Definirea gandirii
Osgood a definit gandirea ca 'reprezentare interna a evenimentelor', o definitie destul de vaga, dar cu care, probabil putini psihologi nu ar fi de acord. Aceasta modalitate de a defini gandirea presupune existenta unui domeniu extrem de mare de activitati mintale care ar putea fi numite gandire.
Freud credea ca gandirea isi are origin 717d32h ea in necesitatea de a gasi metode de satisfacere a cerintelor biologice. Se delimiteaza astfel diferite nivele ale gandirii:
Preconstientul, ce include acele ganduri si idei care nu ne angajeaza constiinta in acel moment, ce nu ne atrag de regula atentia dar, cu toate acestea, exista pentru noi.
Constientul, care ne atrage, de regula, atentia si ne angajeaza.
Inconstientul, ce ramine inaccesibil constiintei si, cu toate acestea joaca un rol important in determinarea propriului comportament.
Pe de alta parte, Piaget considera ca gandirea provine dintr-un proces bilologic de adaptare la mediul inconjurator. Procesul implicat este acela al echilibrarii. Acest nou echilibru este de fapt adaptarea si poate lua forma asimilarii sau acomodarii.
Dewey considera ca gandirea ia nastere atunci cand exista o nepotrivire sau o discrepanta intre ceea ce speram sa se intimple si ceea ce se intimpla de fapt.
Modelul gestaltist al gandirii
Psihologul german, W.Kohler a efectuat un experiment cu un cimpanzeu in insula Teneriffe. Cimpanzeul statea asezat pe o cutie astfel incit nu putea sa ajunga la fruct. Dupa un timp a gasit solutia. Kohler a ajuns la concluzia ca exista in psihicul uman o tendinta innascuta de a stabili ordinea acolo unde este dezordine, afirmatie care e in acord cu 'legile de organizare' gestaltiste.
Modelul behaviorist
Watson elaboreaza o teorie motorie a gandirii care considera gandirea un limbaj subvocal.(cercetari cu subiecti surdo-muti). Mai tarziu, Skinner considera gandirea ca un comportament particular, opus comportamentului observabil. In cartea sa 'Comportamentul verbal' urmareste sa demonstrezeca, atat comportamentul observabil cat si gandirea sunt supuse conditionarii operante.
Perspectiva cognitivista asupra gandirii
Miller si colab.(1960) elaboreaza si testeaza experimental ceea ce ei numesc strategii euristice, modele care stimuleaza rezolvarea de probleme. Ei sustin ca gradul de complexitatea a unei probleme poate fi redus prin rezolvarea unei serii de subprobleme ale acesteia, prin reguli diferite.
Centralitatea gandirii
Gandirea ocupa un loc central in procesul cunoasterii.
Gandirea :
este trasatura distinctiva cea mai importanta a pshicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii logice, rationale.
produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza, modifica natura informatiei, facand saltul de la neesential la esential, de la particular la general, de la concret la abstract,de la exterior-accidental la interior-invariabil.
antreneaza toate celelalte disponibilitati si mecanisme psihice in realizarea procesului
cunoasterii.
orienteaza, conduce, valorifica maximal toate celelalte procese si functii psihice.(P.P.Neveanu)
Centralitatea gandirii in procesul cunoasterii se explica si prin capacitatea ei de a-si
reintroduce propriile produse (idei, conceptii,teorii) in circuitul informational.
Caracterizarea psihologica a gandirii
Gandirea este un mecanism psihic complex, specificitatea ei rezida dintr-un ansamblu de caracteristici.
Cele mai semnificative caracteristici psihologice ale gandirii sunt:
Caracterul informational-operational
Gandirea este un mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor.
Ea nu se multumeste, asa cum face perceptia , cu insusirile exterioare ale obiectelor si fenomenelor, ci accede la surprinderea insusirilor interne ale acestora si mai ales a relatiilor dintre ele.
Gandirea
este o conectare si o corelare a informatiilor prin categorizare si esentializare. Ea nu ramine deci la nivelul informarii asupra informatiilor ci opereaza si asupra operatiilor.
Ea cuprinde in sine si reda in afara unitatea dintre informatii si operatii
Caracterul mijlocit
Gandirea
opereaza asupra informatiilor furnizate de senzatii, perceptii si reprezentari. In virtutea acestui fapt ea este o prelucrare secundara a informatiilor, avand loc in lipsa actuala sau chiar totala a obiectului.
este mediata de informatiile stocate in memorie si evocate cu ajutorul acesteia.
este mijlocita de limbaj, care apare intr-o dubla ipostaza: mai intii ca instrument de exteriorizare a produselor gandirii apoi ca mijloc de asimilare, de preluare din afara a informatiilor ce urmeaza a fi prelucrate.
este mediata chiar de propriile ei produse (asociatii mintale, scheme si constructe mintale)
Caracterul mijlocitor
Gandirea
este cea care mijloceste si influenteaza alte mecanisme psihice, contribuind astfel la accelerarea functionalitatii si sporirea eficientei lor;
ea se mijloceste pe sine, prin propriile produse pe care le introduce in circuitul sau informational.
Caracterul generalizat si abstractizat
Gandirea opereaza abstract si generic. Cunoasterea umana parcurge saltul de la concret la abstract si de la abstract la concret. Natura concretului este insa diferita: daca in primul caz este vorba de concretul senzorial, in cel de-al doilea avem de-a face cu concretul logic, gandit. Orice salt la abstract, subordonat unor criterii de adevar si verificabilitate se soldeaza cu largirea si imbogatirea cunoasterii.
Abstractul la nivelul gandirii se refera nu atat la natura acestuia cat la caracterul lui.
Exista trei tipuri de abstract:
abstractul pur (abstractii ale abstractiilor) in care gandul nu are aproape nici un corespondent in imagine;
abstractul figural, in care intilnim o impletire intre imagine si concept;
abstractul intuitiv-plastic, care invadat de imagini( predominanta imaginii asupra conceptului)
Caracterul actional
Baza genetica a gandirii trebuie cautata in actiune, gandirea izvorand din actiune si finalizandu-se in ea.
Pierre Janet in lucrarile sale dedicate conduitei umane si limbajului arata ca limbajul este o forma de conduita, o actiune interna, redusa, o schita de actiune care uneori ramine in stare de proiect. Piaget marturisea: ' Cinzeci de ani de experimente ne-au invata ca nu exista cunostinte rezultate dintr-o singura inregistrare de observatii, fara o structurare datorata activitatii subiectului'
Caracterul finalist
Ac. trebuie raportat la doua momente ale procesului gandirii: inainte de desfasurarea proceselor rezolutive si dupa incheierea lor.
Gandirea trebuie considerata ca o anticipare a scopului.
Cand gandirea s-a finalizat intr-un anume produs(o idee, o judecata, rationament) se trece adeseori la rationalizarea lor.
Caracterul multidirectional
Gandirea se intinde pe toate cele trei dimensiuni temporale.
Mihai Golu arata ca gandirea foloseste informatia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui: integreaza informatia despre trecutul si prezentul obiectului pentru a determina starea lui in viitor.
Caracterul sistemic
Gandirea contine elemente structurate, ierarhizate, intre care sunt posibile o multitudine de combinatii, fapt care ii asigura autoreglabilitatea.Sistem cibernetic dispune de trei marimi ale sistemului: marimi de intrare(intrebari, probleme); marimile de stare: marimi de iesire(raspunsurile si solutiile formulate)
|
