Cunoasterea psihologica a copilului prescolar, conditie a proiectarii activitatilor educative

Perioada prescolara este una de rapide achizitii intelectuale, de dezvoltare a gândirii copilului. El pipaie, combina, exprima - în acelasi timp actioneaza, gândeste actiunea si o vorbeste. Copilul este în plina evolutie a operatiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea si proprietatile sale.

Este important sa cunoastem copilul deoarece numai asa îi asiguram o crestere sanatoasa, o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final sa faca fata 111g69b cerintelor de mai târziu impuse de activitatea scolara.

Dezvoltarea psihica, intelectuala si morala a copilului depinde de modul cum stie adultul sa-l sustina în a-si edifica propriul destin.

Cunoasterea copilului semnifica activitatea sistematica a educatorilor si parintilor pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate si proiectarea corecta a strategiilor educationale favorizând în fiecare etapa a dezvoltarii valorificarea si amplificarea potentialului nativ. Pentru a ajunge la o cunoastere cât mai completa si mai complexa copilului am parcurs o serie de etape în colectarea informatiilor. O prima etapa a reprezentat-o întâlnirea cu parintii cu unii dintre ei purtând discutii chiar de la înscrierea copilului în gradinita. O alta etapa a reprezentat-o convorbirile individuale cu copiii apoi complexele activitati de evaluare pe care le parcurgem în primele doua saptamâni de la începutul anului scolar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de studiu ale manifestarilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discutiile individuale cu parintii au reprezentat modalitati de obtinere a informatiilor pe care doream sa le cunoastem sau sa le transmitem.

Cu toate ca am colectat nenumarate informatii despre copii, de un real folos ne-au fost si chestionarele pe care le-am aplicat parintilor cu prilejul întâlnirilor programate.

Studiind cu deosebita atentie si interes rezultatele obtinute în urma aplicarii chestionarelor ne-am îmbogatit informatiile despre copil, fiindu-ne de un real folos în cunoasterea, evaluarea si proiectarea demersului didactic. Gama metodelor de culegere a datelor despre copii a fost completata de întâlnirile saptamânale cu parintii (ziua parintilor) prilej cu care au ocazia sa-si împartaseasca ideile, experientele în ceea ce priveste educatia si dezvoltarea copiilor lor.

De un interes deosebit s-a bucurat cursul pentru parinti "Educati asa!" initiat de fundatia "Copiii nostri" care este un mod de informare educational preventiva si de sprijin acordat parintilor în realizarea unei bune relatii între parinte si copil deoarece aceasta este conditia dezvoltarii sanatoase si armonioase a copilului.

Experienta câstigata în urma acestor actiuni ne-au ajutat sa întelegem multe aspecte al comportamentului în clasa, ca facând parte din mostenirea lui culturala sau ca facând parte din caracteristicile sale individuale. Informatiile cu privire la sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului le-am cule s de la parinti, cabinetul medical sau medicul de familie.

Metoda cea mai lesne si la îndemâna oricarui cadru didactic este observarea directa în mediul familiar, în sala de grupa, în aer liber, cu prilejul vizitelor, excursiilor, a zilelor onomastice. Pentru cunoasterea cat mai aprofundata a copilului am întocmit liste de comportamente observabile pe domenii de activitate: limbaj, motricitate, abilitati fizice si intelectuale.

Conversatia cu copilul este o alta modalitate de a-l cunoaste. Discutând cu acesta am aflat mai multe despre felul în care gândeste, cel preocupa, ce bagaj de cunostinte are, ce-l intereseaza, cum vorbeste, ce vocabular are, daca are defecte de vorbire si care sunt acestea.

Planificarea unui mediu educativ structurat pe joc constituie baza pentru dezvoltarea biopsihica a copiilor. În acest caz am folosit materiale educative care sa implice activ copii sa-i solicite permanent mai ales în exersarea proceselor biopsihice constatate ca deficitare. Sa-l provoace sa reactioneze. Este bine stiut faptul ca rezultatele nu se pun în evidenta imediat. Copiii au perioade de acumulari latente, uneori au salturi mai mult sau mai putin observabile care uneori (în cazuri deosebite) ne pot demoraliza. Orice activitate cu copilul nu este numai fiziologica sau numai psihologica pentru ca desfasurându-se constient, chiar si cea mai banala solicitare fizica este în acelasi timp si o solicitare psihica.

Constatarile pe care le-am desprins în urma studierii comportamentului al copiilor, ne-au determinat sa organizam activitati de recuperare si de dezvoltare speciale. Jocurile de miscare generala (de mers, alergare, pasire peste obstacole, târâre, exercitii ale bratelor si picioarelor) le-am continuat cu jocuri de respiratie ("mirosim florile", "suflam lumânarile") apoi am continuat cu exercitii care sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. Dupa jocurile de stimulare a motricitatii fine a mâinii si degetelor am continuat cu jocuri pentru stimularea capacitatii de orientare spatiala, realizare de constructii prin îmbinare pe orizontala si verticala, însurubare, suprapunerea diferitelor piese, jocuri pentru antrenarea coordonarii ochi-mâna, jocuri pentru stimularea gândirii logice si a limbajului, grupari de obiecte sau imagini dupa diferite criterii: citire de imagini, jetoane, carti, tablouri. Activitatile de desen, modelaj, activitati practice le-am folosit pentru formarea deprinderilor manuale ale copiilor.

În programul zilnic în atentia noastra se afla în permanenta pronuntia corecta în acord cu limba literara vorbita. Am acordat o atentie deosebita verificarii calitatii vazului si auzului si orientarea lor eventuala spre medicul specialist în cazul depistarii unor astfel de deficiente.

Am desfasurat cu succes exercitii care cer pastrarea unei pozitii corecte în timpul desenatului, tinerea corecta a instrumentului de scris, orientarea corecta în spatiul bidimensional al foii de scris, sus-jos, stânga-dreapta, redarea corecta a formelor geometrice, redarea unor semne grafice asemanatoare literelor, analizând elementele lantului vorbirii (sunet, silaba, cuvânt, propozitie). O importanta deosebita am acordat familiarizarii cu importanta si specificul limbajului scris-citit, în vederea pregatirii acestuia pentru integrarea în activitatea scolara.

Pregatirea pentru scoala însemna pentru copil pe lânga tot ceea ce implica cuvântul "pregatire" si acea stare psihologica pozitiva în raport cu apropiata intrare în scoala, de asteptare pentru evenimentul întâlnirii cu scoala dar si pentru specificul activitatilor proprii scolarului. De entuziasm deosebit s-au bucurat întâlnirile-lectii dintre scolari si prescolari cu ocazia diferitelor schimburi de experienta la nivel de unitati.

Cunoasterea psihologica a copiilor în vederea integrarii în activitatea scolara înseamna formare, antrenare si cultivare de abilitati, deprinderi, atitudini si modalitati actionale, disponibilitati motivationale afective care sa-l faca apt pe copil pentru a face fata solicitarilor specifice situatiilor cu care se va confrunta în debutul scolaritatii.

Toate aceste achizitii contribuie la structurarea "aptitudinii de scolaritate" ca rezultat al interactiunii dintre învatare si dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ si consecintele acestuia în planul dezvoltarii psihice.