Panica este reactia normala a organismului aflat īn fata pericolului. Sa ne imaginam ca mergem pe marginea unei sosele. Deodata apare o masina care se īndreapta cu mare viteza spre noi.
Schimbarile fizice si chimice ce au loc instantaneu īn organism, ajuta omul sa fuga spre un loc unde se afla īn siguranta.
Sa ne imaginam acum acelasi sentiment de panica, īnsa fara un motiv real.
Specialistii declara: "Crizele de panica au loc atunci cānd panica (frica) īnseala creierul, 414j98e facāndu-l sa creada ca exista un pericol iminent.
Sa spunem de exemplu ca cineva se afla īntr-o alimentara printre rafturi, fara a deranja pe cineva.
Clic!!! Butonul pentru alarma a fost apasat. "Alarma de gradul īntāi! Toate sistemele sunt pregatite de atac!" Numai cei care au avut astfel crize pot īntelege pe deplin cāt de puternic le resimt.
O astfel de criza este descrisa drept "goana adrenalinei care urla īn tot corpul timp de cinci minute, o ora sau o zi si care apoi se īndeparteaza la fel de repede precum a venit, lasāndu-te fara vlaga, epuizat si īngrozit".
Crizele de panica apar de obicei la īnceputul vietii de adult si īn general afecteaza mai mult pe femei decāt pe barbati.
Care sunt cauzele? Nu se cunoaste un raspuns exact. Unii sunt de parere ca cei care sufera de asa ceva sunt predispusi biologic la aceste crize din cauza unei anomalii a sistemului nervos.
Multi cred ca aceasta situatie poate fi mostenita, īn timp ce altii sustin ca procesele chimice din creier sunt modificate de unii factori care provoaca stress. Īn unele cazuri, crizele sunt provocate de amintirea unei situatii traumatice.
Un sondaj a revelat faptul ca procesul persoanelor care au fost victimizate si care au crize de panica este de 13 ori mai mare decāt la restul populatiei. Bineīnteles ca nu toate crizele sunt provocate de trauma. Dar, specialistii sunt de parere ca, atunci cānd este cazul, "tratarea efectelor secundare ale abuzului, īn locul vindecarii traumei propriu-zise, nu va rezolva definitiv problema. Este ca si cum ai lua un sirop de tuse sa tratezi o pneumonie".
Crizele de panica pot fi tinute sub control. Multi dintre cei care au stat īn casa de teama panicii au fost ajutati de terapia prin expunere. Īn acest tratament pacientul este expus unei situatii de care are teama si este ajutat sa depaseasca aceasta situatie pāna cānd panica dispare.
Cei care au probleme cardiace, astm, ulcer, colita sau alte boli din aceasta categorie trebuie sa consulte un medic īnainte de a urma acest tratament. Pot fi aplicate tehnici de relaxare, care contribuie la diminuarea anxietatii, cunoscute sub numele de metode de calmare.
1. Respirati calm. Crizele de panica sunt īnsotite frecvent de o respiratie accelerata. Ca sa respirati cu usurinta, īncercati acest exercitiu: īntindeti-va pe burta, inspirati numarānd pāna la sase, expirati numarānd pāna la sase. Apoi, stānd asezati īncercati sa respirati adānc. Dupa aceea īncercati din nou stānd īn picioare. Respirati adānc, diafragmatic si exersati aceasta zilnic, pāna cānd o veti face īn mod natural.
Unora le este de folos faptul, ca īn timp ce fac acest exercitiu, īsi imagineaza ca sunt īn natura, īntr-un cadru natural, deosebit de placut.
2. Gānditi-va calm. Daca ma prabusesc? Daca nu este nimeni sa ma ajute? Daca-mi cedeaza inima? Ideile alarmante alimenteaza panica. Ţinānd cont ca aceste idei sunt, de obicei, nenorociri viitoare sau crize trecute, īncercati sa va concentrati asupra situatiei prezente. Unii specialisti sustin ca "te calmezi pe loc daca te concentrati asupra prezentului".
3. Reactionati calm. Daca va cuprinde panica nu va opuneti. Aceasta nu este decāt o senzatie, iar senzatiile nu trebuie sa va faca nici un rau. Imaginati-va ca sunteti pe malul marii privind valurile. Ele se īnalta, coboara, apoi dispar.
Cu panica se īntāmpla la fel. Īn loc sa va īmpotriviti valului, miscati-va odata cu el. Panica va trece. Dupa ce a trecut, nu reactionati exagerat sau nu analizati prea mult cele īntāmplate.
Totul a trecut ca un stranut sau ca o durere de cap. Panica este ca un bataus. Īl provoci, te ataca; nu īl provoci, īti da pace. Despre obiceiurile de calmare specialistii sustin ca nu sunt destinate sa va faca sa īnfruntati mai usor panica sau sa alunge pe loc panica. Considerati-le mai degraba modalitati de a va petrece timpul atunci cānd panica īncearca sa va determine sa luptati cu ea.
Bine este sa nu se astepte izbucnirea panicii. Aceste metode sunt cele mai eficiente īn timpul perioadelor de usoara anxietate. Cānd sunt bine stapānite, ele pot diminua sau chiar preveni alte crize.
Panica īnsoteste pe solul perfectionismului si al lipsei respectului de sine. Victimele acestor stari marturisesc: "Cāt timp am avut crize de anxietate, sentimentele negative au pus stapānire pe viata mea. Īmi spuneam ca din cauza anxietatii sunt inferior altora si, prin urmare nu pot fi iubit".
Schimbarea unor atitudini ca acestea pot diminua nelinistea care duce īn cele din urma la panica. Faptul de a-i destainui unui prieten de īncredere gāndurile care te framānta are o mare valoare. Discutānd despre ele, cel īn cauza poate face o distinctie īntre problemele care trebuie suportate si problemele care pot fi rezolvate.
Nu trebuie neglijata nici rugaciunea. Psalmul 55:22 spune: "Arunca-ti sarcina asupra Domnului si El te va sprijini! El nu va lasa niciodata sa se clatine cel drept".
Panica este produsa nu de o singura problema uriasa, ci de acumularea de greutati marunte, aproape nesemnificative, asa cum mai multe aparate elective separate pot arde o siguranta daca sunt cuplate prea multe la acelasi circuit.
O solutie ar fi aceea de a trece fiecare problema pe niste fise, care urmeaza apoi sa fie aranjate īn ordinea complexitatii, de la cea mai simpla la cea mai complicata.
Īmprumuta-le pe rānd! Asternānd īn scris greutatile cu care te confrunti, vei fi ajutat sa le consideri nu ca pe ceva de temut, care trebuie evitat, ci ca pe niste lucruri pe care le poti depasi si rezolva.
Pe unii īi ajuta faptul ca iau tranchilizante si antidepresive prescrise de medic. Totusi este necesara prevederea īn acest caz. Solutia adevarata nu sta īn medicatie, ea trebuie folosita ca un īnlocuitor pāna la folosirea raspunsului. Medicamentele pot ajuta īn desfasurarea activitatilor zilnice, iar acest lucru da posibilitatea de a gasi pe Cel ce poate ajuta la identificare cauzelor si depunerea eforturilor necesare de vindecare.
Dar, din nefericire, īn vremurile noastre chiar si crestinii care au īn centrul preocuparilor lor interesele spirituale, pot fi afectati de aceasta neplacuta boala a timpului sfārsitului.
Daca li se aplica un tratament corect, majoritatea celor care au crize de panica pot fi ajutati.
Prietenii pot fi si ei un sprijin real atunci cānd sunt īntelegatori. Īn loc sa īnvinovateasca mai mult un suflet deja īmpovarat, un prieten īntelegator īsi va da seama ca persoana care are crize de panica nu vrea īn mod intentionat sa fie nesociabila: "Va rugam... fratilor sa mustrati pe cei ce traiesc īn neorānduiala, sa īmbarbatati pe cei desnadajduiti, sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti" (1Tesaloniceni 5:14). Specialistii, mai ales cei crestini pot oferi un sprijin deosebit de eficient si de aceea este de dorit sa fie consultati cu īncredere.
Una din metodele folosite cu succes este antrenamentul asertiv, care este o metoda utila pentru reducerea anxietatii si depresiei.
Terapeutul furnizeaza exemple īn legatura cu diversi subiecti care au devenit deprimati pentru ca au avut curajul sa-si exprime starile afective si sa lupte īn mod activ pentru realizarea scopurilor lor de viata.
Se va sublinia faptul ca studiile experimentale au demonstrat o corelatie negativa īntre comportamentul asertiv si depresie, precum si faptul ca antrenamentul asertiv conduce la o īmbunatatire a imaginii de sine.
De asemeni, s-a demonstrat experimental legatura dintre comportamentul non-asertiv si simptomele somatice ale anxietatii: cefalee, tulburari digestive, dureri de spate, supraīncordare musculara etc.
Pentru ca subiectii sa īnteleaga mai bine componentele comportamentului asertiv, acesta este prezentat sub forma a doua subcomponente: aspectul cognitiv si aspectul comportamental.
Componenta cognitiva implica un anume mod de gāndire care, de regula, īl īmpiedica pe individ sa fie asertiv.
Iata un exemplu: "Daca le voi spune ce simt cu adevarat, ei nu ma vor iubi si acest lucru va fi insuportabil".
"Parerile mele nu sunt atāt de importante īncāt sa vorbesc despre ele". "Nu ar trebui sa am astfel de sentimente, asa ca ar fi mai bine sa le tin pentru mine".
Gāndurile de acest tip blocheaza comunicarea sincera si deschisa cu ceilalti.
Componenta comportamentala a asertivitatii include contactul vizual, mimica si pantomimica, postura, tonul si modulatiile vocii, continutul si momentul administrarii unui mesaj.
Contactul vizual: o persoana asertiva īsi priveste interlocutorul īn ochi. Lipsa contactului vizual, mesaje nedorite de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "īmi este foarte frica".
Tonul vocii: cel mai asertiv mesaj īsi pierde din semnificatie daca va fi experimentat cu o voce soptita (aceasta va da semnificatia de siguranta), sau prea tare, fapt ce ar putea activa comportamentul defensiv al interlocutorului.
Postura: pozitia corpului unei persoane asertive difera de la situatie la situatie. Totusi, se apreciaza ca, īn majoritatea cazurilor, subiectul trebuie sa stea drept, nici prea rigid, pentru ca aceasta exprima o stare de īncordare, nici prea relaxat, pentru ca ceilalti ar putea interpreta aceasta ca o lipsa de respect.
Mimica: pentru ca un mesaj sa aiba caracter asertiv, mimica trebuie sa fie adecvata si congruenta cu continutul mesajului. Astfel, de pilda, daca cineva zāmbeste atunci cānd afirma ca ceva īl supara, ofera interlocutorului o informatie ambigua, care altereaza sensul comunicarii.
Momentul administrarii mesajului: cel mai eficient mesaj īsi pierde semnificatia daca este administrat īntr-un moment nepotrivit. Astfel, de pilda, nici un sef nu va raspunde favorabil la o cerere de marire de salariu, oricāt de bine formulata si argumentata ar fi ea, daca angajatul īl abordeaza īntr-un moment cānd el īnsusi este verificat de superiorii sai.
Continutul: chiar daca toate celelalte conditii sunt respectate, mesajul nu-si atinge scopul daca este prea agresiv, cu intentia de a-l blama pe celalalt sau, dimpotriva, exprimat prea timid sau īntr-un mod prea pasiv. Continutul unui mesaj asertiv trebuie sa fie precis, descriptiv si discret.
Pentru o mai buna īntelegere a celor prezentate mai sus se cer a mai fi aduse unele precizari īn legatura cu termenul de asertivitate.
Alternativele comportamentului asertiv sunt: agresivitatea si pasivitate (comportamentul nonasertiv).
Comportamentul agresiv se caracterizeaza prin īncalcarea drepturilor celorlalti, prin lezarea sentimentelor acestora, adresarea de invective, utilizarea unui ton ridicat, precum si prin alte actiuni care lovesc alte persoane si le determina sa declanseze reactii defensive.
Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin aceea ca nu se īncalca nici drepturile personale, nici ale celorlalti, subiectul exprimāndu-si sentimentele si preferintele īntr-un mod deschis si onest si īntr-o maniera socialmente adecvata.
Acest mod de comportament se caracterizeaza printr-o atitudine de respect fata de sentimentele celorlalti si faciliteaza o comunicare bilaterala.
Comportamentul pasiv(nonasertiv) consta īn negarea propriilor drepturi. Subiectul ni-si apara interesele si nu īsi exprima sentimentele.
Acest tip de comportament poate conduce si la o comunicare cu caracter indirect, care creeaza uneori confuzii.
|
