ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Consilierea centrata pe persoana. Contributiile lui Carl Rogers in domeniul fundamentelor teoretice ale consilierii
Revolutia creata de C.
Se considera ca prelegerea universitara tinuta de Rogers in 11 decembrie la Universita 131f58b tea din Minesotta marcheaza momentul aparitiei acestui nou model de abordare in psihoterapie.
Termenul de psihoterapie nondirectiva a fost inlocuit cu cel de terapie centrata pe client iar acesta a fost inlocuit in anul 1947 cu termenul de terapie centrata pe persoana.
Sistemul de abordare a terapiei din perspectiva clientului a presupus o accentuare asupra strategiilor de abordare a persoanei din perspectiva resurselor sale de dezvoltare, de autodirectionare a propriilor eforturi de realizare. Ideile principale cu privire la persoana, la fortele motivationale esentiale care reprezinta energiile interioare ce determina devenirea acesteia stau la baza modelului teoretic al consilierii centrate pe persoana. Acest model se integreaza in categoria abordarilor experentiale umaniste si se distinge prin urmatoarele caracterisitici:
se acorda o mai mare autonomie si independenta subiectului consiliat, considerindu-se ca acesta este apt sa se inteleaga pe sine.
demersul de consiliere este centrat pe client in sensul ca acesta detine rolul principal, consilierul fiind un facilitator al relatiei de consiliere care poate determina transformari constructive in dezvoltarea personalitatii clientului.
spre deosebire de modelele dinamice (psihanaliza) si comportamentale, consilierea centrata pe persoana acorda un rol important factorilor afectivi, emotionali si modului in care persoana consiliata se percepe pe sine. Consilierul va trebui sa se situeze pe punctul de vedere al clientului privind situatia sa.
consilierea centrata pe persoana acorda o mai mare importanta trairilor prezente situative in comparatie cu cele legate de trecut (de istoria cazului).
Relatia de consiliere client - consilier este considerata a fi cadrul esential determinator pentru demersul consilierii. Aceasta presupune anumite conditii fundamentale legate de atitudinile consilierului ce ofera un climat pozitiv care sa permita implinirea ei ca "o experienta evolutiva" pentru client.
deschiderea spre experienta cu abilitatea de a percepe lumea in mod realist.
este rationala, apta sa dea curs tendintelor firesti de realizare, nedefensiva.
se angajeaza in procesul existential al vietii.
are incredere in sine si in sistemul personal de valori.
este capabila sa inteleaga si sa interpreteze in mod adecvat experientele sale de viata.
isi asuma responsabilitatea pentru propriul comportament.
este capabila sa accepte propriile diferente.
este apta sa stabileasca raporturi creative cu mediul inconjurator.
ii poate accepta pe ceilalti ca individualitati unice.
este in masura sa traiasca sentimentul demnitatii personale, respectul si pretuirea de sine
ii poate aprecia pe ceilalti
poate relata deschis despre propriile experiente
C. Rogers introduce paradigma schimbarii in abordarea personalitatii si considera ca un scop complementar al consilierii este pregatirea persoanei pentru schimbare, pentru adaptare la schimbare, pentru a face fata unor solicitari viitoare, rezultind termenul de "persoana de miine", persoana ce are urmatoarele caracteristici: deschidere catre lume, dorinta pentru autenticitate, dorinta de a se implini ca fiinta, aspiratia pentru intimitate, grija pentru ceilalti, aspiratii spre valori spirituale etc.
Scopurile consilierii se refera la asigurarea premiselor pentru dezvoltarea acelor resurse care sa asigure eficacitatea adaptativa a persoanei si armonizarea relatiilor dintre conceptia de sine a persoanei si experientele sale de viata. Persoana dispune de anumite capabilitati esentiale:
ea poate sa-si organizeze imaginea de sine astfel incit sa devina compatibila cu ansamblul experientelor sale si pentru a-si exercita acest potential ea trebuie sa dispuna de un anumit optimum al climatului sau relational. Cind aceste conditii sunt afectate, relatia de consiliere i le poate oferi.
fiinta umana poate deveni constienta de factorii psihologici ce pot afecta eficacitatea comportamentului. Acesti factori tin de calitatile constiintei de sine, de realismul ei si de gradul de adecvare. Dezacordul imaginii de sine cu situatiile sale experientiale poate determina unele disfunctii. Esential este sa intelegem calitatile mai importante ale imaginii de sine:
ariile sale de continut.
structura sa.
centralitatea si marginalitatea.
adecvarea sau inadecvarea, realismul sau nerealismul ei.
aspectele de valoare: sistemul de valori personale si relevanta acestora.
tensiunea interioara sau exterioara.
nivelul consideratiei de sine asociat imaginii de sine.
relatia real - ideal in manifestarile constiintei de sine.
Din punct de vedere practic, demersul de
consiliere presupune insasi rezolvarea unor probleme care tin de asigurarea
armonizarii dintre imaginea de sine (eul ideal) si eul real. Conditiile
fundamentale pentru demersul de consiliere sunt date in primul rind de
calitatile raportului comunicativ consilier - client.
intelegerea clientului sub aspectul ansamblului situatiilor si trairilor sale. "Adecvarea" se refera la acordarea intre modul in care persoana consiliata se percepe pe sine si felul in care consilierul va reflecta acest mod.
incurajarea clientului, stimularea increderii.
sustinerea pozitiva neconditionata a clientului prin acea acceptare deplina a clientului.
Avem in vedere un model teoretic
"conditional" pe care
existenta unui raport intercomunicativ direct intre persoana si psihologul consilier.
prezenta deschiderii clientului pentru consiliere prin prezentarea unor probleme (ex: clientul trece printr-o stare de dezacord intern, de vulnerabilitate).
angajarea consilierului in relatia intercomunicativa, cu disponibilitatile sale esentiale pentru a-l intelege si ajuta pe client.
prezenta unui respect neconditionat, a unei acceptari totale a subiectului.
capacitatea consilierului pentru intelegerea empatica a clientului.
capacitatea consilierului de a comunica disponibilitatile sale psihologice, de respect neconditionat si acceptare, astfel incit sa-l convinga pe client de acestea.
Daca aceste conditii sunt asigurate se poate determina procesul transformarilor constructive la nivelul clientului. aCeste transformari urmeaza anumiti pasi, in numar de 12, acestia fiind:
persoana consiliata se simte tot mai capabila sa-si exprime propriile sentimente.
sentimentele sale se refera tot mai mult la sine.
devine tot mai capabila sa se diferentieze pe sine in raport cu lumea, sa-si constientizeze sinele.
este tot mai capabila sa se refere in mod obiectiv la realitate.
sentimentele sale se refera mai putin la dezacordul dintre imaginea de sine si experientele de viata. Persoana realizeaza riscul unui dezacord intern pe care l-a depasit prin climatul creat de consilier.
subiectul poate trai mai deplin anumite stari emotionale pe care anterior le nega.
imaginea de sine se schimba, devine mai realista.
se realizeaza o mai mare armonizare a persoanei in raport cu lumea exterioara.
devine capabila sa traiasca sentimentul de respect neconditionat manifestat de consilier fata de el.
este apt sa traiasca respectul de sine.
isi
da seama se sistemul personal de valori si ca el insusi poate adopta criterii
de evaluare in raport cu propria persoana.
persoana devine mai matura si capabila sa traiasca in raport cu sistemul personal de valori concordant cu criteriile valorice externe.
|
