Clasa scolara ca grup
O data cu dezvoltarea cercetarilor din domeniul dinamicii grupurilor, în anii '50, în psihologia procesului educativ a început sa fie abandonata ideea ca interactiunea profesor-elev este singura interactiune cu impact asupra progresului cognitiv al elevilor. Studiile de psihologie sociala au pus în evidenta importanta uriasa a climatului afectiv din grupul informai pentru participarea elevilor în scoala, precum si eficienta interactiunii dintre elevi pentru procesul de învatare. Daca scoala traditionala a avut o atitudine reticenta si chiar a descurajat cooperarea între elevi, pedagogii contemporani o favorizeaza, plecând de la ideea ca, în multe cazuri, grupul mediaza relatia elev-profesor. De altfel, unii autori includ în definitia grupului clasa interactiunea profesor-elev : "Clasa de elevi, scrie Adrian Neculau, este un grup de munca specific, compus dintr-un numar de membri egali între ei (elevii), si dintr-un animator (profesorul), ale caror raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii si de normele de functionare" (Neculau, 1983, p. 1 22122f58w 05). La fel procedeaza si Mielu Zlate, ce socoate interactiunile profesor--elev si cele dintre elevi ca doua niveluri ale interactiunii membrilor grupurilor educationale (Zlate, 1972).
Clasa de elevi este, asadar, un grup foarte important pentru orice copil, caci se perpetueaza da-a lungul câtorva ani (în multe cazuri, elevii ramân împreuna ciclul primar si cel gimnazial, deci opt ani) si are, cum vom vedea, o imensa influenta asupra membrilor sai. Clasa poseda toate caracteristicile grupului primar, asa cum este înteles acesta de dinamicienii de grup (grupul primar este un grup ai carui membri au aceleasi valori, scopuri si standarde de comportament si în care sunt posibile contacte interpersonale frecvente):
PSIHOLOGIE sCOLARĂ
într-un interviu. Testul permite profesorului sa stabileasca statutul socio-metric al fiecarui elev, adica sa identifice elevii lideri, cei preferati de majoritatea membrilor grupului, dar si izolatii. Astfel de date se dovedesc deosebit de utile pentru proiectarea unei interventii care sa vizeze reame-najarea interactiunilor dintre elevi si, implicit, ameliorarea participarii lor în situatiile scolare.
4. în sfârsit, procesul de influenta din clasa de elevi asigura uniformitatea comportamentelor. Trebuie sa spunem ca simpla prezenta a celorlalti, faptul ca elevul nu învata izolat, ci înconjurat de colegi, care desfasoara acelasi tip de activitate, se constituie într-o forma de influenta sociala, numita facilitare sociala. S-a demonstrat ca, mai cu seama în sarcinile simple, prezenta celorlalti în calitate de privitori, alcatuind un public, sau de co-actori (îndeplinind, fiecare, aceeasi sarcina individuala ca subiectul), are darul de a stimula motivatia si, deci, de a ameliora performanta.
Dar studiile din acest domeniu au avut în vedere îndeosebi impactul normelor grupului asupra participarii elevilor în scoala si asupra procesului de învatare. O cercetare celebra a lui T.M. Newcomb din deceniul al patrulea asupra atitudinilor studentilor de la Colegiul Bennington, a revelat tendinta indivizilor de a se arata foarte ascultatori în fata normelor grupului scolar. Majoritatea covârsitoare a studentilor de la acest colegiu provenea din familii înstarite, cu orientare conservatoare în câmpul politic. Newcomb a constatat ca în mediul de grup se faurise o norma care încuraja opiniile liberale si ca foarte multi studenti renuntau treptat la atitudinea pe care le-o impunea norma grupului familial în favoarea atitudinii promovate de grupul informai. Cei ce-si mentineau conceptiile politice conservatoare nu puteau face parte din grupurile informale si ramâneau izolati.
O problema conexa, care a preocupat pe multi pedagogi si psihologi ai educatiei este aceea a influentei negative pe care o pot exercita grupurile informale de elevi asupra procesului de învatare. în unele cazuri, aceste grupuri adopta norme ce se opun celor edictate de autoritatile scolare. O astfel de situatie este primejdioasa, caci elevii, aratându-se deosebit de conformisti fata de grupul informai, vor avea tendinta sa urmeze mai curând normele acestuia, decât pe cele instituite de profesori. Evident, grupul informai poate la fel de bine sa valorizeze succesul scoalar. O cercetare realizata în mediul scolilor gimnaziale britanice a aratat ca exista grupuri ce creeaza, în interactiune, un sistem normativ aflat în conflict cu normele scolii, dupa cum exista altele care adopta norme conforme cu cerintele institutiei scolare. Primele încurajeaza esecul scolar, lenea, violenta în clasa si au tendinta de a-i pedepsi pe cei ce sunt obedienti fata de profesori. în cadrul grupurilor din a doua categorie, eforturile de a obtine performante scolare înalte si conformismul în raport cu normele statuate de profesori sunt valorizate pozitiv. Fireste, elevii apartinând grupurilor din urma obtineau performante scolare
ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ sCOLARĂ
Pentru a completa aceasta descriere a functionarii grupului-clasa, ar trebui amintite aici procesele de grup, care "actualizeaza structura si functiile grupului în strânsa dependenta de scopurile acestuia" (Neculau si Zlate, 1983, p. 186):
Procesul de realizare a sarcinii are o importanta aparte, sarcina constituind ceea ce trebuie sa faca grupul pentru a-si atinge scopul. In masura în care îndeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul sau, membrii vor fi motivati sa depuna eforturi pentru realizarea ei. Este foarte important, în cadrul acestui proces, ca sarcina sa fie precis formulata, ceea ce nu constituie numai o obligatie a profesorului, dar si a grupului de elevi. Sarcina comuna este cea de învatare, dar ea devine specifica în functie de diferitele segmente de activitati.
Procesul de comunicare este initiat si se desfasoara în strânsa legatura cu cel de realizare a sarcinii. Cercetatorii din domeniul dinamicii de grup au aratat de multa vreme ca retelele de comunicare ale grupurilor difera în functie de tipul sarcinii: de exemplu, retelele centralizate faciliteaza îndeplinirea sarcinilor simple, iar cele descentralizate se dovedesc mai eficiente în cazul sarcinilor complexe. Desi educatia este în esenta un proces de comunicare, si desi comunicarea reprezinta o tema fundamentala a psihologiei sociale, nu ne-am propus sa o tratam pe larg aici, dat fiind ca ea a format obiectul unui alt capitol al acestui volum.
Cât priveste procesele afective, este evident ca atractia dintre membrii grupului clasa constituie o conditie fundamentala a performantelor scolare înalte. Ea este, în acelasi timp, o sursa de satisfactie personala pentru membri si un factor al coeziunii grupului. Interactiunea intensa, contactele frecvente, precum si proximitatea fizica a elevilor în sânul clasei fac ca atractia interpersonala sa aiba un nivel foarte ridicat. De asemenea, similaritatea perceputa a celorlalti, faptul ca elevul întelege ca ceilalti membri ai clasei au, în general, atitudini si opinii similare, se constituie într-un factor însemnat al atractiei interpersonale.
Profesorul are nevoie sa cunoasca reteaua relatiilor afective, de atractie sau de respingere din clasa si sa modelelze pattern-urile de atractie, pentru a-i sprijini pe izolati sa reintre în grup si sa evolueze multumitor în cadrul lui. Pentru aceasta, el are la dispozitie un set de tehnici specifice, derivate din conceptia sociometrica a lui Jacob Moreno. Tehnicile sociometrice izbutesc sa puna în evidenta relatiile de simpatie, de antipatie si raporturile de indiferenta din clasa, oferind o radiografie afectiva a colectivului. Testul sociometric, principalul instrument aflat la îndemâna profesorului, contine întrebari care le cer elevilor sa precizeze în ordine pe câtiva (de regula, trei) din colegii lor împreuna cu care ar face sau nu o anumita activitate, pe care i-ar accepta sau nu ca ocupanti ai unui anume status în clasa etc. Aplicat elevilor din clasele mici, acest chestionar se transforma
PSIHOLOGIE sCOLARĂ
copii ea prezinta avantajul ca expunerea profesorului si discutiile din clasa au loc la un nivel accesibil tuturor. Dar, ceea ce este un avantaj pentru clasele cuprinzând elevi cu succese scolare, se poate transforma într-un handicap pentru clasele slabe - caci elevii din astfel de clase nu vor ajunge niciodata sa discute chestiuni dificile si vor avea de pierdut în fata celor buni.
Omogenitatea pare sa favorizeze clasele bune, desi, cum vom putea constata, unii autori vor sustine ca interactiunea elevilor buni cu cei mai putin buni aduce foloase nu numai ultimilor, dar si celor dintâi. Din punctul de vedere al interactiunii elevilor, atât în cadru formal cât si informai, clasele eterogene sunt în mod hotarât mai eficiente. S-a aratat, de exemplu, ca în grupurile incluzând elevi cu acelasi nivel al rezultatelor, ce rezolva probleme de matematica, o întrebare adresata altuia este mai probabil sa ramâna fara raspuns decât în grupurile eterogene (Weinstein, 1991). Aceleasi cercetari, e adevarat, par sa indice faptul ca în grupurile cu elevi de trei nivele diferite, buni, medii si slabi, elevii cu rezultate medii au de pierdut, caci sunt lasati în afara interactiunii.
Un aspect ce nu poate fi neglijat în luarea deciziei cu privire la modalitatea de grupare a elevilor îl constituie stima de sine. în clasele omogene aceasta este protejata, caci elevilor slabi, ce ar avea de suferit de pe urma comparatiilor cu cei buni, nu li se ofera acest prilej. Pe de alta parte, ei pot ajunge sa înteleaga ca fac parte dintr-o clasa slaba si ca au fost repartizati astfel tocmai pentru ca nivelul cunostintelor si abilitatilor lor nu este suficient pentru a fi trimisi într-o clasa buna.
în ultimul timp gruparea în maniera eterogena a elevilor este inclusa în multe programe de reforma educationala, desi s-a demonstrat ca profesorii prefera clasele omogene. Cu privire la acestea din urma, concluzia noastra este ca ele nu devin eficiente decât pentru elevii foarte dotati, si numai daca se combina cu programe intensive de instruire.
|
