Cuvântul de spirit si umorul vazute de Freud
Încercând sa întelegem fenomenul convertirii unor mesaje cu un potential emotional ridicat din limba materna in limba engleza, vom cauta sa gasim fenomene similare din punct de vedere al efectului pe care îl au asupra emitatorului.
Convingerea noastra este ca efectul aceastei convertiri intr-o limba straina a mesajelor 252i85c verbale are loc in vederea evitarii transmiterii intregii incarcaturi emotionale a mesajului catre receptor; în esenta o încercare de a evita intreaga "forta" a trairii emotionale. Daca receptorul percepe acest lucru sau un este mai putin important. Ceea ce este important este credinta emitatorului in acest fenomen.
În incercarea noastra de a face o paralela între acest fenomen si alte comportamente ce indica reticenta emitatorului de a-si comunica mesajul din diferite motive putem evoca o serie de gesturi întâlnite în interactiunile noastre zilnice: coborârea tonului vocii, bâlbâitul, râsul nervos, etc. Legat de acest ultim comportament, am gasit similitudini mari intre fenomenal studiat de noi si felul in care Freud trateaza si explica subiectul umorului.
În lucrarea sa "Cuvantul de spirit si raportul sau cu inconstientul", (Freud, 2002), acesta studiaza umorul asa cu îl putem gasi în piese de teatru, opere literare, etc. Prin cuvantul de spirit Freud se refera la umorul "premeditat", gândit in prealabil si transmis intr-un tip de mediu sau altul. Desi gasim si aici informatii utile, mult mai relevant subiectului tratat de catre noi este eseul sau din 1927, Umorul, un eseu care se refera mai mult la umorul spontan, asa cum apare în conversatii cotidiene.
Ceea ce ne atrage in mod deoebit atentia este felul in care trateaza "geneza beneficiului de placere umoristica", fapt pe care îl pune pe seama principiului economic.
Iata cum: autorul ia ca exemplu unui pungas ce este dus la spanuratoare intr-o luni, iar acesta exclama: "Iata o saptamana care începe bine". Freud continua prin a explica cum un ascultator ar percepe situatia de fata. Pungasul are in acel moment potentialul trairii unui afect negativ puternic, cu care ascultatorul va empatiza. El neaga însa aceasta traire: nu da voce emotiilor sale si nu le comunica siesi sau celor din jurul sau, ci recurge la umor. Astfel, ascultatorul este scutit de "risipa afectiva" ce ar fi survenit odata cu empatia simtita fata de pungas.
"Fara indoiala, esenta umorului consta in aceea ca ne economisim afectele pe care le-ar prilejui situatia si trecem peste aceasta cu o gluma despre posibilitatea unor astfel de manifestari" Freud (2002).Oare acesta "economie" a afectelor, asa cum a fost ea descrisa de Freud utilizând umorul ca pe o "portita de scapare", nu poate fi regasita si în fenomenul studiat de catre noi? si daca da atunci cum?
Este clara tendinta psihicului nostru de a îsi conserva energia, de a nu o dispensa decât atunci cand este absolut necesar. Dar cum transpare aceasta tendinta in simpla transformare a mesajelor din limba româna in engleza?
Putem presupune ca transmiterea mesajelor intr-o limba straina (predominant engleza, in cazul nostru) confera acestora o doza de "irealitate". Pot parea ca provin dintr-o lume straina, departata, astfel facând si continutul mesajului mai putin real, mai putin tangibil, apartinând, in mintea emitatorului, mai putin acelui context, acelei situatii. Ne confruntam aici cu "o respingere a cerintei realitatii" (Freud, 2002), generate de beneficiul evitarii trairii emotiilor la intensitatea lor maxima.
Sa nu uitam de masiva influenta pe care cultura anglo-americana o are asupra populatiei romanesti, mai ales asupra celor ce aveau inca o varsta frageda in preajma evenimentelor din 1989. Nu este oare mai uaor sa înlocuiesti o exprimarea emotiilor si trairilor veridica, proprie, cu o fraza sau un cuvant cliseu dintr-o productie Holywood-iana? Nu este oare mai simplu sa furam fraze si expresii dintr-o cultura straina, dintr-un mediu desprins de realitatea propriei noastre existente, decât sa formulam in propriile noastre cuvinte, si in propriul nostru fel, mesajul care necesita atâta risc, energie si investire din partea noastra?
Presupunem, astfel, ca folosind aceasta strategie ne desprindem de rolul nostru social si adoptam un model împrumutat, astfel diminuând semnificativ energia investita de noi in actul comunicarii.
|
