DE CE "PSIHOLOGIE INDIVIDUALA?

DE CE "PSIHOLOGIE INDIVIDUALĂ?"

Neavizatii sunt imediat tentati sa creada ca o asemenea psihologie pune accentul pe individul ca individ, fiind un fel de antiteza la ceea ce reprezinta psihologia sociala. "Chiar si cuvântul german Individualpsycho-logie - scrie Madelaine Ganz - da usor loc la interpretari gresite, caci esti înclinat sa întelegi prin aceasta o psihologie care s-ar aplica individului. în realitate însa tr 959g63j ebuie sa ne referim la sensul etimo­logic al cuvântului (individuere). în acest fel câmpul ei de aplicare devine mult mai întins. Este vorba de o psihologie a unui «tot indivizibil» si care se raporteaza în acelasi timp la individul în sine si la relatia sa cu comunitatea"24. Iata-ne, prin urmare, tocmai la polul opus sensului sugerat de simpla percepere a termenului "psihologie individuala". într-adevar, daca citesti cartile lui Adler, ai din ce în ce mai mult impresia ca disciplina cultivata de el este sociopsihologia. "Cercetarea de psihologie individuala - va sublinia el în prefata la prima editie a lucrarii Praxis un Theorie der Individualpsychologie - cauta sa obtina o aprofundare a cunoas­terii omului, posibila doar prin întelegerea pozitiei individului fata de misiunea sa sociala distincta"25. Scopul marturisit al operei lui Adler este acela de a face ca oamenii sa nu mai treaca unii pe lânga altii ca niste monade etanse, vorbindu-si fara a putea stabili reale puncte de contact si comunicare, cum se întâmpla adesea, nu numai în mediile vaste ale societatii, ci si în grupurile restrânse, de ordinul familiei. "Cunoasterea omului - arata Adler - comporta însa înca o latura, la fel de importanta, reprezentata de asa-numitul aspect social al acesteia. Este neîndoilenic faptul ca oamenii s-ar comporta mai bine unii fata de altii, ca ei s-ar apropia mai mult daca s-ar întelege mai bine unii pe altii. Aceasta posibilitate de inducere în eroare constituie un pericol imens pentru societate. Acest pericol trebuie sa-1 demonstram noi colaboratorilor nostri, pe care vrem sa-i initiem într-ale vietii. Ei trebuie sa devina capabili sa recunoasca tot ce este inconstient în viata, toate deghizarile, disimularile, siretlicurile si perfidiile, spre a-i putea avertiza pe cei pânditi de

asemenea primejdii si a le veni în ajutor. Numai cunoasterea omului, constient practicata, ne va sluji în acest sens"26. Psihologia adleriana îsi anexeaza, în consecinta, o etica si o pedagogie, are în vedere o tabla de valori morale si îsi propune sa-i asigure promovarea. Ca psihologie axiologica si pedagogica ("einer Art von artzlichen Padagogik"= "un soi de pedagogie medicala" o va numi Freud , psihologia individuala va considera ca atât cazurile dificile din punct de vedere educational, cât si cele dificile din punct de vedere psiho-terapeutic au un singur remediu valabil, cu caracter universal, recte dezvoltarea sentimentului de comuniune sociala, iar la scara maxi­ma - dezvoltarea sentimentului cosmicitatii omului. "A cauta sen­sul vietii - scrie el - nu are valoare si importanta decât daca se tine cont de sistemul de relatie om-cosmos. Este usor de înteles ca cosmosul dispune în aceasta relatie de o putere creatoare. Cosmosul este, ca sa spunem asa, tatal întregii vieti. Iar viata în totalitatea ei este în lupta continua pentru satisfacerea exigentelor cosmosului"2*.

Asadar, psihologia individuala nu se margineste la studiul individului ca entitate sociala, ci se extinde larg la societate, definind omul ca fiinta eminamente sociala, animata de un sentiment înnas­cut de comuniune umana29, pentru ca în cele din urma aceasta psihologie sa-1 priveasca pe om ca fiinta cosmica, având de îndepli­nit un rol în Cosmos. "Sentimentul solidaritatii, al comuniunii sociale, este implantat de natura în sulletul copilului si nu paraseste individul decât sub actiunea celor mai grave maladii ale vietii psihice. De-a lungul întregii vieti, acest sentiment este nuantat, se restrânge sau se amplifica, în cazurile favorabile depasind cercul membrilor familiei, spre a cuprinde tribul, poporul, umanitatea. Poate sa depaseasca chiar si aceste limite si sa iradieze asupra animalelor, plantelor sau a altor obiecte, neînsufletite, cuprinzând în cele din urma cosmosul universal"30.

Freud are dreptate când denunta plagiatele adesea abil traves­tite ale lui Adler: acest "sentiment al comuniunii sociale", nativ, care îi uneste pe oameni între ei si întreaga umanitate cu infinitul cosmic, nu este altceva decât "Eros"-ul freudian, un "alter ego" al libidoului universal. Pe de alta parte însa prin "psihologia individuala" adle­riana socialul îsi ia o spectaculoasa revansa asupra biologismului

freudian, aspect minimalizat de Freud la un moment dat31. Repu-nând în drepturi dimensiunea sociala definitorie a omului, "psiho­logia individuala" aduce psihanalizei zise "ortodoxe" un amenda­ment capital, care s-a dovedit ulterior perfect asimilabil de catre o conceptie care, oricum, ori de câte ori a fost somata, nu a ezitat sa-si legitimeze fundamentele sociale.