Clasificarea si etiologia diferitelor categorii de deficiente
A. Deficiente de vaz (vedere scazuta, partiala, limitata):
În functie de natura, gradul, gravitatea ei reprezinta un continuum între:
. ampliopie (vedere scazuta) - desemneaza toate cazurile de diminuare a capacitatii vizuale, indiferent de etiologie, cu sau fara leziune organica (destructurarea la diferite niveluri ale analizatorului vizual) 858b19i si care se mentine si dupa corectia optica.
. cecitate (lipsa vederii), persoana respectiva neputând sa perceapa lumina.
Între aceste doua extreme exista diferite grade de deficienta vizuala, care se determina de medicul oftalmolog.
Indicii functionali ai vederii
1. acuitatea vizuala - capacitatea de vedere a ochiului; se determina prin aparate specializate (litere, cifre de diferite marimi)
Ochiul enetrog are acuitatea vizuala 1; scadereea acuitatii vizuale este progresiva, pâna se ajunge sub 1/200, se percep doar miscarile mâinilor, sub 1/400 se percepe lumina, si daca se trece sub acest raport se ajunge la cecitate.
OMS considera ca limita dintre ampliopie si cecitate e acuitatea vizuala 1/20; sub acest raport, ne încadram între diferite grade de cecitate.
2. câmpul vizual - vederea periferica, reprezinta spatiul pe care îl poate percepe ochiul care priveste fix un obiect; este un indice important.
3. sensibilitatea luminoasa - sursa luminoasa.
4. sensibilitatea de contrast - capacitatea de a distinge obiectul de fond; portocaliul si verdele fistic nu sunt bine percepute de cei cu deficiente.
5. sensibilitatea cromatica - capacitatea ochiului de a distinge culorile spectrului vizual; este importanta în activitatea didactica; discromatizarile sunt un tip de daltonism.
6. vederea binoculara - simtul profunzimii; se poate percepe tridimensionalitatea.
Clasificare
1. ampliopii organice - presupun modificari organice ale analizatorului vizual
2. ampliopii relative - nu exista proportionalitate între gravitatea leziunii si dereglarea functiilor vizuale
3. ampliopii functionale (pure) - presupun dereglari functionale
Criteriul localizarii: criteriul practic pentru clasificare - localizarea anatomica a deficientei.
Retinite - deficiente de retina (responsabila de realizarea senzatiei vizuale)
Clasificarea în functie de vârsta la care apare deficienta vizuala:
congenitala - cu care se naste
dobândita - poate sa apara la orice vârsta de dezvoltare
Cecitate dobândita - poate aparea la vârsta de 3 ani, când se formeaza rearezentarile vizuale, iar cele care apar înainte de vârsta de 3 ani sunt mai grave.
Exista o etiologie comuna pentru ampliopie si cecitate. Cauzele care provoaca deficiente de vedere:
malformatii congenitale, care sunt la rândul lor anomalii ereditare, sub forma mutatiilor genice sau cromozomiale si anomalii neereditare; gravitatea lor depinde de etapa de formare a organului vazului în care au actionat anumiti factori etiologici.
cauze care actioneaza perinatal sau postanatal.
Bolile infecto-contagioase (infectia monococica, sifilisul) produc deficientele vizuale cele mai grave la fat si de aici la copilul nou nascut.
Variola, conjuctivita, rujeola, lepra, tuberculoza sunt boli ale mamei care duc la deficiente vizuale.
Traumatismele, violenta domestica, accdidentele, iradiatiile nucleare, intoxicatiile cu diferite substante sau unele medicamente pot provoca deficiente vizuale.
Cele mai grave deficiente vizuale sunt cele localizate la nivelul segmentului central al analizatorului. Aceste deficiente pot aparea si datorita virozelor.
B. Deficiente de auz
- slabirea de diverse grade a functiei auditive datorita unui defect organic sau a unei dereglari functionale la nivelul unui segment al analizatorului auditiv
- este considerata deficienta auditiva cea care priveaza persoana devcapacitata de a percepe cuvântul rostit.
Mutitate - stare defectuoasa caracterizata de imposibilitatea vorbirii, se însoteste cu surditatea (incapacitatea de a auzi vorbirea), si apare termenul de surdo-mutitate, care este congenitala.
Surdo-mutitatea
- se diferentiaza de mutismul psihogen (refuzul unei persoane de a vorbi în prezenta unei altei persoane, în context sau ambianta, pentru ca aceasta reprezinta un factor de stres).
- se diferentiaza de mutismul achimetic, în care pierderea vorbirii se datoreaza dereglarii motricitatii aparatului sono-articulator
- se deosebeste si de întârzierile în structura limbajului, datorate unor malformatii congenitale (ex.: copiii cu buza de iepure)
Auzul normal este cel functional, în care acuitatea auditiva este cuprinsa între 0-30 decibeli si frecventa 20-30 mii hertz. În functie de acest reper se identifica gradele surditatii. Pierderea totala a auzului (cofoza) - deficitul auditiv este mai mare de 90 de deciberli.
Surditatea medie este asimilata..
Hipoacuzia
usoara: se aude conversatia suficient de puternic si nu de la distanta mare
medie: se poate realiza conversatia de apropiere, dar cu dificultate
severa: sunt percepute si zgomotele cu intensitate mare
Taxonomia
1. dupa momentul în care actioneaza factorii etiologici:
a) surditati ereditare, determinate prin anomalii cromozomiale transmise genetic (gena dominanta, dar si recesiva)
b) surditati dobândite, care au ca factori etiologici traumatisme obstetricale, boli metabolice, hereto-sifilitice, incompatibilitatea de RH dintre soti, epilepsia, consanguinitatea dintre soti, alcoolismul.
Surditatile dobândite pot fi:
prenatale
perinatale - determinate de travaliul prelungit
postnatale
2. dupa localizarea anatomica:
a) surditate anatomica localizata la nivelul urechii interne, afecteaza functia de receptie, fiind datorata unor boli infectioase, intoxicatii, tumori, traume sonore.
b) surditate anatomica de transmisie (de conducere) provocata de afectiuni ale urechii medii si externe; cauze: ceara din urechi, introducerea unor obiecte în ureche, otita netratata
c) surditatea anatomica de tip mixt - perceptia auditiva este nula, în cel mai fericit caz se percep sunetele acute
d) surditatea centrala - afectarea se afla la nivelul centrului auditiv din lobii temporali
e) surditatea psihica (amnezie auditiva) - cubântul rostit nu se întelege din punct de vedere al semnificatiei
3. dupa gradul de extindere:
a) surditate unilaterala
b) surditate bilaterala
4. dupa momentul aparitiei:
a) surditate prelingvistica - capacitatea auditiva este pierduta înainte de instituirea limbajului
b) surditate postlingvistica
Etiologia deficientei auditive se leaga de patologia urechii. Pot exista afectiuni ale urechii externe, interne (cele mai grave), medii.
Factorii etiologici
1. malformatile congenitale sau dobândite
2. afectiunile inflamatorii si parazitare - încep printr-o afectiune la nivel extern, care netratata se transmite la urechea interna
3. tumorile
4. traumatismele - în diverse accidente
5. unele boli ale mamei sau ale copilului, netratate, care sunt aceleasi ca la deficienta vizuala; otita poate duce la deficienta de auz.
C. Deficientele mintale
- termeni precum cretinism, idiotie, oligofrenie, deficienta mintala genereaza confuzie
- un retard în dezvoltarea intelectuala, o întârziere în dezvoltarea mentala
- se mai numesc deficienta intelectuala
Definitie
- se refera la fenomenul lezarii organelor si/sau al afectarii functionale a sistemului nervos central, cu consecinte negative asupra procesului maturizarii mintale si al celorlalte sfere psihice
- exista deficiente mintale cu sau fara capacitatea de achizitie si utilizare a limbajului, cu sau fara capacitatea de îndeplinire a sarcinilor sociale (integrarea în viata cotidiana)
- se foloseste un criteriu psihometric si exista foarte multe clasificari
Clasificarea din DSM
1. intelect liminal QI 70-80
2. debilitate mintala usoara QI 50-69
3. debilitate mintala moderata QI 35-49
4. imbecilitate QI20-34
5. idiotie QI mai mic de 20
În functie de momentul aparitiei, exista:
1. deficiente mintale congenitale
2. deficiente mintale dobândite
Etiologie: în cazul deficientelor mintale, prevaleaza cauzele generice.
Factori etiologici: erori metabolice, dobândite, ereditare, anomalii cromozomiale, poligenie0.
Deficientele mintale congenitale apar în general în primele 3 luni de viata intrauterina, fiind determinate de factori chimici, fizici, intoxicatii cu medicamente, traumatisme abdominale ale mamei, intoxicatii cu metale grele, diferite infectii genitale materne.
Deficientele mintale dobândite apar imediat dupa nastere.
Factori
1. imaturitatea - nasterea imatura
2. icter nuclear
3. traumatisme obstetricale
4. hipoxia cerebrala - lipsa oxigenului dupa nastere
Deficientele mintale postnatale sunt determinate de boli ale copilului: encefalite, meningite, intoxicatii cu diferite substante, traumatisme cranio-cerebrale.
|
