Caracterul

Caracterul

Dintre īnsusirile psihice cele mai complexe, care fac parte fin fizionomia persoanei umane, fara īndoiala ca sunt si acelea ce definesc caracterul ei. La originea sa cuvāntul "caracter", provenit din limba greaca, īnseamna "trasatura", "particularitate", "semn". Īn acceptie psihologica, prin acesti termeni sunt designate īnsusirile persoanei, 636h77g care īti pun amprenta pe modul ei de manifestare, o fac sa fie ea īnsasi, o deosebesc ca individualitate psihologica de alte persoane.

Īn sensul larg al cuvāntului, prin caracter se īntelege ansamblul trasaturilor esentiale si calitativ specifice, care se exprima īn activitatea omului īn mod stabil si permanent. Īntr-un sens ceva mai restrāns, caracterul poate fi definit ca o totalitate de trasaturi esentiale si stabile, derivate din orientarea si vointa omului.

Trassturi caracteriale sunt acele particularitati psihice individuale care fac parte integranta din structura caracterului. Fiind īnsusiri esentiale si durabile ale persoanei, ele determina un mod constant de manifestare. Datorita acestui fapt, cunoscānd trasaturile de caracter, noi putem prevedea cu multa probabilitate cum se va comporta un om īntr-o īmprejurare sau alta. Un exemplu: um om care se caracterizeaza prin harnicie īn munca putem anticipa aspra atitudinii lui fata de sarcinile de plan si asupra felului īn care īsi va aduce la īndeplinire aceste sarcini. Este de asteptat de la persoana respectiva exigenta fata de sine īnsasi, straduinta si eforturi sustinute, īn vederea realizarii unor produse de calitate superioara. Toate aceste manifestari constituie criterii ale trasaturi mentionate. Cu totul altul va fi tabloul atitudinilor si al faptelor de conduita la care ne asteptam de la un om caracterizat drept lenes. Tot asa, stim dinainte ca un om curajos va īnfrunta cu barbatie situatiile periculoase, cāta vreme fricosul va da, dupa expresia popular`, "bir cu fugitii".

Din exemplele de mai sus rezulta ca trasaturile caracteriale nu sunt o manifestare īntāmplatoare a persoanei. Este adevarat ca īn anumite īmprejurari lenesul poate savārsi fapte de harnicie; fricosul poate manifesta acte de mare curaj. Dar asemenea manifestari sporadice nu sunt definitorii pentru o persoana si de aceea nu se pot īnscrie īn lista trasaturilor caracteriale pozitive: harnicia, curajul.

Pot fi considerate trasaturi de caracter numai acele īnsusiri care exprima o atitudine stabilizata fata de realitate (pozitiva sau negativa) si care se manifesta constant īn faptele de conduita ale omului. Este vorba tocmai de trasaturile derivate din orientarea si vointa omului, asa cum s-a specificat īn una din definitiile de mai sus asupra caracterului. Īn timp ce trasaturile rezultate din orientare dezvaluie atitudinile persoanei fata de realitate, trasaturile volitive confera conduitei omului un caracter activ si de finalitate: energie, fermitate, hotarāre īn realizarea scopurilor.

Pe de alta parte, īn exemplele de mai sus, ca de altfel si īn viata de toate zilele, trasaturile de caracter sunt asociate unei aprecieri morale. Astfel, onestitatea, modestia, generozitatea, curajul sunt considerate drept īnsusiri pozitive ale persoanei umane. Dimpotriva, lenea, necinstea, egoismul, īnfumurarea, lasitatea sunt supuse unei evaluari morale negative.

Īn structura caracterului intra variate aspecte ale activitatii psihice: cognitive, afective. Pot deveni īnss trasaturi reale de caracter numai acele īnsusiri care detin un loc dominant īn structura persoanei constanta asupra modului de a gāndi, simti si actiona a omului. Trebuie sa avem īn vedere persoana īn totalitatea ei, sinteza specifica a trasaturilor ei caracteriale, aflate īntr-o strānsa interdependenta. Caracterul nu este ceva ce se suprapune, ca o suprastructura, peste procesele psihice ale omului.

De la nastere, individul īnvata sa se integreze treptat īntr-un sistem de relatii sociale, tot mai complexe, pe masura ce trece din familie īn scoalpa Aceste relatii se impun īn mod obiectiv, fiind controlate printr-o serie de cerinte, reguli, norme si principii social-morale. Astfel relatiile individului cu alti oameni sunt reglate de cerinte si norme morale ale convietuirii īn comun, animati de aceleasi aspiratii si idealuri.

Toate aceste sisteme de relatii externe, pe masura ce se interiorizeaza, sunt traite sub forma de atitudini mai mult sau mai putin consolidate si generalizate, fata de oameni, de activitate, de propria persoana. Odata formate atitudinile respective se obiectiveaza, ori de cāte ori situatiile o cer, īn fapte de conduita corespunzatoare.

Pe aceasta cale se formeaza trasaturile de caracter, care la īnceput sunt determinate de conditii sociale externe, pentru ca o data consolidate sa exprime conditiile interne ale persoanei. Relatiile interiorizate sub forma de atitudini devin motive ale activitatii pe care omul o realizeaza printr-un foarte bogat sortiment de moduri de comportare, achizitionate ca efect al inflentelor instructiv-educative. Conceput īn acest fel, caracterul ne apare ca o expresie a esentei sociale a omului.

Bibliografie - Psihologia Generala de Corneliu Stoican