau o stare de boala cuibarita in fragila fiinta umana care este adolescentul.
|
