Comportamentul delicvent al adolescentilor
In ansamblul formelor particulare de devianta, delicventasau infractionalitatea apare a avea gradul cel mai ridicat de periculozitate, deoarece
afecteaza cele mai importante relatii si valori sociale si incalca regulile si
normele morale sau juridice care orienteaza comportamentele indivizilor.
Conceptul de "delincventa" nu este sinonim cu notiunea
de "devianta". Sfera conceptului de "devianta" este
mai larga si cuprinde, ca forma particulara, notiunea de delincventa. In acest
sens, devianta consta in orice a 232g63c ct, conduita sau manifestare care violeaza
normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular.
Spre deosebire de psihologi, care pun accentul pe particularitatile psihice ce
se deruleaza la varsta adolescentei, evidentiind rolul factorilor individuali,
psihosomatici in adaptarea tanarului la mediu, sociologii acorda un rol
determinant elementelor cu caracter socio-cultural si conditiilor vietii
sociale in general. In acest context, delicventa juvenila nu mai este privita ca o tulburare
a personalitatii sau ca o incapacitate a tanarului de a se adapta conditiilor
in care traieste, ci ca un efect nemijlocit al deficientelor si disfunctiilor
structurii sociale,al conflictelor existente in cadrul sistemului social.
Reprezentand o forma particulara a deviantei sociale, delicventa include ansamblul manifestarilor
antisociale care prezinta o gravitate si o periculozitate deosebita din punct
de vedere a consecintelor lor si care afecteaza cele mai importante valori si
relatii sociale protejate de normele juridice penale.
Sociologia delicventei are ca scop principal de studiu, identificarea explicatia
si predictia cauzelor si conditiilor sociale care genereaza comportamentul delicvent si se apropie, din punct de vedere al
unor concepte explicative si operationale, al unor teorii si metode, de criminologie. Spre deosebire de ramura dreptului penal,
care are in vedere, in special, aspectele delicventei (judecate), ocupandu-se de analiza
ansamblului de legi care reglementeaza intr-o tara exercitiul represiunii prin
stat, sociologia delicventei si criminologia studiaza delicventa ca fenomen eminamente social din punct
de vedere al cauzelor, legitatilor si al mijloacelor de combatere, ocupandu-se
de ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite
in realitate, adica de acele categorii de acte sau fapte care se inscriu in
asa-numita "cifra neagra" a infractiunilor.
Caracterele generale si specifice ale infractiunilor se stabilesc prin
intermediul normelor penale, care difera de la o
Asadar, analiza juridica solicita si o analiza sociologica, criminologica si
psihologica complementara, cu ajutorul careia se poate identifica contextul
socio-cultural al acestei forme de devianta specifica care este
delicventa
si se pot raporta normele de conduita la cele mai deseama valori si relatii
sociale.
Delicventa
juvenila, in ansamblul ei, nu este altceva decat
consecinta absentei sprijinului moral oferit de adult, a lipsei de protectie si
ingrijire primite in familie, a esecului activitatii de educatie primita in
scoala, etc. Un minor delicvent, este, de fapt, o victima si nu un
vinovat constient de responsabilitatile ce i se imputa, el neavand constiinta
inadaptarii sale la cerintele normative, ci traieste o experienta sociala
diferita de cea a adultului.
Astfel, plasat intr-un mediu social defavorizant, adolescentul tinde sa aspire la moduri de viata si scopuri superioare clasei
sociale sau grupului social din care face parte, dar este privat, in mod
sistematic, de mijloacele legitime care i-ar da posibilitatea sa le realizeze.
Reprezentand ansamblul incalcarilor si abaterilor tinerilor de la normele de
convietuire sociala, delicventa juvenila se caracterizeaza printr-o
serie de trasaturi generale si comune, ceea ce implica
pentru cercetatori identificarea factorilor (cauzelor) si a conditiilor care
genereaza acte antisociale in randul tinerilor si adoptarea unor masuri adevate
de prevenire si recuperare sociala a acestora.
Aparitia manifestarilor antisociale juvenile nu poate fi inteleasa si explicata
in functie de un singur factor (societatea sau
individul), ci in functie de un complex de factori aflati in interactiune.
Intrucat delicventa juvenila este considerata ca un fenomen cu profunde
implicatii negative pentru structura si coeziunea grupurilor sociale de tineri,
problema identificarii factorilor (cauzelor) care genereaza sau conditioneaza
manifestarile antisociale, continua sa prezinte interes pentru specialisti si
cercetatori, fiind elaborate numeroase teze, orientari, paradigme si teorii
explicative, toate urmarind identificarea si evaluarea cauzelor si mecanismelor
de baza care determina producerea unor fapte si manifestari cu caracter penal
in randul tinerilor.
|
