Cosmarul Alegerii - Efectele Psihologice ale Avortului
"Am vise cu fetusi, toti le
avem aici: vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de sange improscate pe pereti;
arbori plini de foetusi agatati" - spune Sallie Tisdale, pe vremuri
asistenta medicala la o clinica de ginecologie care facea avorturi. Intr-un
articol trimis "Harper's Magazine" ea povesteste un cosmar pe care
l-a avut: doi oameni o insfacasera si o tarasera undeva. "'Hai sa facem un
avort' - spuneau ei cu voci dezgustatoare - si am inceput sa tip, cuprinsa de o
durere atroce; eram hacuita de instrumente chirurgicale neutre, care faceau
exact ceea ce trebuia. M-am trezit din vis scaldata in sudoare, abia putand sa
respir, si m-am gandit la mese de bucatarie pe care zac femei pline de sange,
muscand din cate o perna, sa-si poata inabusi tipetele ca nu cumva sa se auda
in afara apartamentului."
Munca ei nu era plina de bucurii si nici usoara. "Sunt momente in care
cred ca nu o sa mai pot suporta vreodata un alt lighean plin cu ramasite de
foetusi si sa spun in acelasi timp femeilor cuvinte de incurajare" - scria
ea. "...Ma pregatesc pentru urmatorul lighean, pentru un alt avort. 'Cum
de rezisti?' ma intrebau clientii... Ma uit la pantecele umflat al cate 353d31d unei femei
si mi se contracta si mie abdomenul gandindu-ma ce va urma". (1)
Explicatii pentru "efectele psihice" intalnite dupa avort
Care este impactul emotional al avortului asupra persoanelor care se ocupa de
asa ceva? Cei care le executa au scris si spus destul pentru a fi limpede ca nu
este o procedura medicala obisnuita. Unii, ca Tilsdale, au cosmaruri. Altii
sufera de simptome denumite "stres post-traumatic" (PTSD), numit
altadata "socul obuzului" sau "oboseala de dupa lupta" (2).
Dar practicarea medicinei nu ar trebui sa lase asemenea urme.
In cele ce urmeaza vom cita numai publicatii oficiale pro-avort, mai putin
ultimii doi doctori, citati la sfarsit. Convingerea lor ca practica avortului
are efecte traumatice nu provine din opozitia lor fata de aceasta.
TRAUMA LOR
Prea putin s-a studiat comportamentul personalului medical din clinicile unde
se practica avorturi. Cunoastem doar doua asemenea studii. Unul (de M. Such-Baer)
a aparut in "Social Casework" in 1974 iar celalalt (de K. M. Roe) in "Social
Science and Medicine" in 1989. Ambele studii au fost facute de cercetatori
favorabili avortului legal, totusi ambele atrag atentia asupra prezentei
socului post-traumatic (PTSD). Articolul din 1974 a observat incidenta
frecventa a "obsesiilor legate de avort, a depresiei, oboselii, iritarii,
pierderea autorespectului si conflicte de identitate". Rezultatul -
"dezordine reactiva trecatoare" simillara "oboselii de dupa
lupta". (3) Celalalt studiu facea observatii asemanatoare:"neplacere
in a comunica cu colegii, retinere de a merge la munca, lipsa de energie,
nerabdare cu clientii, un sentiment generalizat de discomfort. S-au mai
raportat cosmaruri, viziuni obsesive si izolare de lume." (4)
Nu s-a putut stabili clar ca toate aceste simptome sunt legate de faptul ca cei
in cauza fac avorturi. Este greu de demonstrat: e greu de spus cine face si
cine nu face avorturi; acei care au suferit cel mai mult poate ca nu vor sa dea
declaratii; poate ca aceia care practica avortul sufereau de asemenea tulburari
mai inainte; in fine, dezbaterea politica curenta, toate acestea la un loc, pot
afecta modul in care acesti oameni se raporteaza la ceea ce fac. Totusi, ceea
ce stim ne arata ca ar trebui intreprinse si alte cercetari in domeniu.
"American Medical News", o revista publicata de American Medical Association, a
demonstrat "sentimentele contradictorii care afecteaza personalul medical
din bransa... Ideea ca asistentele medicale, medicii, brancardierii si
consilierii au probleme psihice legate de munca lor este un secret bine
pastrat".
Iata alte intamplari: O asistenta medicala care a lucrat mai putin de un an
intr-o clinica de avorturi a marturisit ca momentele cele mai grele nu erau atunci
cand facea operatia, ci dupa aceea. De multe ori femeile care tocmai avortasera
zaceau in pat si plangeau: "Tocmai mi-am omorat copilul, tocmai mi-am
omorat copilul...". "Nu stiam ce sa le spun acestor femei" - a
declarat ea. "O parte din mine le dadea dreptate". Un medic din New
Mexico a admis ca de multe ori era surprins de furia pe care i-o provoca o noua
cerere de avort. In primul rand era furios pe clienta lui. "Dar de fapt
eram furios pe mine, pe satisfactia lucrului bine facut pe care o aveam cand
apucam capul fatului si il omoram cu o procedura bine pusa la punct." (5)
CAM TOTUL ESTE NEGATIV
Studiul lui Such - Baer din 1974, la un an dupa ce Roe Wade a legalizat avortul
in SUA, a aratat ca "aproape tot personalul medical din bransa are sentimente
mai mult sau mai putin negative fata de ceea ce face". Cel mai rau este de
cei care iau contact cu ramasitele foetusului. "Toate reactiile emotive au
fost foarte negative." (6) Studiul cel mai bine documentat s-a bazat pe
intervievarea a 130 de practicanti ai avortului din San Francisco, in perioada
ianuarie 1984 - martie 1985. "Curios este ca reactiile cele mai negative
au fost constatate la adepti inflacarati ai avortului" au notat ei.
"Aceasta sugereaza ca si aceia care, teoretic, sunt de acord cu dreptul
femeii insarcinate de a avorta, au probleme legate de conflictul dintre
ideologia lor rationala si practica de la locul de munca."
Ca atare, cercetatorii s-au decis sa ia interviu numai practicienilor care
"se autodefinesc ca fiind pro-avort si sunt decisi sa lucreze in bransa
cel putin 6 luni". Au considerat ei ca "aceste persoane nu sunt
afectate de prejudecati si vor fi mai potrivite pentru o investigare
stiintifica". Facand asa, lotul s-a micsorat la 105 persoane. 75% din ei
considerau ceea ce fac drept un act distructiv. Cat despre crima : "ideea
era neasteptata pentru partizanii avortului; totusi 18% din ei se refereau la
ceea ce fac ca la o crima. Ideea aparea in timpul interviului si era tratata cu
un discomfort psihic vadit (7). Chiar Tisdale, o partizana a avortului, a admis
ambiguitatea morala a ceea ce facea. Avortul, spune ea, "este la granita
dintre bunatate si cruzime. Facut cum trebuie, si tot este o actiune
violenta... Este o brutalitate blanda ceea ce facem noi, din dragoste fata de
clienta." (8) Stresul pare sa fie cu atat mai mare cu cat foetusul este
mai dezvoltat. "Pe masura ce sarcina avanseaza, ideea avortului devine din
ce in ce mai respingatoare nu numai pentru mama, ci si pentru noi" -
declara Don Sloan, un medic partizan al avortului legal. Dupa ce descrie in
detalii procedura, insistand asupra necesitatii de a te asigura ca toate
ramasitele foetusului au fost extirpate din uter, el conchide "Vrei sa
avortezi? Plateste pretul. E o butada in medicina: daca vrei sa lucrezi in
bucatarie, trebuie sa stii sa spargi un ou in tigaie. S-ar putea sa te si
arzi." (9)
Avorturile facute la sarcini avansate ridica o dilema practicianului - afirma
Warren Hern, un specialist in avorturi. "Medicii si asistentii au retineri
de a participa la o operatie violenta si destructiva". El explica astfel
retinerile lor: "O parte din mostenirea noastra culturala - si poate chiar
biologica - se opune unei operatii destructive, chiar daca stim ca scopul este
bun. Nimeni care nu a facut o asemenea operatie nu poate sa inteleaga ce
inseamna; dar dupa ce ai facut-o suntem coplesiti de posibilitatile de
interpretare. Nu putem nega ca am distrus ceva: vedem fatul in fata ochilor.
Senzatia de dezmembrare o simti in forceps ca un curent electric. Cu cat incercam
sa rezolvam problema, cu atat ea devine mai insolubila." (10)
COSMARURI
Dar cel mai mult ne spun visele practicienilor. Cosmarurile sunt asa de
frecvente incat nici nu merita sa mai fi discutate. Multi dintre cei care s-au
retras din bransa, fiind convinsi ca fac ceva rau, raporteaza cosmaruri in
continuare. Studiile difera in legatura cu procentul de clinicieni care sufera
de cosmaruri. Un studiu facut de Hern arata ca doar doi dintr-o echipa de 24
sanitari au vise urate legate de avorturi iar un alt studiu din "ObGyb News"
gaseste un procent de 25%. (11) Poate ca Tisdale a exagerat in afirmatia ei ca
toti au cosmaruri - o licenta poetica.
Cum sunt cosmarurile? Tisdale vorbeste de "sange improscat pe pereti"
si "arbori plini de foetusi". O asistenta a visat ca indesa un foetus
intr-o oala de lut si el nu intra. Copilasul se uita la ea in ochi. Pe langa
vasul de lut era un inel alb. Ea a interpretat visul in sensul ca alte
asistente medicale o condamnau pentru ce facea. Un cercetator a ajuns la
concluzia ca visul acesta arata ca "inconstient, un act de avort este
receptionat ca un asasinat. Sora care a avut visul era o partizana a avortului.
Totusi reactia ei este tipica. Indiferent de ideologie sau religie,
subconstientul reactioneaza la fel la avort." (12) Povestea a aparut in
"Obstetrics and Gynecology", publicatie este partizana a avortului.
Iata ce scrie "American Medical News": "Practicienii se intreaba daca
foetusii simt durerea. Ei vorbesc despre suflet si unde se duce el. Si despre
visele lor, in care avortonii ii privesc drept in ochi si ii intreaba 'de ce?
de ce ma omori' " (13)
O lucrare prezentata la "Association of Planned Parenthood Physicians" descrie
cum doi clinicieni care au visat ca vomitau foetusi. "In general" -
conchide autorul - "visele sunt cu atat mai urate cu cat contactul cu
foetusul este mai direct. Este evident." (14)
ALTE EXPLICATII
Cum putem interpreta problemele psihice ale practicienilor avortului? Poate ca
asa raspunde intelectul uman la ucidere, asa cum este sugerat si de alte
persoane care se ocupa cu asa ceva (macelari, hingheri, calai). A ucide o
fiinta umana nu este un lucru pe care omul este programat genetic sa il faca.
Dar sociologii au si alte explicatii. Una e ca oamenii sufera din compasiune, asa
cum fac si altii in alte domenii ale medicinei - chirurgi, asistenti de
paralitici. Prroblema se poate rezolva printr-o perioada mai mare de concediu.
Poate, dar compasiunea nu explica visele rele pe care le au. Altii spun ca
oamenii reactioneaza asa datorita unei neintelegeri primitive si copilaresti a
faptelor. Editorialul din "Obstetrics and Gynecology" afirma: "copilul
intotdeauna amesteca faptele reale cu fantezia lui. Incapabil de a
conceptualiza, copilul gandeste in imagini. El vizualizeaza un 'ou' in 'stomac'
si crede ca un copil este deja format in oul acela, ramananand numai sa
creasca". Autorul editorialului crede ca aceasta este explicatia. Desi
adultii pricep cum este cu reproducerea, "in creierul lor raman fantezii
primitive, de aceea, chiar cei maturi intelectual trebuie sa isi impace
viziunea rationala cu cea subconstienta. Subconstientul le spune ca participa
la o crima." (15)
Daca vederea unui foetus este numai o "fictiune, un simbol, o simplificare",
atunci solutia e simpla. Cea mai buna idee e sa arati realitatea. Tehnologia
moderna arata fotografii ale embrionilor la diferite etape de dezvoltare si
sonogramele arata miscarea lor in uter. Si totusi, tehnica nu are efect in
reducerea stresului de care sufera clinicienii.
UN AVERTISMENT
Aparatorii avortului cred ca este o forma de medicina. Oponentii spun ca este o
crima. Daca avortul inseamna suprimarea unei vieti umane, atunci este logic ca
aceia care il comit trebuie sa sufere unele consecinte. Daca asemenea
consecinte nu exista, putem crede ca avortul nu este violenta impotriva omului.
Dar noi le vedem, aceste consecinte. Poate ca visele sunt un avertisment.
Atunci ele pot fi o binecuvantare. Bernard Nathanson, vorbind de vremea cand se
ocupa de avorturi, isi aduce aminte de o confruntare cu sotia unui coleg.
"M-a luat de o parte si "mi-a vorbit despre cosmarurile pe care le
are sotul ei. El i le-a povestit: erau pline de sange si copilasi, si a devenit
obsedat ca o sa pateasca ceva chiar propriii lui copii pentru pacatele
sale." Aceste vise au fost, poate, un avertisment ca sa se opreasca.
Un alt fost avortionist, doctor McArthur Hill, povesteste de eforturile lui de
a salva prematurii si de faptul ca adesea avortonii erau mai maturi ca
prematurii pe care încerca sa îi salveze. "De abia dupa ce am
constientizat asta, am început sa am cosmaruri. În visele mele tin în
mâna un nou nascut sanatos. În fata mea e un juriu de oameni
carora nu le vad fetele, si eu îi intreb ce sa fac cu acest nou
nascut. Ei ridica degetul sus sau jos, ca la gladiatori. Daca degetul
este jos trebuie sa arunc copilul într-o galeata de apa care este lânga
mine. Nu ajung chiar pâna acolo, pentru ca ma trezesc." (17)
Doctorul Hill s-a trezit, in fine, la realitate. Stie ce face. Altii stiu
si ei. Daca este asa, exista o metoda simpla de a înceta
cosmarurile - SĂ SE OPREASCĂ DE A MAI
UCIDE PE CEI NENĂSCUŢI.
Rachel M. MacNair, doctor in medicina., este director la "Institute for
Integrated Social Analysis in Kansas City" (https://www.consistent-life.org),
si autoarea studiului despre stresul post-traumatic "The Psychological
Consequences of Killing" (Praeger, 2002), care examineaza efectul uciderii
la veteranii de razboi, calai si avortionisti.
**NOTE
1. Tisdale, Sallie, "We do abortions here," Harper's, October 1987.
2. For a list of the symptoms of PTSD, see Table 1 in my "Abortion
Practice as a Perpetration-Induced Trauma," found at
https://www.uffl.org/vol10/macnair10.htm. For a fuller treatment of this
subject, see my Perpetration-Induced Traumatic Stress: The Psychological
Consequences of Killing (Praeger, 2002).
3. Such-Baer, M., "Professional Staff Reaction to Abortion Work,"
Social Casework, July 1974.
4. Roe, K. M., "Private Troubles and Public Issues: Providing Abortion
amid Competing Definitions," Social Science and Medicine (1989) 29:1197.
5. Gianelli, D. M., "Abortion providers share inner conflicts,"
American Medical News, July 12, 1993.
6. Such-Baer, op cit.
7. Roe, op cit.
8. Tisdale, op cit.
9. Sloan, Don & Hartz, P., Abortion: A Doctor's Perspective, A Woman's
Dilemma (New York: Donald I. Fine, Inc., 1992).
10. Hern, W. M. & Corrigan, B., "What About Us? Staff Reactions to the
D & E Procedure." Presented at the 1978 meeting of the Association of
Planned Parenthood Physicians, San Diego, October 26, 1978.
11. Hern and Corrigan, op cit; Jancin, B., "Emotional Turmoil of
Physicians, Staff Held Biggest D & E Problem," ObGyn News (1981)
16:15-31.
12. Kibel, H. D., "Editorial: Staff Reactions to Abortion,"
Obstetrics and Gynecology (1972) 39(1).
13. Gianelli, op cit.
14. Hern and Corrigan, op cit.
15. Kibel, op cit.
16. Nathanson, Bernard, Aborting America (Toronto: Life Cycle Books, 1979).
17. Prolife Action League, 1989.
|
