Cunoasterea de sine
Traim într-o perioada în care cei mai multi oameni sunt într-o
permanenta deruta, nestiind cum sa faca fata
mai bine avalansei de probleme cu care sunt bombardati zi de zi. Ne
întrebam din ce în ce mai des cine suntem si unde vrem sa ajungem.
si, mai ales, cu ce resurse. Framântarile ne
înstraineaza din ce în 656g62g ce mai mult, remarcam înstrainarea
dar nu gasim solutia. Uneori am dori sa rezolvam câte ceva,
dar nu intuim cauza, deci nu gasim calea. Lipsa de comunicare este una
dintre cele mai serioase probleme ale vietii cotidiene. Am vrea sa
actionam, dar nu stim cum!
Toate ezitarile noastre arata ce putin ne cunoastem si
cât de putin îi cunoastem pe cei din jur. Cel mai important lucru
este sa vrei sa stii. Sa stii de ce ti se
întâmpla ceea ce ti se întâmpla, sa stii ce te
asteapta si cum poti sa-ti rezolvi problemele.
Din multitudinea de lucruri pe care le învatam la
scoala scapa însa ceva: o temeinica însusire a
cunoasterii de sine, a cunoasterii naturii umane, a legilor care ne
guverneaza viata. Pentru a ajunge la astfel de cunoastere
trebuie depus un efort serios si constant. Sursele de informare nu sunt
chiar la îndemâna, dar cel ce doreste cu tot sufletul sa
stie, le va gasi!
Este adevarat ca fiecare dintre noi poate face cam tot ce vrea
sa faca! Dar, una este sa depui eforturi mari pentru a realiza
la nivel cel mult mediocru un lucru pentru care nu ai înzestrare naturala,
si cu totul altceva este ca, având "har" cum se spune, rezultatul muncii
tale sa fie pe masura eforturilor(pentru ca nimic nu se
realizeaza fara efort.
Iar cunoasterea de sine implica notiuni de astrologie, de grafologie,
de limbajul trupului si al fetei; notiuni despre puterea
gândului, a privirii, a cuvântului, despre câmpul energetic propriu, despre
influientele cristalelor, ale culorilor, ale parfumurilor, ale muzicii asupra
noastra si despre multe alte lucruri pe care simpla descoperire te
face sa-ti doresti din ce în ce mai mult sa le cunosti.
Despre minunile naturii, pe lânga care trecem fara a le vedea,
despre minunile din viata noastra, pe care nu stim sa le
apreciem. Despre planeta de care ne batem joc, fara a ne gândi
ca de fapt ne amanetam viitorul. Pentru ca natura e un tot
unitar si orice influienteaza un anumit segment al ei,
influienteaza si întregul. Dupa cum, necunoscându-ne pe noi
însine, deseori ratam prezentul..
Daca acele stiinte, pentru ca sunt stiinte, n-ar
fi avut o fundamentare temeinica, n-ar fi rezistat la proba de foc a
mileniilor scurse de la cunoasterea si folosirea lor. De fapt
stiinta despre natura este unica, pentru ca natura
însasi este unica. Divizarea ei în matematica, fizica,
chimie, biologie, etc. are doar rol didactic, pentru a face mai accesibile
niste cunostinte dintr-o arie mai restrânsa cu informatii de
acelasi tip. Iar dupa divizare, au fost marginalizate tocmai cele mai
importante cunostinte, acelea despre viata noastra, despre
noi insine. Pentru ca initial stiinta încerca sa
gaseasca explicatii la problemele vietii, pe când
astazi pare cu totul rupta de viata. Asa cum uneori se
face arta de dragul artei, deseori se face stiinta de
dragul stiintei! Iar consecintele se vad si sunt din
ce în ce mai deranjante.
