Comportament si integrare
Cercetari mai recente arata faptul ca regiunea prefrontala a creierului ar
realiza o parte a circuitelor neuronale care permit organizarea
comportamentelor sociale si morale. in cazurile de suferinta neurologica
precoce a acestei importante zone a creierului, indivizii manifestau ulterior
disfunctii in comprehensiunea informatiei sociale primare, precum si in
realiza 727g64h rea unei conduite sociale si morale cu sens. Experiente negative din
primii ani de viata vor influenta negativ dezvoltarea circuitelor neuronale,
inclusiv din zona prefrontala, ce raspunde de realizarea comportamentelor
sociale si morale. Numeroase functii ale creierului sunt
realizate printr-o coerenta de functionare a celor doua emisfere.
Neurologii sunt pe cale sa descopere detalii privind
posibila origine neurologica a ceea ce numim "constiinta'. Una dintre cele
mai importante forme de manifestare comportamentala a constiintei individului
(Siegel, 2001) este coerenta narativa.
Coerenta narativa a individului (capacitatea de a
relata povestiri cu sens ale unor evenimente petrecute) poate fi vazuta ca un
produs al integrarii proceselor celor doua emisfere: explicatiile gen
cauza-efect vor fi asigurate de emisfera stanga, iar cele care tin de
intelegerea trairilor celorlalti, precum si de sine si constiinta autonoetica
vor fi conduse de emisfera dreapta. Astfel, am putea
spune ca aceasta coerenta narativa reflecta abilitatea mentala de integrare a
proceselor de-a lungul timpului, sintetizand reprezentarile specifice fiecarei
emisfere.
Asadar, creierul* are o capacitate innascuta de a transcende limitarile pe care
pielea le creeaza corpului si de a-1 integra cu lumea, in special a-1 conecta
la alte creiere. Aceasta legatura permite rezonarea cu
celalalt (empatia) si compasiunea (participarea emotiva la suferinta
celuilalt). in unele situatii nefericite,
funda-mentul neurologic pentru rezonanta cu celalalt poate fi compromis si
sentimentul integrarii cu ceilalti este deteriorat. Apar,
astfel, comportamente autiste, neconec-tate la ceilalti, la factorul social.
In conditii neurologice speciale, cum ar fi imparitatile senzoriale, sarcina
adultului care ingrijeste copilul devine extrem de dificila pentru ca el va
trebui sa asigure o Comunicare, o conectare speciala, care sa ii dea copilului
sentimentul ca este simtit de catre celalalt, sa-i dea un sens al lumii
interioare (modelul internalizat de functionare a bazei de securitate) si sa-i
dezvolte capacitatea de a rezona cu celalalt. Daca nu va
reusi, copilul nu isi va putea dezvolta un sentiment al coerentei si al sinelui
autobiografic. Comportamental, naratiunea lui va fi
fractu-rata si incoerenta. (Ana Muntean, 2006)
In acest sens, se descrie o dezvoltare a unui pseudoautism consecutiv unei
imparitati senzoriale care limiteaza conectarea la mediul extern a copilului. in aceste cazuri, sarcina parintilor de stimulare speciala
afectiv-cognitiva a copilului va fi una deosebit de importanta si dificila si
de aceea va necesita un sprijin din partea specialistilor.
In cazul unor parinti* cu o dezvoltare inadecvata a sensului coerentei
trairilor, copilul va fi total dezavantajat.
Interactiunile "incoerente' cu adultul incapabil vor
impiedica dezvoltarea proceselor integratoare la copil, caci aceste procese au
o buna parte de invatare prin imitare.
Rezultatul principal al unor astfel de stari nonintegratoare consta in
dezvoltarea unor deficiente ale functiei de autoreglare ce se evidentiaza in
comportamente impulsive, de nerespectare si incalcare a regulilor de buna
functionare in grupul social, de nepasare sau chiar de distrugere a celuilalt,
cu care se afla in interactiune. (Ana Muntean, 2006)
