CARACTERIZAREA GENERALĂ A ATENŢIEI
Omul traieste si îsi desfasoara activitatea într-un mediu natural si social hipercomplex, deosebit de bogat în stimuli si în informatii care, prin intermediul analizatorilor, se transmit creierului uman si se cifreaza la circa 100000 biti/ sec. Din aceasta avalansa de informatii se prelucreaza la nivelul codurilor psihice, în mod constient, doar 25-100 biti/ sec. Este important ca în mediul înconjurator sa receptam c 13113k102n u claritate si sa prelucram informatiile care sunt indispensabile pentru adaptarea la cerintele concrete ale unei anumite situatii. Aceasta presupune o stare de constienta, valorificata sub unghi conativ si cognitiv prin intermediul procesului psihofiziologic numit atentie.
Atentia este procesul psihofiziologic care consta în orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, în vederea obtinerii unei perceptii optime, rezolvarii adecvate a sarcinilor, a situatiilor-problema si adaptarii comportamentului senzorio-motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor persoanei. Atentia apare ca o conditie primara, de fond, pentru desfasurarea proceselor de cunoastere, a celor de autoanaliza si autoevaluare, precum si a comportamentelor motorii.
Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu, de un continut informational specific, ci ea asigura declansarea, mentinerea si optimizarea proceselor psihice cognitive. Declansarea atentiei focalizate este concomitenta cu declansarea de catre un obiect-stimul a perceptiei, sau prin reglare voluntara -a reprezentarii, a memorarii reactualizarii, gândirii, imaginatiei, praxiilor etc. Deci, se poate spune ca atentia este un nod-releu al vietii si activitatii psihice (Fig. 5.1 ).
Fig. 5.1. Atentia: nod - releu al activitatii psihice.
Atentia se manifesta în plan subiectiv ca o stare de încordare rezultata din concentrarea activitatii psihice asupra unui obiect, fenomen, proces sau eveniment, asupra unor idei, actiuni, stari psihice etc. În plan comportamental (senzorial, motor, intelectual) atentia se obiectiveaza prin selectivitate, orientare si activare. Subiectul atent raspunde selectiv la diferiti stimuli, sesizeaza, detecteaza si filtreaza informatii, concentrându-se asupra celor relevante si neglijându-le pe altele nesemnificative pentru o anumita situatie. "Criteriul interior" al selectiei informatiilor depinde în esenta de motivatie (trebuinte, motive, interese), de emotii si sentimente etc.
Atentia trebuie analizata si în relatie cu stilurile cognitive (mai ales perceptive) si cu controlul cognitiv. Stilul perceptiv are o functie imediat adaptativa, de organizare a câmpului perceptiv, în raport cu trebuintele persoanei si capacitatea atentiei acesteia, în doua directii: controlul cognitiv al atentiei prin concentrare/baleiaj si controlul flexibil/rigid (ca trasaturi ale stilului cognitiv). Dintre principiile controlului cognitiv, în contextul de fata, ne intereseaza doua: articularea câmpului si baleiajul, care exprima printre altele si eficienta filtrarii informatiilor, ca functie esentiala a atentiei. Extensivitatea baleierii ("scanning") si selectivitatea atentiei reprezinta doua tipuri de control cognitiv. Articularea câmpului care subsumeaza si independenta/dependenta de câmp se leaga de selectivitatea atentiei, implicata în gradul de relationare- integrare a diferitelor parti ale unei structuri perceptive [27].
Controlurile cognitive se interrelationeaza cu functionalitatea atentiei, permitând declansarea, organizarea si reglarea unor procese si activitati psihice.În opinia lui P. I. Galperin [9, p. 43-45],atentia este o functie a controlului psihic. Activitatea de control nu are,desigur, un produs special. Odata declansata, atentia permite reflectarea unor elemente din mediu care intra în câmpul perceptiv al subiectului, precum si desfasurarea activitatii cognitive prin punerea în functiune si, totodata, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive si conative.
Atentia- arata R. Floru [8] - este un proces psihofiziologic cu valente cognitive si conative în evolutia caruia se pot desprinde aspectele generale si particulare ale trecerii de la orientarea neselectiva la atitudinea pregatitoare si la atentia efectoare focalizata, selectiva determinata de semnificatia obiectului pentru o anumita persoana. Legaturile dintre reactia de orientare, atitudinea pregatitoare si atentia efectoare rezida în primul rând în aspectele lor procesuale în trecerea unei faze în cealalta , în existenta unei succesiuni a unei regularitati, chiar daca în cadrul acestei succesiuni fiecare poate sa se manifeste relativ independent si, deci, poate fi studiata ca atare prin metode ale psihofiziologiei. Ceea ce unifica diferitele faze ale atentiei este un mecanism neurofiziologic comun, respectiv, activarea corticala datorata sistemului reticulat, cu aspectele ei fazice si tonice, urmata de filtrajul senzorial. Ponderea activarii difuze fazice si a celei tonice este diferita în cadrul evolutiei de la reactia de orientare la atitudinea pregatitoare, precum si în cadrul atentiei efectoare, selective.
|
