COMPORTAMENTUL AGRESIV - DEFINITII SI MASURARE - TEORII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AGRESIV - EXPLICATII BIOLOGICE
1. Definitii si masurare
Agresiunea reprezinta unul din comportamentele sociale extrem de greu de definit.Intelesul acordat de un cercetator sau altul depinde de perspectiva teoretica adoptata. In plus, ceea ce este considerat a fi agresiv depinde de standardele sociale si culturale ale percepatorului. Exista culturi care privesc violenta ca pe ceva firesc, chiar neceesar.
Iata citeva definitii:
- un comportament care determina vatamarea unei persoane sau distrugerea unui bun al ei.
- un comportament desfasurat cu intentia de a face rau altuia din aceeasi specie.
- un comportament ce are drept scop de a face rau ori de a vatama o alta persoana, care este motivata sa se eschiveze de la un astfel de tratament.
- un comportament care presupune a face rau altora.
Retinem, ca numitor comun ala acestor definitii, intentia de a face rau. Definitiile operationale ale conceptelor sunt adesea de o importanta covirsitoare pentru succesul cercetarii. In experimentele de laborator asupra comportamentului agresiv, acesta a fost operationalizat astfel:
- a lovi o papusa de plastic (in experimentele lui Bandura)
- a apasa un buton prin intermediul caruia se aplica un soc electric cuiva. Aceasta este cea mai folosita masura si a fost propusa de Arnold Buss in 1961.
- aprecierea cu ajutorul unei scale a nivelului agresivitatii cuiva, efectuata de cei ce-l cunosc.
- exprimarea de catre subiect a intentiei de a folosi violenta in cadrul experimentului.
2. Teorii asupra comportamentului agresiv
Explicatiile privind comportamentul agresiv fac parte din doua mari clase: sunt fie de factura biologica, fie sociala. Psihologii sociali se intereseaza in mod prioritar de factorii sociali ai agresiunii, deci construiesc teorii bazate pe invatarea acestui comportament. Totusi, teoriile biologice nu pot fi ignorate. In fond, violenta este o reactie care tine mai mult de corp decit de psihic. In plus, unele teorii biologice sunt exclusiviste, amenintind orice teorie sociala.
A. Explicatii biologice
Teoriile biologice considera agresivitatea o tendinta innascuta de actiune.
Agresivitatea este un instinct - un pattern predeterminat de raspunsuri ce sunt controlat genetic. Orice instinct are urmatoarele caracteristici:
- este indreptat spre un scop, sfirseste intr-o consecinta specifica;
- este benefic pentru individ si pentru specie;
- este adaptat la mediul normal;
- este prezent la toti membrii speciei (desi manifestarea poate sa difere de la individ la individ);
- nu este invatat pe baza experientelor individuale;
- se dezvolta pe masura ce individul se maturizeaza.
Una din pozitiile biologice cunoscute este cea a lui McDougall, exprimata chiar in cartea din 1908. Potrivit psihologului englez, toate comportamentele umane, inclusiv cele agresive se afla sub controlul a 18 instincte diferite. Criticii acestei pozitii teoretice au replicat ca a pune totul pe seama unui instinct de agresivitate nu explica declansarea
comportamentului agresiv.
Abordarea psihanalitica - Dupa 1920, Freud a dezvoltat o conceptie bizara despre conduita umana, avind la baza doua instincte fundamentale, instinctul vietii, Eros si instinctual mortii, Thanatos. Aparent, acesta din urma contrazice existenta unui instinct de conservare, ale carui manifestari sunt atit de usor de observat in viata cotidiana. Ca medic, Freud a cercetat procesul lent de degradare a organismului uman odata cu trecerea anilor. El a postulat ca acest proces este dirijat de o forta psihica, de instinctul mortii, indreptat spre autodistrugere (prin auto-distrugere trebuie inteles in acest context pur si simplu deteriorarea treptata a celulelor organismului). In anumite conditii, acest instinct determina comportamente indreptate spre distrugerea altora, deci comportamente agresive. Teoria lui Freud este uni-factoriala: agresivitatea apare in mod natural, din tensiunile fiziologice si trebuie sa se manifeste pentru ca individul sa se detensioneze.
Teoria etologica - etologia este o ramura a biologiei care studiaza instinctele sau
modelele fixe de actiune. Potrivit etologilor, comportamentul animal trebuie cercetat atit in mediul fizic in care evolueaza specia, cit si in mediul social. Comportamentul este determinat genetic si controlat de selectia naturala. Etologii au evidentiat aspectele pozitive, functionale ale agresivitatii. Instinctul agresiv se afla la baza unor functii vitale, ca protejarea teritoriului impotriva invaziilor, apararea progeniturilor si competitia sexuala in care se selecteaza cele mai puternice exemplare pentru reproducere. Konrad Lorenz este cunoscut pentru analiza comportamentului agresiv uman din perspectiva etologiei. Potrivit lui Lorenz, manifestarea acestui instinct la om este defectuoasa. In multe culturi, normele sociale reprima orice forma de agresiune. De aceea, impulsul este refulat pina ce rabufneste puternic si deosebit de nociv. La multe specii animale, agresivitatea este limitata de anumite semnale de capitulare si supunere din partea invinsului, ceea ce face ca invingatorul sa renunte sa-si ucida inamicul. In cazul speciei umane, aceasta inhibitie s-a pierdut. De multe ori oamenii lupta la distanta de inamicii lor, incit cei mai puternici nu pot vedea posturile de supunere ale invinsilor.
Sociobiologia - este si ea o ramura a stiintelor biologice. Ea si-a propus sa puna in evidenta baza biologica a comportamentelor sociale. Postulatul fundamental al sociobiologiei este ca agresivitatea, altruismul si alte comportamente sociale au functia de a facilita supravietuirea genelor individului. Inspirati de teoria darwiniana, sociobiologii demonstreaza ca multe comportamente au aparut pentru ca ele inlesnesc existenta genelor ce permit individului sa traiasca cel putin atit cit e necesar pentru a transmite genele sale generatiei urmatoare. Agresivitatea este adaptativa pentru ca il ajuta pe individ sa traiasca cel putin pina la virsta cind poate procrea. De exemplu, agresivitatea faciliteaza accesul la resurse, iar sanatatea si capacitatea de reproducere a individului depind de acestea. In general, cercetatorii din stiintele sociale resping explicatiile agresivitatii fondate exclusiv pe instinct, argumentind ca:
- instinctul depinde de o energie necunoscuta si care nu poate fi masurata;
- astfel de explicatii nu sunt sprijinite de date empirice suficiente;
- ele au o utilitate redusa in prevenirea si controlul agresivitatii;
- ele se bazeaza pe o logica circulara, propunind legaturi cauzale nedemonstrate empiric.
|
