CATEGORIZAREA
Mediul in care traim este hipercomplex si noi ne confruntam zilnic cu un numar mare de stimuli, o diversitate de situatii. Pentru a putea face fata cu succes acestui mediu, recurgem la categorizare, astfel reducem diversitatea mediului la categorii, la clase usor de procesat.
Categorizarea este procesul de instruire a unor clase. Mecanism prin care diferiti stimuli din mediu sunt grupati pe categorii.
Pe baza acestor clasificari avem acces la informatiile relevante despre categoria respec 111f52b tiva.
Functiile categorizarii
1. Gruparea obiectelor similare in aceeasi categorie
Daca sistemul cognitiv ar trebui sa prelucreze toti stimulii cu care intra in contact, resursele lor s-ar epuiza foarte repede, de aceea, ca modalitate adaptativa, sistemul cognitiv a gasit o cale sa grupeze si sa prelucreze impreuna stimulii din aceeasi categorie.
Stimulii similari alcatuiesc o clasa. Decupajele pe care noi le facem din realitate, pentru a stabili o categorie, respecta doua reguli:
O similaritate este intracategoriala, maxima
O similaritate intercategoriala, minima
Similaritatea aceasta se poate instrui pe baza caracteristicilor fizice sau senzoriale ( rosii, cuburi, sfere, categoria copacilor, florilor ) sau pe baza unui criteriu functional ( tacamuri, instrumente muzicale ).
Cand comportamentul nostru nu este tintit, de obicei facem categorizari pe baza similaritatiilor (caracteristicilor fizice). Cand comportamentul nostru este urmarit de o intentie, cand vrem sa facem ceva, facem categorizari pe baza criteriului functional.
Subiectul uman dispune de o mare flexibilitate in ceea ce priveste categorizarea. Putem face usor trecerea de la categorizarea similaritatii fizice la categorizarea similaritatii functionale si invers.
In spatele oricarei categorizari sta o teorie implicita. Modul de categorizare a obiectelor este de fapt expresia teoriilor pe care le avem.
2. Codarea experientei- Nivelul de baza
Categorizand obiectele ni le reprezentam intr-un format foarte simplu si usor de prelucrat, usor de stocat si reactualizat, ceea ce face ca eficienta sistemului cognitiv sa creasca.
Orice categorie este inclusa intr-un sistem mai complex de categorii: categorii subordonate si categorii supraordonate.
Categoriile de baza descriu cel mai adecvat realitatea. Sunt utilizate preferential. De asemenea, contin maximumul de informatii intr-un minimum de format.
In functie de nivelul de baza al categoriilor se stabilesc clasele subordonate si cele supraordonate.
Caracteristicile categoriilor de baza
Aceste categorii de baza sunt exprimate in limbajul comun printr-un singur cuvant, dar reciproca nu este valabila. Ex: oameni, studenti.
Subcategorie: oameni inteligenti de la care ai ce invata.
Cuvintele corespunzatoare categoriilor de baza au cea mai mare fecventa in limbajul vorbit.
Ontogenetic, categoriile de baza sunt dobandite mai repede decat subcategoriile sau supracategoriile, copiii invata prima data categoriile de baza.
Una dintre dimensiunile dezvoltarii intelectuale consta tocmai in dobandirea categoriilor subordonate si supraordonate.
Ele pot fi definite ostensiv (“uite!”), pot fi aratate
Ele sunt cele mai abstracte categorii care pot fi asociate cu o forma fizica specifica.
Ex: marul- referent specific; fructele-nu au referent specific.
Categoriile de baza au un referent concret.
Toate aceste caracteristici pot circumscrie nivelul de baza al categorizarii. Desciu izolat, ci nu impreuna categoriile de baza.
3. Generarea de inferente
Incluzand un obiect intr-o categorie, putem face un rationament cu privire la acel obiect. Caracteristicile clasei respective devin relevante si pentru obiectul nostru. Fara categorizare, nu am putea face rationament.
Reprezentarea mentala a categoriilor
Psihologia clasica pana in anii `70 considera ca reprezentarea mintala a diverselor obiecte se realiza prin concepte. Inca cu inceputul aniilor `80, specialistii au constat ca o alta forma de reprezentare a categoriilor sunt prototipurile si mai mult, noi tindem sa folosim mai frecvent prototipul atunci cand vrem sa ne reprezentam mintal o categorie.
Categoria este o clasa de obiecte reale sau imaginare instituite in virtutea unei similaritati fizice sau functionale. Fiecarei categorii i se asociaza o eticheta lingvistica.
Exista o diferenta intre eticheta lingvistica si reprezentarea mintala.
Ex: in ontogeneza, copilul foloseste o eticheta lingvistica, dar aceasta utilizare precede reprezentarea mintala a acelei categorii. “cifra”- reprezentare mintala.
Conceptul se exprima printr-o definitie ce reuneste caracteristicile necesare si suficiente a unei categorii. Aceasta definitie presupune gen proxim si o diferenta specifica. Conceptul este o definitie contrasa a unei categorii. Ne ajuta, procesam semantic categoria.
Prototipul
Elementele unei categorii nu sunt omogene, unele sunt mai tipice decat altele.
Prototipul evita echipotentialitatea elementelor.
1. Prototipul ca exemplu real
Exemplarele reale apar cu o frecventa mai mare in realitate.
Un exemplu-timpul de reactie.
Metode de identificare a prototipurilor:
- sa cerem subiectilor sa enumere cat mai multe elemente ale unei categorii, intr-un interval de timp (5 minute). Sa masoare frecventa elementelor, cuvintelor si de asemenea primordialitatea.
- metoda de evaluare- o scala in 5 trepte, li se cere sa evalueze gradul de reprezentativitate al elementelor unei categorii
- timpul de reactie. Se anunta o categorie (ex: pesti) si apoi pe ecran apar diferiti itemi, stimuli dintre care nu toti apartin categoriei “pesti”. Se cere subiectilor sa spuna daca acei stimuli apartin sau nu categoriei. Se masoara timpul de reactie (de la aparitia stimulului pana la raspunsul subiectilor). Cu cat timpul de reactie este mai mic, cu atat exemplarul este mai tipic, reprezentativ pentru acea categorie.
2. Prototipul ca exemplu ideal.
Se creeaza un portret-robot pentru principalele caracterisctici ale elementelor categoriei.
Exemplu: portretul-robot al depresivilor.
Prototip si rezolvarea de probleme
Prototipurile sunt mai usor de evocat din minte decat conceptul si ghideaza rezolvarea de probleme.
Exemplu: S-au prezentat probleme unor grupuri de elevi care difereau doar prin faptul ca, categoria A avea o reprezentare prototipica, iar cea de-a doua avea o reprezentare neprototipica.
S-a constatat ca numarul de erori si durata necesara pentru rezolvarea problemelor era mai mare in cazul reprezentarii neprototipice.
Baza noastra de cunostinte si categorii care le instituim determina felul in care rezolvam probleme.
|
