Consecintele sociale ale invidiei si ale geloziei
Cind se confrunta cu situatii ce declanseaza invidia sau gelozia, indivizii incearca sa reduca posibilitatea compararii sociale sau sa-si apere evaluarea de sine pozitiva amenintata. Printre actiunile pe care le pot intreprinde, se numara:
1. schimbarea de sine pentru a reduce feed-back-ul de comparare;
2. schimbarea relatiei cu persoana de comparatie;
3. negareameritelor acesteia,
4. reevaluarea performantei ei;
5. actiunea violenta indreptata impotrivasursei feed-back-ului de comparare.
a. Schimbarea definitiei de sine
O modalitate
in care indivizii pot reduce invidia si gelozia rezultate din comparatii
implicite sau explicite in care sunt depasiti de un rival intr-un domeniu de auto-definire este aceea de a
reduce relevanta domeniului de comparatie. Este foarte putin
probabil ca feedbackul de comparare sa produca
invidie sau gelozie daca atributul sau relatia in chestiune nu sunt
intelese ca fiind importante. Salovey si Rodin (1988) au demonstrat ca
un stil de adaptare specific, pe care ei l-au numit ignorare selectiva
si care presupune reducerea importantei domeniului de comparare, este
eficace in prevenirea invidiei sau geloziei. Aceasta strategie sa dovedit mut mai eficienta in reducerea discomfortului
provocat de comparatii decit strategia care consta in intirirea
auto-evaluarii prin invocarea calitatilor proprii pozitive.
Situatiile care declanseaza invidia sau gelozia fac atributele
pe care individul este inferior foarte saliente, de aceea
strategia care se bazeaza pe focalizarea atentiei asupra propriei
persoane nu poate da rezultate. Tesser si
importante pentru ei. Schimbarea in auto-definire determinata de comparatiile ce provoaca invidie poate facilita angajarea in comparatii cu cei inferiori. Dupa ce au fost depasiti pe o dimensiune, indivizii invidiosi pot decide ca este mai relevant pentru definirea lor de sine sa se compare cu altii inferiori sau dezavantajati. Astazi, exista multe studii care arata ca atunci cind sunt amenintati de comparatii defavorabile, indivizii ii selecteaza pe altii care le sunt inferiori pentru comparatii ulterioare.
b. Reducerea relevantei persoanei de comparatie
Intr-un studiu pe care l-am mai citat, Salovey si Rodin (1984) au aratat ca indivizii care primesc feed-back negativ pe o dimensiune relvanta isi exprima intr-o mult mai redusa masura dorinta de a avea o relatie cu persoana care-i intrece decit subiectii care primesc alte tipuri de feed-back. O modalitate in care se poate suprima trairea invidiei este aceea de a reduce contactul cu rivalii lor. Mai mult, indivizii pot decide ca ei nu-i simpatizeaza deloc pe rivalii lor sau ca acestia nu le sunt similari – astfel, ii contesta ca termeni in comparatia sociala. Pleban si Tesser (1981) au variat feed-back-ul cu privire la performanta subiectilor in diferite domenii (fotbal, muzica rock, etc.). La sfirsitul experimentului, subiectii au apreciat persoana care i-a depasit ca fiind mai putin similara cu ei cind performanta a fost intr-un domeniu relevant. De asemenea, Tesser (1980) a aratat ca efectul acesta se regaseste si in relatiile dintre frati. Cind sunt intrecuti de un frate apropiat ca virsta, subiectii declara relatii mai putin apropiate cu acel frate.
c. Negarea meritelor rivalilor
O consecinta obisnuita a comparatiilor sociale negative este negarea meritelor rivalilor care au succes. Sintem inclinati sa subestimam calitatea performantei sau caracteristicile celorlalti mai cu seama atunci cind dimensiunea de comparatie este foarte relevanta pentru noi. Silver si Sabini (1978) considera negarea meritelor rivalilor caracteristica fundamentala a invidiei. Din acest punct de vedere, invidia are o functie de auto-protectie. Incercam sa stavilim scaderea stimei de sine contestind performantele sau atributele celorlalti care au succes. Intr-o excelenta analiza a strategiilor de negare a adversrului in situatia de gelozie romantica (gelozie in dragoste), Schmitt (1988) a aratat ca adversarul serveste ca o tinta ideala pentru denigrare:
a. el ameninta in mod direct stima de sine a persoanei geloase;
b. este vazut ca un intrus intr-o relatie stabilizata si reciproc satisfacatoare, ca o forta perturbatoare;
c. de obicei, persoana geloasa stie foarte putine lucruri despre rival si ii vine usor sa-si construiasca o imagine negativa despre el;
d. persoana geloasa prefera sa nege meritele rivalului, si nu pe cele ale persoanei iubite, caci doreste continuarea relatiei.
Schmitt a observat ca individul gelos se afla intr-o situatie paradoxala. Rivalul
ameninta o relatie importanta, ca si evaluarea de sine a individului. Totusi, daca persoana iubita de gelos se simte atrasa de rival, atunci rivalul trebuie sa posede caracteristici pozitive. In contextul unei relatii de dragoste, caracteristicile individului gelos care sunt cele mai importante pentru auto-definirea lui, sunt totodata cele pe care le valorizeaza partenerul si probabil cele care l-au atras pe partener de la bun nceput. Exista cercetari care demonstreaza ca pe masura ce o relatie de dragoste se maturizeaza, caracteristicile persoanei ce sunt importante pentru partener devin foarte relevante pentru persoana insasi. Schmitt (1988) a demonstrat ca persoana geloasa il contesta pe rival tocmai pe aceste atribute. Indivizii ce traiesc gelozia isi evaluaza rivalii negativ pe dimensiunile pe care ei le considera importante pentru partenerii lor, dar apreciaza ca rivalii sunt la fel de atractivi ca si ei pe dimensiunile pe care le socotesc mai putin valorizate de partenerii lor. Asadar, ei neaga in mod selectiv atributele rivalilor.
d. Reatribuirea sursei succesului celuilalt
Adesea, conchidem ca celalalt este gelos sau invidios cind observam ca el contesta sau cauta sa diminueze importanta performantelor sau atributelor altei persoane. O strategie eficienta de a intari stima de sine in situatii de invidie ori gelozie este aceea de a ne convinge pe noi insine ca succesul celuilalt se datoreaza unui avantaj pe care si l-a creat in mod necinstit sau sansei, si nu calitatilor lui. Mai mult, indivizii pot sabota chiar performanta celuilalt, in masura in care aceasta le sta in putinta. De pilda, ei refuza sa ajute un prieten sa rezolve o problema cind domeniul performantei este relevant pentru auto-definirea lor.
e. Violenta
Uneori amenintarea unei relatii la care tinem de catre altul duce la reactii violente din partea noastra. Relatia dintre gelozie si violenta a fost mult studiata. In literatura psihiatrica se gasesc expuse cazuri de crime pasionale, a caror motivate principala a fost gelozia. Invidia poate conduce si ea la violenta cind indivizii percep esecul de a dobindi anumite posesiuni sau atribute ca rezultat al unor forte discriminatoare sau arbitrare. Resentimentele cresc cind indivizii nu poseda ceva dezirabil, dar altii perceputi ca similari poseda lucrul respectiv. Violenta pare mai probabila pe masura ce posesiunile sau calitatile dezirabile sunt dobindite. Teoreticienii din domeniul privarii relative au aratat ca revoltele nu se produc atunci cind un grup este extrem de privat de resurse, ci atunci cind conditiile s-au imbunatatit intr-atit incit distanta economica si sociala dintre grupul privilegiat si cel privat sa redus considerabil.
Invidia si gelozia sunt stari pe care omul comun le incearca adeseori. Din punctul de vedere al abordarii situationale, rolul proceselor de comparare sociala in aceste emotii
complexe este foarte important. Invidia si gelozia pot fi concepute ca rezultate ale comparatiilor ce implica un feed-back amenintator pentru auto-evaluare intr-un domeniu relevant in raport cu auto-definirea individului. Consecintele intrapersonale si sociale ale
invidiei si geloziei constau in incercari ale individului de a intari evaluarea de sine amenintata.
|
