DETERMINANTE BIOLOGICE, PSIHOLOGICE SI SOCIO-CULTURALE ALE COMPORTAMENTULUI AGRESIV/ VIOLENT
1. DELIMITARI CONCEPTUALE
Termenul agresivitate provine din latinescul
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; aggredior care inseamna "a se indrepta spre, a intreprinde, " si a evoluat in
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; aggredire, ce semnifica "a merge catrecu tendinta de a ataca" si
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; aggressio - "atac" (conform Dictionarului latin-roman, 1966 si Salavastru, 2003).
Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii unor daune materiale, moral-psihologice sau mixte unor persoane sau/si obiecte (Mitrofan, 2003).
Agresivitatea este un comportament care in mod intentionat lezeaza fizic sau verbal o alta persoana, despre care agresorul stie ca este motivata sa evite prejudicierea (Atkinson, 2002, Jderu, 2008).
Diferenta dintre agresivitate si violenta este una de grad, violenta implicand acte agresive extreme si excesive - trimite la:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; ideea de putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice asupra altuia (Anderson, 2000),
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; reactii brutale, distructive, de atac, manifestate prin acte verbale - amenintari, injurii pentru a intimida, precum si reactii fizice - lovire, batai, raniri (Havarneanu si Duta, 2001).
Agresivitatea nu este confundata cu comportamentul antisocial
Privitor la comportamentul agresiv si masura in care poate fi vazut ca antisocial au fost diferentiate mai multe tipuri (Dragomirescu, 1990, apud Mitrofan, 2003):
▪ agresivitatea propriu-zisa asociata cu acte antisociale;
▪ comportamentul agresiv ca expresie a unei stari patologice;
▪ agresivitatea care nu are rasunet antisocial obligatoriu.
2. FORME ALE AGRESIVITATII
Datorita complexitatii agresivitatii este dificil de realizat o tipologie a acesteia unanim acceptata sau unica.
1. In functie de mijloacele utilizate in vederea savarsirii actului agresiv:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; agresivitate fizica si agresivitate verbala;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; agresivitate directa si agresivitate indirecta.
2. In functie de obiectivele urmarite:
ü &nb 949e42j sp; agresivitate instrumentala si
ü &nb 949e42j sp; agresivitate afectiva
(angry aggression-agresivitatea ostila, impulsiva).
3. In functie de existenta unei provocari anterioare a actului agresiv:
Ø &nb 949e42j sp; agresivitate proactiva si
Ø &nb 949e42j sp; agresivitate reactiva
3. MODELE EXPLICATIVE
A. Modelul biologic
Explicatii de factura etologica: K. Lorenz (1963/2005)
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; agresivitatea este de natura instinctiva (fighting instinct), fiind declansata de nevoia de teritoriu, de dominare in cadrul ierarhiei sociale sau de nevoia de reproducere - competitia dintre indivizi asigura o selectie naturala a potentialului genetic, ceea ce permite reproducerea inclusiv a agresivitatii;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; comportament orientat spre cautarea stimulilor declansatori - comportament de apetenta;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; redirectionarea miscarilor agresive - miscare reorientata
D. Morris (1967/1991)
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; rolul sistemului nervos simpatic de declansare a actiunii (agresive) si a sistemului nervos parasimpatic - centru de comanda pentru stavilirea agresivitatii, cu aparitia precautiei, a temerilor;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; lupta ritualica - reactia ciculara intre "amenintare" si "contraamenintare" care precede manifestarea in act a instinctului agresiv.
Irenäus Eibl-Eibesfeldt (1984/1995) - comparatie animal-om:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; teritoriul individual si distanta individuala
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; apararea apropiatilor
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; nazuinta ierarhica
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; agresivitatea "educativa"
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; reactia de respingere a "diferitului/anormalului"
Psihanaliza - S. Freud
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; instinctul vietii (Eros) si al mortii (Thanatos), distructiv
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; modelul hidraulic, necesitatea descarcarii pulsiunilor agresive
Efectul chatarsis-ului s-a considerat ca opereaza prin:
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; vizionarea materialelor care cuprind scene violente;
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; consumarea tendintelor agresive in plan material;
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; angajarea in actiuni violente efective, care nu au consecinte antisociale (sporturi, distrugerea obiectelor neinsufletite).
Limite ale conceptiei conform careia agresivitatea este innascuta si universala
Specialistii recunosc insa existenta influentelor biologice de factura
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; neuronala,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; hormonala si
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; biochimica (Mitrofan, 2003; Ilut, 1994).
B. Modelul psihosocial
1) Agresivitatea ca raspuns la frustrare
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; teoria frustrare-agresivitate (Dollard si colab., 1939) - agresivitatea este intotdeauna efectul frustrarii, iar frustrarea conduce cu necesitate la o forma de agresivitate (chiar daca reorientata, redirectionata);
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; Berkowitz (1974, 1989, 1990) ofera o revizuire a teoriei si introduce mania ca mediator intre frustrare si agresivitate, plasand accentul asupra proceselor de prelucrare a informatiilor.
Atrage atentia asupra relatiilor dintre:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; stimulii aversivi,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; experientele emotionale negative,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; formarea retelelor asociative (ganduri, sentimente, actiuni) si
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; comportamentul agresiv sau violent.
De asemenea pune in evidenta impactul "indiciilor agresive" ("weapon effect" - efectul de arma, conform Jderu, 2008).
Furia este astfel o stare emotionala mediata cognitiv (Lazarus, 1991), presupunand un element de interpretare (evaluarea primara):
Ø &nb 949e42j sp; Prezenta blamarii
Ø &nb 949e42j sp; Atribuirea controlului
Ø &nb 949e42j sp; Interpretarea actiunii ca atac la adresa persoanei, care ii lezeaza imaginea de sine.
Novaco si Welsh (1898) atrag atentia asupra impactului schemelor cognitive ale persoanei asupra evaluarii stimulilor si a posibilelor reactii comportamentale - indica o serie de factori relationati cu experientierea starii de furie:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; indicii atentionali,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; asociatii intre stimuli si experientele anterioare,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; eroarea fundamentala a atribuirii,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; falsul acord (prezumtia de similitudine),
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; efectul de ancorare (inertia reinterpretarii situatiei).
La randul sau furia nu este considerata o conditie sine qua non a agresivitatii, deoarece persoana va selecta un anumit comportament si in functie de efectele anticipate ale reactiilor posibile in acea situatie (evaluare secundara).
Intervin astfel atitudinile si convingerile persoanei referitoare la eficienta solutionarii problemelor/ conflictelor prin manifestari agresive.
2) Forta controlului voluntar si a mecanismelor inhibitive ale agresivitatii
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; la nivelul comportamentului agresiv: "principii morale", comparatii cu situatii mai rele, etichete eufemiste;
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; la nivelul efectelor nocive asupra victimei: negarea, distorsionarea sau minimalizarea acestora;
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; la nivelul victimei: blamarea si dezumanizarea.
3) Stresori ai mediului fizic, stimuli aversivi:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; caldura,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; aglomeratia,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; mirosuri neplacute,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; tracasarile cotidiene,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; durerea fizica si morala
C. Modelul socio-culturalist
Plaseaza accentul asupra impactului practicilor si normelor sociale si culturale, asupra
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; familie,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; grupul clasa,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; peer-grupul si
Invatarea sociala "reprezinta activitatea psihica, psihosociala si sociala prin care oamenii si colectivitatile umane asimileaza sau isi interiorizeaza experienta sociala (de tipul cunostintelor, normelor si valorilor, rolurilor sociale, modelelor culturale si de comportare, traditiilor si idealurilor sociale etc.) formandu-si capacitatile actionale [], conceptiile si mentalitatile, atitudinile [], trasaturile de personalitate, de grup sau de clasa [], valorile, trebuintele, motivele, interesele si aspiratiile personale sau colective, modele de conduita si idealurile de viata etc." (Muresan, 1980, p. 17).
Teoria invatarii sociale (Bandura si colab., 1961) - procesele de achizitie si mentinere a comportamentelor agresive, avand in prim plan invatarea vicarianta.
Factorii care influenteaza imitarea de catre observator a comportamentului modelului sunt:
Ø &nb 949e42j sp; proprietatile modelului in calitate de stimul,
Ø &nb 949e42j sp; tipul de comportament manifestat de model,
Ø &nb 949e42j sp; consecintele sale (recompensa, pedeapsa, ignorare) si
Ø &nb 949e42j sp; setul motivational indus subiectului observator.
Autorii arata insa ca simpla expunere la un model care se va comporta agresiv conduce la invatarea acelui comportament si la manifestarea lui in situatia in care este considerat eficient.
Violenta din mass-media are un efect extrem de nociv, fiind invocate urmatoarele mecanisme prin care potentiaza manifestarile agresive:
Studiile realizate de Stratilescu si Popa (2006a, 2006b) asupra preadolescentilor si adolescentilor arata ca:
ü &nb 949e42j sp; subiectii recunosc ca imita comportamentele vedetelor TV - 40% sustin ca imita vorbirea si gesturile actorilor,
ü &nb 949e42j sp; urmaresc in mod constant programe TV nerecomandate pentru varsta lor - 80% din preadolescenti declara ca urmaresc programe pentru 16 ani si 35% programe pentru 18 ani; 92% dintre adolescenti urmaresc programele pentru 18 ani,
ü &nb 949e42j sp; timpul alocat vizionarii programelor TV este in
- relatie directa cu agresivitate, accese de furie, ostilitate, incordare, frustrare, rigiditate, abandonarea sarcinilor scolare, si
- in relatie inversa cu vivacitatea intelectuala.
Modelul propus de Homel si colab. (1999, apud Rosan, 2006) incearca o sinteza a factorilor de risc ai comportamentului antisocial si violent al copiilor si adolescentilor, precum si a factorilor protectivi, grupandu-i in doua categorii:
1. Factori interni - care tin de sine, de planul intrapsihic - caracteristici fizice sau psihologice
2. Factori externi - variabile prezente in mediu, creand contextul cotidian
4. AGRESIVITATEA SI VIOLENTA IN MEDIUL SCOLAR
Scoala este in mod traditional considerata locul de transmitere a cunostintelor si informatiilor, de formare a competentelor cognitive si de formare a caracterelor.
A vorbi despre violenta si agresivitate intr-un loc in care ne asteptam sa existe cele mai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea unei personalitati armonioase pare a fi un paradox.
Actele agresive si violente comise de catre elevi atrag din ce in ce mai mult atentia:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; "Youth voices", o ancheta UNICEF din 2001 care a inclus un esantion de 400 de elevi cu varsta intre 9 si 17 ani, a aratat ca 39% din respondenti au declarat ca se confrunta cu violenta si comportament agresiv in cazul clasei (Liiceanu, 2003);
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; in Germania 53% din baieti au recunoscut ca au fost implicati in altercatii fizice in jumatatea anterioara a anului scolar (Rosan, 2006).
Lucrarile sintetizeaza cateva tendinte de evolutie a violentei:
Ø &nb 949e42j sp; cresterea numarului de fenomene grave, dar si a formelor mai subtile, situate la nivelul valorilor promovate, modelelor dezirabile de comportament;
Ø &nb 949e42j sp; proliferarea violentelor care au ca fundament diferentele etnice, religioase, de statut social, de gen;
Ø &nb 949e42j sp; multiplicarea formelor de violenta la adresa profesorilor;
Ø &nb 949e42j sp; difuzia fenomenelor din afara scolii sau imediata sa apropiere in spatiul scolar propriu-zis (Jigau, 2006).
Formele agresivitatii sunt diverse: uz de arma, abuz sexual, bataie, intimidare, hartuire, atac verbal, injurii, umilire, excludere sociala, dispret, sfidare, lipsa de politete, absente de la ore.
Pain (2001, apud Salavastru, 2003) identifica doua categorii:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; violente obiective (crime si delicte de ordin penal, agresivitate fizica, vandalism) si
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; violente subiective, mai subtile, de atitudine, printre ele fiind incluse si atitudinile antiscolare.
Au fost preluati in literatura noastra de specialitate anumiti termeni:
Ø &nb 949e42j sp; bullying (terorizare, hartuire, intimidare) - care desemneaza un gen de violenta, pe termen lung, atat fizica, cat si psihologica, initiata de un individ sau grup si directionata impotriva unui individ care nu se poate apara in contextul respectiv, este o dorinta intentionata si constienta de a rani o persoana si de a o pune intr-o situatie stresanta;
Ø &nb 949e42j sp; mobbing, care se refera la atacuri in grup produse de copii asupra unui alt copil.
Studiul condus de Jigau (2006) indica diferente intre sexe:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; baietilor le sunt atribuite de profesori si elevi mai frecvent formele mai grave, violenta fizica,
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; fetelor - formele mai tolerate, in special agresivitatea verbala.
Si aici apar diferente, violenta verbala ia la fete mai des forma ironiilor, certurilor, barfelor, iar la baieti a cuvintelor urate, a injuraturilor.
Locurile unde se manifesta violenta sunt:
Efectele violentei sunt extrem de grave:
Ø &nb 949e42j sp; traume fizice si psihice, distres, frica, anxietate, depresie, izolare, marginalizare, punerea persoanei in pemanenta ipostaza defensiva, cu afectarea formarii deprinderilor sociale, autoblamare si imagine de sine negativa
Ø &nb 949e42j sp; afectarea atasamentului fata de grup si institutie, lipsa de concentrare, esec scolar, absenteism, relatii sexuale precoce, abuz de substante, posesie de arme, exmatriculare, comportament suicidar (conform Rosan, 2006).
Modalitatile de aparitie si evolutie a agresivitatii relevate de studiile longitudinale indica un traseu biografic violent care incepe cu forme minore de tulburari de comportament, actele crescand gradual ca frecventa, gravitate si varietate.
Au fost evidentiate doua trasee (Patterson si colab., 1998, apud Rosan, 2006): aparitia precoce si tardiva.
1. aparitia precoce, cu debut in copilarie prin comportament disruptiv si interactiuni familiale negative, patern care se dezvolta odata cu intrarea copilului in scoala.
Este corelat cu performante mai scazute, respingere din partea covarstnicilor, deprinderi sociale deficitare, esec scolar, chiul; in adolescenta apare asocierea cu alte persoane in grupuri cu comportament antisocial si chiar delincvent, cu efecte severe pe termen lung.
2. aparitia tarzie, in adolescenta a comportamentului violent, fara probleme sau cu probleme minore in copilarie. Aceasta categorie de adolescenti "experimenteaza", iar comportamentul lor agresiv nu este persistent de obicei.
Cauzele violentei in mediul scolar: specialistii fac apel la surse favorizante din afara scolii - factori care tin de personalitatea elevului, de mediul familial si de cel social - dar insista asupra faptului ca radacinile ei nu pot fi cautate "exclusiv in exteriorul scolii" (Salavastru, 2003, p. 127).
Autorii identifica urmatoarele posibile premise (Salavastru, 2003; Havarneanu si Amoraritei, 2001):
Ø &nb 949e42j sp; relatia formator - format implica o situatie de dependenta, o diferenta de statut si putere de influenta si control in favoarea profesorului, o situatie de constrangere, de limitare, la care elevul poate raspunde uneori prin contradependenta, prin cautarea unor modalitati de compensare pentru exercitarea propriei puteri;
Ø &nb 949e42j sp; comunicarea este deseori lateralizata, profesorul este cel ce monopolizeaza comunicarea, elevului revenindu-i rolul de receptor pasiv - nesatisfacerea nevoii de exprimare conduce la frustrare;
Ø &nb 949e42j sp; atitudini gresite ale profesorilor, de superioritate, ignorare dispretuitoare a elevilor, corelate cu tendinta de evaluare a lor in termeni negativi - pot conduce la pasivitate, lipsa de comunicare sau atitudini ostile, provocatoare;
Ø &nb 949e42j sp; introducerea de profesor, de multe ori fara sa constientizeze, a diferentierilor intre elevi in functie de performanta lor, defavorizand elevii cu rezultate modeste in planul
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; timpului acordat elevilor pentru a da un raspuns,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; atentiei oferite si contactului vizual,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; feed-back mai neglijent,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; solicitare mai scazuta de a raspunde,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; acceptarea si utilizarea mai scazuta a ideilor lor, mai putin interes,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; mai putini indicatori nonverbali ai atentiei, sprijinului, intelegerii,
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; notarea temelor si testelor contaminata de impresia negativa deja formata (efectul de halo);
Ø &nb 949e42j sp; abuzul de masuri disciplinare - creeaza anxietate, tensiune, frustrare, conflicte, deteriorarea relatiei profesor-elev; nevoia ca sanctiunea sa se incadreze intr-un sistem coerent in cadrul caruia este transparenta relatia dintre regula, actul comis si tipul si intensitatea penalizarii;
Ø &nb 949e42j sp; nedreptatea profesorului - elevii doresc ca profesorul sa aplice egalitatea in tratament in raport cu ceilalti colegi, iar atunci cand acest lucru nu se intampla avem de-a face cu o forma de violenta psihologica din partea profesorului impotriva elevilor;
Ø &nb 949e42j sp; imobilismul - elevii sunt in general dinamici, au tendinta de a se misca, de a explora, iar scoala le cere sa fie linistiti si ascultatori;
Ø &nb 949e42j sp; functia de selectie a scolii, care nu se bazeaza intotdeauna pe criterii de merit, si functia de ierarhizare, care conduce la devalorizarea de sine a celor care au esecuri scolare, la etichetare, marginalizare si excludere;
Ø &nb 949e42j sp; competitia intre elevi - orice competitie genereaza sentimente de rivalitate si conflicte.
PREVENIREA SI REDUCEREA VIOLENTEI
A. Efectul chatarsis-ului: cercetarile arata ca modalitatile de substituire a comportamentului agresiv nu duc la o reducere, ci la o potentare a agresivitatii. Doar in cazul descarcarii in plan imaginar rezultatele studiilor sunt neconcordante, controversate, in schimb, pentru expunerea la scene violente si angajarea in astfel de actiuni, concluzia este cvasigeneralizata (Ilut, 1994).
B. Pedeapsa si amenintarea cu pedeapsa
In toate culturile exista forme de penalizare a actelor agresive care prejudiciaza grupul. De obicei, intensitatea este in raport direct proportional cu gravitatea faptei, mergand de la admonestari, pana la privarea de libertate sau chiar suprimare fizica.
Aceste pedepse au rolul de a-l sanctiona pe vinovat si, totodata, de a servi drept exemple, functionand invatarea observationala.
Efectul pedepsei nu este atat de important si pozitiv precum apare in constiinta comuna. Pentru ca o pedeapsa institutionala sa devina eficienta, trebuie sa satisfaca anumite conditii:
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; sa fie prompta: sa survina imediat dupa actul savarsit;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; sa fie suficient de intensa pentru a induce aversivitate;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; sa fie foarte probabila - potentialul agresor sa fie convins ca in urma savarsirii unei infractiuni probabilitatea de aplicare a pedepsei este foarte ridicata.
Sistemele juridice penale indeplinesc intr-o masura mica concomitent toate principiile.
In cazul pedepsei informale, efectul nu este intotdeauna pozitiv si neconditionat. Pedepsirea copiilor care se comporta agresiv (mai ales pedepsirea fizica) nu are efectul scontat.
Copiii pedepsiti fizic frecvent, tind sa devina mai agresivi, iar ca adulti, provoaca intr-un grad mai ridicat violenta in familie.
C. Strategii cognitive si de invatare
ü &nb 949e42j sp; cultivarea competentelor sociale,
ü &nb 949e42j sp; mecanismelor de control intern al conduitei (model de tip conduita amanata), invatarea inhibitiei fata de agresivitate, care sa nu se reduca la frica de pedeapsa - "anxietatea agresiunii", aversiunea fata de violenta sub orice forma a ei.
ü &nb 949e42j sp; tehnici de disciplinare pe baza de argumente psiho-afective, adultii functionand ca modele pentru copil.
ü &nb 949e42j sp; principiul incompatibilitatilor raspunsurilor.
D. Prevenirea violentei in mediul scolar
Eforturile de preventie a agresivitatii si violentei scolare pornesc de la asumptia ca agresivitatea este un comportament invatat si prin urmare preventia presupune invatarea de catre elevi a unor comportamente alternative, dar acestea trebuie initiate timpuriu, inainte ca tiparele agresive de comportament sa devina obisnuinta.
Programele de preventie urmaresc formarea a cinci competente de baza (Williamns si Guerra, 1996, apud Szentágotai si Tarau, 2004):
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; identitate pozitiva;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; dezvoltare personala;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; autoreglare;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; abilitati sociale;
. &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; sistem de valori.
Promovarea unei identitati pozitive
- oportunitati de implicare in activitati scolare si comunitare indiferent de performantele scolare, venit sau alte prerechizite;
- programe educationale pentru parinti si profesori care pun accentul pe recompensarea si intarirea comportamentelor pozitive;
- oportunitati de explorare a aptitudinilor si optiunilor profesionale si de dezvoltare a talentelor personale;
- programe de training profesional care pregatesc elevii pentru cariere care sa le ofere satisfactii,
- programe de tutoriat care sa ofere modele pozitive de comportament si incurajare;
Oportunitati de dezvoltare personala
- implicarea elevilor in procesul decizional la nivel de scoala si comunitate;
- programe de training privind modalitatile de interpretare si atribuire adecvata a mesajelor din mediul social;
- crearea unui mediu securizant si suportiv care protejeaza impotriva factorilor de stres;
- programe de dezvoltare a abilitatilor de coping;
- programe de dezvoltare a stimei de sine;
- programe de evitare a victimizarii;
Dezvoltarea abilitatilor de autoreglare
- tehnici de management emotional (managementul maniei, autocontrol);
- &nb 949e42j sp; &nb 949e42j sp; oportunitati de implicare in activitati de grup care ofera intariri pentru comportamente adaptative atat pe termen scurt, cat si pe termen lung;
Dezvoltarea abilitatilor de relationare sociala
- programe de recreere si dezvoltare sociala dupa ore;
- instruire privind diferite abilitati de relationare;
- tehnici de mediere si rezolvare de conflicte;
- oportunitati de implicare in diverse servicii comunitare pentru diferite categorii sociale aflate in nevoie;
Asistarea elevilor in dezvoltarea unui sistem de valori prosocial
- campanii de promovare a normelor prosociale si descurajare a normelor agresive si antisociale la nivelul scolii si comunitatii;
- campanii media de incurajare a comportamentelor responsabile si prosociale;
- programe centrate pe dezvoltare sociala, rationamentul moral care accentueaza rolul si importanta responsabilitatilor sociale.
|
