CERCETAREA CRIMINALISTICA A ACTELOR SCRISE SI A SEMNATURILOR
SECTIUNEA a 1-a: STABILIREA MATERIALULUI SUPORT AL ACTELOR SI SUBSTANTTEI CU CARE AU FOST SCRISE
1.Materialul suport pentru intocmirea actului scris
Acest material poate sa difere atat ca natura, cat si ca prezentare exterioara. De obicei se folosesc ca materiale suport hartia de diferite sortimente, nuante variate de culoare si mai rar panza, lemnul sau folie de metal.
Hartia este un produs industrial special, folosit pentru scris, tiparit, desenat, impachetat, prezentat in forma de foi subtiri intinse, fabricat din celuloza cu sau fara adaos de fibre animale, minerale, artificiale sau sintetice si materiale de umplutura, incleiere si colorare.
Caracteristicile generale cele mai reprezentative ale hartiei, ce pot fi examinate pe parcursul expertizei sunt:
Masa, grame pe metru patrat, reprezinta masa unitatii de suprafata a produsului;
Grosimea reprezinta distanta dintre cele doua fete ale unui produs;
Densitatea aparenta reprezinta raportul dintre masa exprimata in grame pe metru patrat si grosimea in mm; la procedeul de determinare a grosimii si a densitatii aparente a hartiei se foloseste un micrometru cu cadran de precizie pentru masurarea grosimii uneia sau mai multor foi;
Gradul de impuritate este definit prin raportarea la un metru patrat de produs a numarului de impuritati care se vad cu ochiul liber in lumina reflectata pe suprafata produsului pentru aparitia carora nu se cere tratarea lor cu reactivi chimici;
Umiditatea reprezinta pierderea de masa prin uscare pana la masa 616e45g constanta a unei probe.
Hartia supusa identificarii poate contine un complex de caracteristici individuale, permitand o examinare comparativa. Cercetarile, experimentele si expertizele efectuate pana in prezent au demonstrat ca in examinarile de laborator ale fiecarei caracteristici generale descrise mai sus pot aparea abateri de la valorile prevazute in standarde, care devin caracteristici individuale.
Pentru examinarea hartiei, din punct de vedere chimic, sunt necesare urmatoarele mijloace tehnice si materiale de laborator: microscop, lame de sticla ; in acelasi timp, sunt necesari o serie de reactivi de colorare utilizati pentru punerea in evidenta a diferitelor specii fibroase din compozitia hartiei.
Din studiul morfologiei al suprafetelor probelor de hartie se obtin date referitoare la ultrastructura ( natura ) fibrelor acesteia, care poate fi celulozica, animala ( lana ) , sintetica, minerala, precum si la distributia si orientarea lor la suprafata. Cu ajutorul microscopiei electronice se pot pune in evidenta si alte caracteristici ale hartiei, cum sunt : structura ei in zona de ruptura, scamosarea fibrelor ca urmare a unor operatii mecanice ( razuire, radiere ), prezenta de substante straine, topografia suprafetei, modificarile aspectului acesteia datorita unor agenti externi ( chimici, mecanici ), precum si modificarea locala a ei, consecinta a unei apasari cu ajutorul unui obiect ascutit.
2.Substanta utilizata la scrierea actului
Substanta naturii materialului cu care s-a scris ori s-a efectuat adaugirile intr-un text, a celui cu care s-a acoperit un scris are o importanta deosebita in procesul judiciar deoarece contribuie la elucidarea unor falsuri in acte sau la identificarea autorului lor.
Desi cerneala, tusul sau pasta de scris, sub forma de traseu sau pata uscata prezinta numai o parte din caracteristicile materialului folosit initial, identificarea criminalistica a naturii lor e posibila daca se aplica o metodologie adecvata.
In practica criminalistica se intalneste mai ales tusul pentru stampila, de desen si cu cel pentru panglica masinii de scris in cadrul expertizei actelor in care apar impresiuni de stampile sau ale celor dactilografice. Tusurile, la fel ca si cernelurile, au tendinta de a migra in masa hartiei. Toate aceste trasaturi ale urmelor de tusuri pot fi foarte bine puse in evidenta cu ajutorul modelelor de microscopie, in special cea electronica de scanning.
Cernelurile, tusurile si pastele de scris sunt solutii mai mult sau mai putin fluide sau vascoase care in general pot contine: unul sau mai multi coloranti,dandu-le culoarea si nuanta caracteristica, solventii, dezinfectantii, stabilizatorii si substante ce le imprima fluiditatea corespunzatoare, o anumita aderenta la suport si rezistenta.
Fluiditatea acestor materiale scade in timp, prin sedere, ca urmare a evaporarii solventului, viteza uscarii depinzand de natura lui si conditiile in care se afla urmele produse de aceste substante.
In functie de conditiile de pastrare (caldura, umezeala, soare ) si de timpul scurs, nuanta traseelor poate suferi modificari, mai evidente la urmele produse de cerneala si mai putin vizibile la cele executate cu pasta de scris. Tusurile ce contin numai pigmenti si coloranti organici se dizolva, iar cele ce contin amestecuri formate din pigmenti si coloranti organici se dizolva numai partial.
Cernelurile, tusurile si pastele de scris se deosebesc intre ele prin natura si numarul de componenti; astfel de deosebiri exista in cadrul materialelor de acelasi tip si culoare, dar care se comercializeaza sub diferite denumiri. Astfel pot exista: mai multe tipuri de cerneala albastra, rosie, verde, neagra, fiecare avand o anumita compozitie si destinatie ; mai multe tipuri de tusuri de aceeasi culoare ( nuanta poate diferi), dar care au compozitii si utilizari diferite.Pastele de scris se deosebesc intre ele prin compozitii si culoare.
Caracteristicile care individualizeaza urma de creion sunt: culoarea, taria, gradul de apasare, forma grafitului si felul suportului. Dupa culoare, forma si destinatia, creioanele sunt negre sau colorate, iar cretele sunt albe sau colorate, cu sectiuni patrate, forestiere sau de croitorie. Din examinarea ultimelor rezulta ca la sfarsitul executiei unui traseu obiectul scriptural are tendinta de a dezlipi fragmente din suport sau nu lasa urme pe suport.
SECTIUNEA a 2-a: STABILIREA FALSULUI IN ACTE
1.Actul scris ca obiect de materializare a falsului
O particularizare a genului de fals analizat e faptul ca se materializeza in acte scrise. Actul scris reprezinta o scriere ( ca modalitate de exprimare a gandirii ) fixata pe un anumit suport, care in mod obisnuit este hartia, dar care poate fi si pergamentul, panza, lemnul, sticla sau materialele plastice.[1]
Dreptul in general si dreptul penal in special nu au in vedere orice fel de inscris, ci doar pe acelea care pot produce consecinte juridice.
2.Notiunea de fals in acte si formele acestuia
Notiunea de fals in acte nu este precizata printr-o definitie legala.Principalele forme de manifestare a falsului in inscrisuri prevazute de codul penal in vigoare sunt: falsul material in inscrisuri oficiale ( art.288 ), falsul intelectual ( art.289 ) si falsul in inscrisuri sub semnatura privata ( art.290 ).
Literatura juridica, jurisprudenta au relevat elemente esentiale ale infractiunii de fals in acte, aratand ca acestea prezinta trei caracteristici principale: alterarea adevarului continut intr-un act, producerea sau posibilitatea producerii unor consecinte juridice, savarsirea faptei cu intentie.
Falsul intelectual consta in atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare
adevarului ori in omisiunea constienta de a insera unele date sau imprejurari intr-un act, cu ocazia intocmirii acestuia.
Falsul in acte oficiale si neoficiale consta in falsificarea prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice.
Cel mai frecvent utilizate sunt modalitatile de alterare a actelor prin stersaturi si adaugiri: in paralel cu acestea, practica expertizei criminalistice a pus in evidenta o serie de modalitat, cum ar fi: modificarea unor semne grafice prin suprapunere, hasurarea unor anumite portiuni pentru acoperirea scrisului, contrafacerea scrisului, semnaturii si impresiunii de stampila.
Fundamentul stiintific al acestor expertize este determinat, in primul rand, de modificarile de structura si de compozitie produse de actiunea de falsificare pe suportul scriptural si pe materialul folosit pentru scriere.
Modificarea unor semne grafice prin simpla suprapunere se intalneste nu numai la scrisul de mana, ci si la imprimarile mecanice, de exemplu la scrisul dactilografiat si la cifrele imprimate automat sau semiautomat.
Actul poate fi deci modificat si prin hasurarea sau acoperirea cu diferite materiale a unei portiuni a scrisului ori numai a unor portiuni grafice. In acest fel se exclud unul sau mai multe cuvinte din text, se altereaza data actului ori se modifica cifrele reprezentand sume de bani, cantitati de marfuri.
Falsul se poate comite si prin alcatuirea din nou in intregime a unui act necorespunzator realitatii, modalitatile de confenctionare fiind diverse. In practica se intalnesc chiar si in cazuri de alcatuire a piesei incriminate din fragmente a doua sau mai multor acte adevarate.
Constituirea unui act fals se poate realiza si pe calea obtinerii semnaturii autentice prin surprindere ( furtul semnaturii cu ajutorul hartiei copiative ) sau intr-un alt mod.Dar cel mai adesea, pentru plasmuirea unui act nou se recurge la contrafacerea scrisului si mai ales a semnaturii, care sa aiba prin aceasta aparenta ca e mana de la titular.
2.1.Falsul prin inlaturare de text
Se face prin stersatura, notiune ce cuprinde atat interventiile de natura mecanica asupra actului, cat de natura chimica, indreptate spre inlaturarea sau decolorarea scrisului.Stergerea mecanica consta in radiere si razuire, iar stergerea chimica in colorare si spalare.
Prin radiere se intelege stergerea cu guma, cu miez de paine, iar prin razuire, stergerea cu lama, cu cutitul sau alt obiect similar.
Radierea constituie procedeul optim de inlaturare a scrisului executat cu creionul; razuirea este utilizata in cazul scrisului executat cu cerneala.
Corodarea consta in decolorarea scrisului prin atacarea sa cu diverse substante chimice. Reactiile chimice ce se produc transforma cerneala intr-o compozitie slab colorata sau incolora. Are loc un proces chimic de oxidare, de fotoreactie reversibila , asemanatoare cu procesul de decolorare produs sub actiunea luminii ori a altor factori din mediul inconjurator ( oxigen, azot ). Ca substante de corodare se folosesc acizii diluati si substante alcaline care au in solutie o reactie bazica.
Spalarea, ce isi produce efectul folosind indeosebi solventii organici este procedeul prin care scrisul se decoloreaza si, in acelasi timp, se dizolva , disparand total sau partial.
Un act susceptibil de modificare prin stersaturi urmeaza a fi examinat sub doua aspecte principale. In primul rand e necesar sa se determine existenta interventiei mecanice ori chimice asupra acestuia si sa se localizeze stersatura. In a doua faza se va incerca relevarea scrisului sters, pentru a se reconstitui imaginea initiala.
Actiunea mecanica asupra actului poate fi pusa in evidenta prin mai multe elemente ;referitoare la deteriorarea hartiei sau la eventualele urme ale colorantului trasaturilor inlaturate. Indepartarea scrisului pe cale chimica se particularizeza si ea printr-o serie de elemente, de natura sa releve modificarea actului in acest mod.
Solventii minerali sau organici folositi la stergere au influenta nu numai asupra scrisului, dar si asupra hartiei, asupra semnelor grafice invecinate si asupra grafismului exectutat ulterior in portiunea alterata.
Ca repere concrete de detectare a unor asemenea interventii notam prezenta zonelor mate, a petelor galbui sau albicioase, care se datoreaza dizolvarii materialului de incleiere si reactile celorlalti constituienti ai hartiei. Un alt indiciu de alterare a actului prin mijloace chimice il constituie cresterea porozitatii hartiei si a fragilitatii, uneori pana la stadiul de sfaramare.
2.2.Falsul prin acoperire de text
Falsul prin acoperire de text se realizeaza cu hasuri de aceeasi substanta ca si scrisul ori se creaza peste scris pete de cerneala sau de alta substanta.
In situatia cand pata nu se inlatura fara deteriorarea hartiei si scrisului din regiunea acoperita, se procedeza la fotografierea actului pe verso cu lumina in transparenta sau cu filtre de culoare. De asemenea, se poate recurge si la fotografierea scrisului acoperit cu radiatii infrarosii.
O problema oarecum inrudita cu falsul prin acoperire de text este si scrisul cu cerneluri invizibile. Relevarea de expert a acestor scrisuri prin acoperire se realizeaza prin mijloace de laborator, fizice si chimice. Mai intai se aplica metodele care nu afecteza in vreun fel integritatea actului, iar apoi acelea care-i modifica partial aspectul initial, dar care pun in acelasi timp in evidenta scrisul latent, invizibil cu ochiul liber.
2.3.Falsul prin adaugare de text
Formele sub care se pot prezenta adaugirile sunt variate, mergand de la adaugirea unei simple trasaturi sau a unui semn de punctuatie care modifica semnificatia cuvantului sau a propozitiei pana la adaugirea unei cifre, a unui cuvant, a unei fraze sau a unui fragment de text, completarile deasupra semnaturilor si adaugirile in textele dactilografice reprezinta forme aparte de exprimare a aceluiasi mod de alterare a actelor.
Criticile de stabilire a adaugirilor sunt, in primul rand, cele grafice si fizico-chimice . Lor li se poate adauga criteriul ordinii cronologice a trasaturilor intersectate ce apartin scrisului initial si celui presupus adaugat.
Analiza actului prin adaugiri poate fi constatata si prin examinarea intersectiei scrisului cu indoiturile hartiei. Plierea repetata a hartiei duce la deteriorarea incleierii acestris, la deranjarea fibrelor si la marirea gradului de absorbtie pe liniile indoiturilor.
Cand toate partile actului sunt scrise deodata, materialul de scriere va prezenta acelasi aspect de-a lungul indoiturii.
Adaugirea unui scris pe un asemenea act va fi marcata de intreruperea trasaturii in locul intersectiei sau, in cazul scrierii cu cerneala, de difuzia acestuia.
2.4.Falsul prin contrafacerea scrisului
Contrafacerea textelor are o frecventa mai mica decat contrafacerea semnaturilor si se intalneste, de obicei, la texte foarte scurte, rezolutii, mentiuni ( de tipul ,, Am primit ” , ,,Se aproba ” ), la cifre, mai ales in cazul adaugirii acestora, cu care ocazie se incearca imitarea celor existente initial pe actul respectiv.
Imitatie in scop fraudulos vine in conflict cu deprinderile de scriere ale plastigrafului, ajunge la un anumit stadiu de consolidare. Acesta va constitui un obstacol in redarea fidela a particularitatilor grafismului altei persoane, deoarece deprinderile de scriere sunt relativ stabile si nu se pot schimba usor, in totalitatea lor, dupa vointa scriptorului.
Operatia de copiere consta in reproducerea grafismului altei persoane prin folosirea unor mijloace ajutatoare. Spre deosebire de imitatie, prin copiere se reproduc nu numai forma semnelor grafice, ci si proportile dimensionale, plasamentul elementelor grafice.
SECTIUNEA a 3-a :SEMNATURA CA OBIECT AL CERCETARILOR CRIMINALISTICE
Conform definitiei DICTIONARULUI EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE,semnatura este ,,numele unei persoane scris de propria sa mana sub textul unui act special, al unei scrisor i”.
Semnatura de tip grafic reprezinta mai mult un mijloc de atestare a identitatii persoanei, fiind o manifestare de vointa a scriptorului in vederea aparitiei, modificarii sau stingerii unui raport juridic.
Individualitatea semnaturii este una dintre proprietatile acesteia ce face posibila identificarea autorului si se bazeaza pe calitatea semnaturii de a fi proprie unei anumite persoane si in acelasi timp diferita de oricare alta. Dupa cum un om constituie o creatie unica printre semenii sai, la fel semnatura acestuia se va deosebi de semnaturile tuturor celorlalte persoane.
Inca din primele faze de formare, semnatura e bine particularizata datorita faptului ca reflecta caracterul individual al scrisului din care rezida. Acestor note grafice, puternic individualizate pe care semnatura le ,, mosteneste” inca de la inceput de la scris, vor aduce contributia originalitatea constructiilor induse de autor, modificarile survenite in urma exersarii repetate, starea psihico-fiziologica a autorului in timpul formarii deprinderii, influenta mediului extern.
Semnatura nu are un caracter individual. Ea are si proprietatea de a se mentine constanta in sensul ca grupul de particularitati care o definesc subzida timp indelungat in acelasi ansamblu. Aceasta insusire este denumita stabilitate.
Formarea stereotipului dinamic are drept consecinta automatizarea miscarilor scripturale, ceea ce face ca semnatura sa-si pastreze aceleasi caracteristici la fiecare executie. In acelasi timp se constata ca deprinderea formata manifesta mobilitate si elasticitate pentru a se putea mentine ca atare in conditile unor schimbari ale mediului intern si extern care se repercuteaza asupra sa .
Aceasta posibilitate determina fenomenul de variabilitate naturala a scrisului. Mecanismul semnaturii va reflecta tendinta generala a fenomenelor vietii de a nu se repeta mecanic sub nici o forma. Aceasta face ca semnaturile aceleiasi persoane sa prezinte intre ele unele deosebiri fiind imposibila executia a doua semnaturi identice. Acest aspect carcterizeaza chiar si semnaturile executate in serie (una dupa alta) sau la mici intervale de timp, e vorba de asa numita variabilitate de moment a semnaturii.
Dar automatizarea miscarilor prin care se realizeaza o semnatura nu va permite aparitia unor elemente total diferite de cele manifestate in mod obisnuit. Astfel, de exemplu, elementele constant unghiulare din alcatuirea unei semnaturi nu se vor transforma ca efect al unei variabilitati in semnele arcadate.
In privinta manifestarii variabilitatii este constatat faptul ca aceasta vizeaza mai mult anumite semne grafice decat altele. Actiunea variabilitatii nu vizeaza la fiecare executie toate caracteristicile definitorii ale semnaturii, ci doar o parte din acestea. Gratie acestei forme de manifestare, o semnatura va prezenta intodeauna o grupare de carcteristici operante, chiar daca ansamblul respectiv nu va avea de fiecare data aceeasi alcatuire.
Caracterul automat al gestului de a semna, schematizarea si prescurtarea pe care le induce actiunii, eliminanad tot ceea ce este de prisos pentru desfasurarea acesteia confera semnaturii insusirea de a reflecta naturaletea executiei.
Notiunea de naturalete inseamna toate atributele pe care le genereaza un act grafic liber, adica bazat pe deprindere consolidata in timp.
Naturaletea de executie a unei semnaturi nu trebuie confundata cu autenticitatea acesteia, notiune ce exprima calitatea unei semnaturi de a apartine in mod cert unei anumite persoane, insusirea de a fi proprie acelui individ si nu altuia.
In plan grafic, atributul autenticitatii s-ar putea traduce prin capacitatea oricarei semnaturi de a reda intr-o imagine aparent simpla, un grup de caracteristici, irepetabil in ansamblul sau, ce confera constructiei unicitatea sa inconfundabila.
Ca orice deprindere, gestul de a semna se desfasoara liber, cu spontaneitate, imprejurare ce imprima oricarei semnatura autentca, constituind un atribut esential al acesteia.
SECTIUNEA a 4-a:EXAMINAREA SEPARATA SI COMPARATIVA A SEMNATURILOR
1.Examinarea separata a semnaturilor
O prima cercetare a semnaturii ce face obiectul experitzei va avea caracterul unei identificari de gen, adica se va urmari daca grafismul respectiv reprezinta intr-adevar o semnatura sau are o alta semnificatie.
Practica de expertiza a stabilit o serie de caracteristici si elemente care sunt in masura sa releve caracterul natural de executie al unei semnaturi:
-dinamismul executiei: aspectul dinamic al unei semnaturi este conferit de actiunea conjugata a mai multor agenti:ritmul rapid al executiei , energia si impetuozitatea cu care sunt trasate majoritatea elementelor componente;
-dezinvoltura executiei: semnatura pare sa fie executata fara efort.Firul grafic se desfasoara cu usurinta, semnele componente, chiar si cele complicate sunt conturate precis, fara nici cea mai mica ezitare.Legaturile dintre acestea demonstreaza un nivel ridicat de automatizare;
-dublarea traseului : fenomenul apare, in special, la semnaturile trasate cu penita. Este intalnit mai rar la grafismele trasate cu creionul sau alte instrumente de scriere;
-neimprimari ale materialului de scriere: traseul semnaturii prezinta portiuni in care materialul de scriere nu s-a imprimat sau aderat foarte slab la suprafata hartiei, fapt datorat uscarii sau insuficientei cernelii sau pastei ori anumitor defectiuni de imprimare ale instrumentului scriptural;
-discontinuitati ale traseului: de-a lungul traseului semnaturii apar discontinuitati. Intr-un anumit punct varful instrumentului scriptural paraseste suprafata hartiei, face un drum scurt prin aer si apoi continua trasatura pe traiectoria sa initiala;
-variatile de calibru ale firului grafic : semnaturile trase cu spontaneitate prezinta un traseu nuantat. Variatiile de echilibru, ce reflecta sugestiv o activitate naturala, sunt cel mai bine puse in evidenta la semnaturile trasate cu penita;
-acuratetea trasaturilor curbei si lanturilor: acestea apar frecvent in alcatuirea semnaturilor. Atunci cand sunt executate cu o mare dexteritate ele reflecta o actiune automatizata si o buna coordonare;
-inundarea unor detalii: fenomenul de umplere cu material de scriere ( pasta sau cerneala ) a laturilor fine se poate produce datorita unei apasari exagerate asupra instrumentului scriptural sau unor defectiuni ale acestuia ce permit emisia unei cantitati mai mari de substanta colorata decat ar fi necesar.
Stabilirea caracterului natural al unei semnaturi ridica si problema daca aceasta retine sau nu elemente de autenticitate.
Conform unei opinii impartasite in domeniu, acestea le prezinta anumite ,,semne”grafice a caror executie ea putea fi atribuita cu greu altei persoane decat imperfectiuni ale trasaturilor datorate altor cauze decat falsul:
-prezenta ,,firelor de paianjan” sau ,,micii peri” cum le spunea Crepieux sunt trasaturi eterate ce au cateodata aspectul unor linii inclinate si sunt intalnite la semnaturile persoanelor in varsta;
-rectificari de semne grafice facute ,,la vedere”: pot fi considerate si ,, libertati pe care si le permite doar titularul”.Sunt executate ingrijit, discret, cu intentia clara de a trece neobservate;
-executia repetata a aceluiasi semn grafic;
-tremuraturile naturale ale firului grafic;
-executia cu zgarierea si ruperea hartiei.
2.Executarea comparativa a semnaturilor
Examinarile comparative includ operatiuni complexe, de mare importanta in cadrul investigatiei de verificare a autenticitatii unei semnaturi. Ca atare, acestea nu pot fi efectuate in mod arbitrar ci se desfasoara intr-un anumit cadru, cu respectarea unor reguli a caror valabilitate a fost probata in activitatea practica de expertiza.
O prima regula se refera la directia de pornire a examinarilor comparative. Analiza va avea un punct de pornire tabloul de caracteristici ale semnaturilor de provenienta certa, obtinut pe calea inductiei, adica prin ridicarea la general dupa analiza succesiva a cazurilor particulare, procedeu ce permite relevarea caracteristicilor de esenta si disocierea lor fata de elementele intamplatoare, neesentiale.
Exista cerinte ca examinarea sa cuprinda toate caracteristicile grafice etalate de semnaturile comparate.,,Concluzia finala va trebui intotdeauna sa fie bazata pe combinatia tuturor caracteristicilor generale si speciale si nu pe cateva caracteristici separate oricat de valoroase ar fi acestea”[5].
A treia regula se refera la ordinea in care urmeaza sa fie examinate comparativ caracteristicile grafice, se considera ca analizele trebuie sa inceapa cu caracteristicile de ordin general si sa continue cu cele de ordin particular. Exista cateva ipoteze in cazul ipotezei executiei din fantezie, se vor verifica cu precadere alcatuirea si caracteristicile grafotehnice. La ipoteza imitatiei libere, vor fi examinate in mod special alcatuirea, dimensiunea semnelor componente, raporturile lor pozitionale.In ipoteza copierii vor fi examinate in mod special alcatuirea, dimensiunea semnelor componente, raporturile lor pozitionale. In ipoteza copierii vor fi executate prioritar caracteristicile executiei, modul de incepere a semnelor grafice, iar ipoteza imitatiei senile impune verificarea caracteristicilor executiei, raporturile de ordin dimensional ale smnelor grafice, inclinarea acestora, modul lor de incepere si de finalizare.
SECTIUNEA a 5-a: IDENTIFICAREA SEMNATURILOR FALSE
Posibilitatile de identificare ale autorului unei semnaturi falsificate depind de procedeul de contrafacere folosit. Referitor la aceasta problema, in literatura de specialitate se afirma ca modalitati de falsificare copierea sau imitatia servila care nu permit stabilirea autorului; in schimb grafismele obtinute prin alte tehnici ( imitatie libera, executie din fantezie, deghizare ) ofera sansa identificarii plastografului. Aceasta poate fi mai mare sau mai mica in functie de elementele proprii autorului pe care le retine semnatura falsificata.
1.Semnaturile false prin copiere
La stabilirea autorului unei semnaturi se intampina dificultati datorita specificului copierii care presupune redare fidela a unei forme grafice straina scriptorului. Scriptorul isi va abandona temporar propriile deprinderi grafice limitandu-se la actul, mai mult sau mai putin mecanic , de urmarire a unor constructii care nu ii sunt familiare.
Chiar daca, in general, autorul unei copieri nu poate fi stabilit, grafismele obtinute prin acest procedeu pot oferi uneori date interesante despre posibilitatile sale scripturale.
De exemplu, copierea reusita a unei semnaturi complicate va trada un scriptor cu o grafie evoluata. Invers, o copiere grosiera va pune in evidenta o persoana avand un nivel scriptural mediocru.
2.Semnaturile falsificate prin imitatie
Falsificate prin imitatie servila
Necesita o tehnica de executie apropiata de cea a desenului. Ca urmare, grafismele obtinute prin acest procedeu nu vor prezenta decat foarte rar elementele grafice specifice autorului, situatie ce conduce la imposibilitatea identificarii lui.
2.2.Falsificate prin imitatie libera
Creeaza un teren favorabil manifestarii deprinderilor scripturale ale autorului. Chiar daca necesita respectarea modelului s-ar parea ca indrageste intr-un fel actul grafic, exista sufucient termen liber pentru executii grafice cu caracter personal. Acest fel de constructii retin atat elementele analoage celor prezente la semnaaturile autentice, cat si grafismele de alta structura, ce pot reprezenta litere, trasee de legatura ce trebuie considerate ca apartinanad falsificatorului.
2.3.Falsificate prin imitatie dupa executii prealabile
Identificarea autorului unei semnaturi executate printr-un astfel de procedeu este extrem de dificila, fiind rareori posibila datorita faptului ca scriptorul, obisnuit, reda modelul destul de veridic, gratie studiului intreprins asupra acestuia si exersarii repetate.
2.4.Falsificate prin imitatie libera din memorie
Pe langa elementele vag asemanatoare cu cele ale semnaturii autentice, grafismul realizat pe baza evocarii unei imagini straine va contine si numeroase elemente din scrisul falsificatorului, silit sa suplineasca lacunele memoriei prin ececutii desfasurate conform propriilor sale deprinderi. In acest fel, in alcatuirea grafismului falsificat, pot aparea litere, trasaturi de unire, semne diacritice si parafe specifice acestuia, care in functie de numar si valoare se pot intruni intr-un material apt pentru o examinare comparativa si soldata in multe cazuri cu identificarea autorului falsului.
3.Semnaturile falsificate prin executarea din fantezie
Executate fara nici o retinere, cu naturalete, astfel de semnaturi vor reflecta caracteristicile scripturale ale autorului, deosebindu-se radical de semnatura autentica. Evident ca particularitatile grafice ale falsificatorului vor aparea mai clar redate si in cuantum mai mare atunci cand acesta recurge la tehnica transcrierii partiale sau chiar totale a unui nume strain si se vor rezuma mai mult la situatii in care plastograful traseaza ,,la inspiratie” cateva semne ce nu evoca vreo litera.
Grafismele ce retin in alcatuire semnele grafice propriu-zise ofera premise serioase in vederea identificarii autorului, in schimb la celelalte posibilitatea stabilirii acestuia este mai mica sau chiar imposibila, in functie de caracteristicile pe care le retine grafismul respectiv.
|
