CONCEPTUL DE SENZAŢIE
Prin intermediul senzatiilor noi primim informatii despre nesfârsita bogatie de însusiri ale obiectelor si fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementare fenomene psihice din categoria proceselor cognitive. Deprivarea senzoriala totala chiar din momentul nasterii (ceea ce se poate realiza experimental doar pe animale), echival 747t194h eaza cu suprimarea oricarei dezvoltari psihice a individului uman, desi organismul respectiv ar putea sa duca o existenta pur "vegetativa" în cazul în care se iau masuri pentru întretinerea artificiala a functiilor vitale. Efectele unei asemenea deprivari senzoriale sunt cu totul altele daca aceasta survine dupa ce structura psihica a omului s-a constituit pe baza functionarii anterioare normale a organelor de simt: chiar daca se produc o serie de tulburari si o oarecare degradare a unor compartimente ale vietii psihice, structura psihica generala se mentine în absenta unor noi informatii senzoriale. De regula, se constata ca în conditiile unei severe "claustrari" (navigatorii solitari pe oceane, speologii izolati în pesteri, etc.) subiectul este cuprins de o adevarata " foame informationala", ceea ce determina prin compensare o intensificare a activitatii psihice a creierului (apar iluzii de tot felul, halucinatii, etc.).
Date valoroase referitoare la rolul diferitelor tipuri de senzatii în dezvoltarea psihicului uman ofera cazurile de copii cu deficiente senzoriale (nevazatorii, surzii, orbii-surzi). Asa de pilda, copiii care sufera de surdocecitate congenitala sau timpurie (survenita în primii ani de viata), lasati în afara unui sistem special de instructie si educatie, ramân la un nivel extrem de scazut al vietii psihice, tocmai ca efect al izolarii informationale. Daca, însa, sunt supusi unui proces psihopedagogic special, printre altele, utilizarea si dezvoltarea intensiva a tuturor sistemelor senzoriale valide (inclusiv a resturilor de vaz si auz), pe baza acestui bagaj informational senzorial structura psihica a individului orb-surd se poate constitui si dezvolta pâna la nivelul normal în toate compartimentele sale.
Sa retinem deci ca organele de simt furnizeaza creierului informatia senzoriala primara necesara pentru construirea complicatului edificiu al psihicului uman. Pe de alta parte însa simpla prezenta a senzatiilor de toate felurile nu este suficienta pentru a asigura dezvoltarea normala a structurii psihice a personalitatii. Pentru aceasta este absolut necesara si decisiva includerea individului intr-un sistem adecvat de relatii sociale. În absenta influentei formative a factorului social "materia prima senzoriala" (chiar de cea mai buna calitate) ramâne neprelucrata, iar structura psihica specific umana nu se dezvolta, ci ramâne la un nivel elementar (în cazuri extreme, când copiii sunt crescuti de animale, în afara societatii, viata lor psihica nu depaseste cu mult din punct de vedere calitativ nivelul psihicului animalelor respective).
Sa mai notam ca desi destinatia principala a senzatiilor este de a reflecta lumea exterioara, totusi ele ne furnizeaza informatii si despre starea functionala a organismului, a diferitelor sale organe si aparate. Fara o judicioasa confruntare si integrare a informatiilor senzoriale referitoare la evenimentele care au loc în lumea exterioara si în mediul intern, psihicul nu poate interveni în mod eficient în reglarea adecvata a diferitelor parti componente precum si a organismului luat ca întreg în relatiile sale complicate si variabile cu lumea înconjuratoare.
Din cele spuse reiese ca senzatiile sunt procese psihice elementare, care reflecta diferitele însusiri ale obiectelor si fenomenelor lumii externe, precum si starile interne ale organismului, în momentul actiunii nemijlocite a stimulilor respectivi asupra receptorilor. Desigur, senzatiile nu au o existenta izolata în contextul vietii psihice a personalitatii. Desprinderea si studierea lor oarecum separata este expresia folosirii unui procedeu obisnuit de abstragere în interes stiintific si didactic. În realitate, în derularea vietii psihice, senzatiile sunt incluse în structuri psihice mai ample si totodata sunt "penetrate" de o serie de procese si stari psihice mai complexe (reprezentarile, gândirea, limbajul, emotiile, etc.).
Pentru a le distinge de celelalte procese, trebuie sa consideram ca este vorba de reflectarea unor însusiri separate si în mod obligatoriu elementare ale obiectelor si fenomenelor. Astfel, putem vorbi de senzatii de lumina, de cald, de rece, de dulce, de sarat, de zgomot etc., desi în mod curent noi venim în contact cu o serie de obiecte concrete, care poseda însusirile respective. Senzatia este prin definitie ceva fara un contur precis si "determinat", o impresie senzoriala mai mult sau mai putin vaga. Dar, în derularea obisnuita a vietii psihice cu greu putem detasa "senzatia" în forma sa pura (ca reflectare a unei însusiri simple si izolate). Din acest motiv, nu putem spune ca avem o senzatie de "masa", de "carte", de "banca" etc. Totusi, pentru a oferi un exemplu ilustrativ, ne putem referi cu precadere la senzatiile organice (de foame, de sete, de durere a unui organ etc.). De asemenea, la începutul vietii postnatale copilul reflecta realitatea sub forma de senzatii, dat fiind ca procesele psihice mai complexe nu s-au constituit înca. De asemenea, în evolutia filogenetica exista o treapta a "psihicului senzorial elementar" care se caracterizeaza prin faptul ca animalele situate la acest nivel (unicelularele - de pilda amibele, paramecii, iar dintre pluricelulare - viermii inelari, insectele etc.) sunt capabile sa sesizeze si sa reactioneze numai la actiunea unor stimuli izolati, adica sa reflecte numai unele însusiri separate ale obiectelor si fenomenelor externe: proprietatile lor mecanice (de pilda vibratiile) sau chimice (de pilda mirosul s.a.).
Criteriul principal al veracitatii reflectarii senzoriale îl constituie activitatea practica a individului, precum si practica sociala (inclusiv sub forma cercetarii stiintifice experimentale). Dat fiind ca senzatiile oglindesc proprietatile exterioare, neesentiale ale lucrurilor, informatiile pe care ni le furnizeaza sunt uneori inexacte (experienta empirica, atât pe plan individual cat si pe plan social ofera o cunoastere de suprafata si de aceea poate fi înselatoare). Din acest motiv s-a impus necesitatea verificarii si cercetarii permanente a reflectarii senzoriale prin intermediul practicii personale si mai ales sociale.
Organele de simt ale omului sunt produsul unui îndelungat proces de evolutie biologica, al adaptarii continue, pe baza selectiei naturale, la actiunea agentilor externi, în asa fel încât senzatiile sa ofere organismului informatii suficient de exacte si de detaliate despre proprietatile acestor obiecte si fenomene, care prezinta o importanta pentru existenta si functionarea normala a organismului uman. Fiecare individ uman "primeste" de la natura, alaturi de celelalte parti constitutive ale corpului, organele de simt, gratie carora realizeaza reflectarea senzoriala a realitatii, altfel spus, ele sunt "aparate senzoriale" în sensul ca permit omului sa obtina informatiile necesare pentru a se orienta cât mai bine în timp si spatiu. Din acest punct de vedere organele de simt ale omului se aseamana cu cele ale animalelor.
Trebuie sa adaugam însa ca, data fiind natura sociala a omului, rolul organelor sale de simt nu se rezuma la functiile lor biologice. Pe masura ce copilul se integreaza tot mai deplin în sistemul relatiilor sociale (în cadrul activitatii obiectuale si al comunicarii interumane) organele sale senzoriale, împreuna cu celelalte structuri corporale, ajung sa îndeplineasca într-un grad tot mai mare functii socio-culturale, implicându-se în constituirea si dezvoltarea proceselor si structurilor psihice superioare ale personalitatii. La rândul sau, aceasta împrejurare modifica substantial mecanismele informationale ale sistemelor senzoriale. În acest context, întreaga informatie senzoriala dobândeste o valoare specific umana.
|
