DEZVOLTAREA CAPACITATILOR MNEZICE IN COPILARIE
I. Definire si caracteristici
Proces cognitiv de intiparire, stocare si actualizare a experientei, sub forma recunoasterii sau reproducerii.
Caracteristici:
- mijlocita
- inteligibila
- selectiva
Tipuri:
1- memoria senzoriala - retine fluxul informational consecutiv stimularii externe pentru un interval foarte scurt ( 5 sec.);
2- memoria de scurta durata (memorie de lucru) - primeste informatia din registrul senzorial, are capacitate limitata (Miller: 7 2 itemi) si durata de pana la 8-10 min.
3- memoria de luna durata - primeste informatia mentinuta in MSD, are capacitate practic nelimitata, durata mare si mai multe componente: memoria semantica, episodica, proced 222i84c urala.
II. Dezvoltarea memoriei
1- Primul an de viata
Rezultate obtinute prin tehnica suptului non-nutritiv arata ca nou-nascutul recunoaste vocea materna si ca in primele luni apare relativ usor habituarea la stimulii vizuali, auditivi si tactili.
Specialistii atrag atentia asupra importantei crearii unor situatii care sa intereseze copilul.
C. Rovee-Collier (apud Bonchis, 2007) a suspendat jucarii mobile deasupra patului si a oferit copilului posibilitatea de a controla - prin miscari ale picioarelor - declansarea balansului jucariilor. Dupa o perioada de intrerupere a "jocului", autoarea a plasat din nou copiii in situatia initiala, cu urmatoarele rezultate:
- fenomenul de retentie este prezent la copiii de 2-3 luni
- performantele depind de varsta si de lungimea perioadei de intrerupere: pentru copiii de 2 luni scaderea apare dupa 2 zile de intrerupere, iar pentru cei de 3 luni reactiile de recunoastere sunt vizibile si dupa o intrerupere de 1 saptamana.
In concluzie, memoria este functionala inca din primele saptamani, prin forma sa de recunoastere, fiind legata de schema de actiune si de deprinderi. Sugarii au capacitatea de a retine unele elemente, memoria lor fiind dependenta de context.
2- Perioada anteprescolara (1-3 ani)
Spre sfarsitul celui de al doilea an, inteligenta senzorio-motorie a construit premisele pentru situarea copilului intr-un univers format din obiecte permanente, structurat spatio-temporal.
Aparitia functiei semiotice ofera copilului posibilitatea reprezentarii lumii prin imagini mintale, cuvinte si gesturi.
Este prezenta memoria de evocare care reflecta experientele senzoriale ale copiilor, fiind actualizate nume de persoane, amplasarea unor obiecte, evenimente.
Manifestarile memoriei au un caracter spontan, involuntar, fiind memorate aspectele concrete care sunt legate de dorintele, interesele sale, copilul nefiind capabil sa isi fixeze scopuri legate de intiparire si reamintire.
Este prezenta memoria de evocare care reflecta experientele senzoriale ale copiilor, fiind actualizate nume de persoane, amplasarea unor obiecte, evenimente.
Manifestarile memoriei au un caracter spontan, involuntar, fiind memorate aspectele concrete care sunt legate de dorintele, interesele sale, copilul nefiind capabil sa isi fixeze scopuri legate de intiparire si reamintire.
Dezvoltarea limbajului conduce la o evolutie spectaculoasa a memoriei semantice, impreuna cu cea episodica.
Incepe sa se dezvolte memoria semantica in forma "memoriei-povestire". Initial povestirea este acompaniament al actiunii, iar apoi apare relatarea ca mesaj plastic.
Smirnov (1963, apud Bonchis, 2007) atrage atentia asupra diferentei dintre reproducerea verbala a celor percepute si reproducerea unui material verbal. Ultima este puternic conditionata de disponibilitatile copilului de achizitionare a limbajului si de mediul socio-cultural.
Cu toate ca abilitatea de stocare a informatiilor este prezenta de la bun inceput, se constata ca nu avem amintiri despre ce ni s-a intamplat in primii 2-3 ani, iar evocarile din urmatorii 2 ani sunt extrem de fragile. Acest fenomen este numit de specialisti AMNEZIE INFANTILA.
Explicatii avansate:
- pierderea amintirilor constiente din primii ani datorita represiei materialului incarcat sexual (Freud);
- imaturitatea mecanismelor cerebrale - in primii doi ani hipocampul (structura cerebrala implicata in consolidarea amintirilor) este prea putin dezvoltat pentru a sustine o memorie explicita, copilul invata implicit si nu dispune de baza necesara reactualizarii informatiilor;
- natura fragmentara a abilitatilor mnezice timpurii - exista diferente masive intre modalitatile copilului de a fixa experienta si cele de a-si organiza amintirile: copilul memoreaza fara a relationa experientele, ca atare lipsa asocierii lor si a categorizarii duce la disparitia urmelor experientelor timpurii.
nivelul de dezvoltare a gandirii si limbajului nu sustine inca memoria autobiografica (un tip de memorie episodica alcatuit din evenimente trecute cu semnificatie pentru persoana; se refera la istoria trecuta a individului si ofera un simt al continuitatii personale - conform Schaffer, 2005), care este esentiala pentru formarea conceptului de sine.
Intre 2-3 ani se remarca o crestere a referirilor copiilor la evenimente din trecutul indepartat, iar evenimentele care marcheaza foarte puternic copilul din punct de vedere emotional ies din sfera amneziei infantile: nasterea unui frate/sora, decesul unei persoane foarte apropiate, institutionalizarea, schimbari majore - divortul parintilor.
Autorii marcheaza contributia importanta a adultilor in sustinerea memoriei autobiografice - prin discutii parinte-copil acesta invata ca:
- trecutul este important,
- ca sunt necesare anumite tehnici narative pentru impartasirea amintirilor,
- amintirile pot fi utile pentru urmarirea aspiratiilor personale (Schaffer, 2005).
Astfel copiii devin din ce in ce mai competenti in organizarea amintirilor si in reactualizarea lor intr-o forma care poate fi comunicata, progresul realizat si stilul pe care il formeaza fiind dependent de stilul parintelui (inalt vs. putin elaborativ).
Studiile indica sistematic ca experientele discutate de catre copil si parinte (impreuna) sunt cele pe care copiii si le amintesc cel mai bine, interactiunile verbale fiind cele care contribuie la organizarea experientei astfel incat sa aiba sens, sa fie coerenta si sa faciliteze impartasirea sa ulterioara.
3. Perioada prescolara (3-6 ani)
Este caracterizata de o dezvoltare intensa:
A. Memorarea
- se realizeaza cu usurinta, ca urmare a plasticitatii pronuntate a sistemului nervos,
- informatiile au un caracter concret, imprimat de caracterul situativ al gandirii,
- este involuntara, neintentionata, tributara atractivitatii stimulilor, iar eventualele sarcini de memorare sunt fixate de adult; spre sfarsitul perioadei va aparea memorarea voluntara,
se manifesta tendinta copilului de a memora mecanic, insa cercetarile recente plaseaza accentul asupra volumului mai mic al memoriei de lunga durata si asupra capacitatii mai scazute a copiilor mai mici de a utiliza strategii pentru a memora noile informatii,
- copilul obtine indici de memorare mai ridicati in cazul obiectelor, apoi cuvintelor cu semnificatie concreta, iar pe ultimul loc obiecte si cuvinte a caror semnificatie este necunoscuta de copil; aceste diferente scad odata cu varsta.
B. Stocarea
- creste cu varsta ca urmare a progreselor la nivelul sistemului nervos si antrenarii copilului de catre adulti in mai multe sarcini mnezice: perioada latenta a recunoasterii creste de la cateva luni pentru copilul de 3 ani, la 1 ani pentru cel de 4 ani si pana la 2 ani pentru cel de 6 ani, evenimentele cu o puternica incarcatura afectiva fiind pastrate toata viata;
- participarea la programe educative conduce la progrese la nivelul memoriei semantice si procedurale.
C. Actualizarea
- cunoaste o dezvoltare intensa, la cererea adultului copiii putand sa reproduca poezii, povesti, diverse evenimente,
- pot sa apara confuzii, imprecizii, insa sunt mult mai putine comparativ cu perioada anterioara,
- pot sa apara chiar procedee de memorare si actualizare - repetarea materialului.
O caracteristica importanta este aparitia caracterului constient si voluntar al memoriei, trecerea de la prescolar la scolarul mic fiind un adevarat punct de cotitura pentru performanta memorarii voluntare (conform Zincenco, citat de Bonchis, 2007).
Performanta mnezica variaza si in functie de gradul de interes al copiilor pentru sarcina, fiind superioara in cursul sarcinilor cu caracter ludic (de exemplu "jocul de-a magazinul").
Istomina (apud Bonchis, 2007) remarca diferite forme de comportament in sarcina a copiilor de varste diferite:
- la 3-4 ani copilul accepta rolul de cumparator, dar nu si sarcinile - scopul de a memora si transmite informatiile este absent,
- la 4-5 ani accepta rolul, sarcina, dar nu aplica procedee pentru a usura memorarea si actualizarea,
- la 6-7 ani accepta sarcina si foloseste procedee pentru a memora si reda - repetitia, apelul la ajutorul experimentatorului.
3. Perioada scolara mica (6-10 ani)
In cadrul sarcinilor scolare memorarea si reproducerea devin voluntare, intentionate. Trecerea la dominanta memoriei logice, constiente se explica prin cresterea volumului de cunostinte si a capacitatii de a realiza asociatii intre acestea si noile informatii (ancorare), precum si impactului mai mare pe care il are limbajul.
A. Memorarea
caracterul logic si voluntar apare gradual: la inceputul perioadei memoria devine un scop in sine, predominand memoria mecanica,
cand legatura logica dintre informatii este prezenta in cadrul sarcinii, performanta este superioara situatiei in care copilul trebuie sa realizeze o activitate prelucrare mintala a textului,
- memorarea unui material intuitiv se realizeaza mai usor comparativ cu memorarea materialului verbal,
- creste cu varsta capacitatea memorarii materialelor abstracte,
se memoreaza mai usor materialele legate de sfera motivational-afectiva a copilului,
studiile realizate de Smirnov (apud Bonchis, 2007) arata ca in primele clase prezenta unui plan de memorare nu il ajuta pe copil, ci chiar il impiedica, in timp ce in clasa a IV-a favorizeaza memorarea.
activitatea proprie, efortul de a lectura si a intelege materialul favorizeaza obtinerea unor performante superioare citirii lui de catre alte persoane.
B. Pastrarea
Copilul poate recurge la strategii pentru a asigura trainicia cunostintelor, cea mai frecventa fiind repetarea materialului, in legatura cu care se ridica problema:
- numarului repetitiilor, cu aparitia sub si suprainvatarii - numarul repetitiilor sa nu depaseasca 50% din numarul celor necesare invatarii,
- forma repetitiilor (comasata vs. esalonata in timp) - superioritatea celei esalonate,
- intervalul dintre repetitii (5-10 min si 20-24 ore)
- impartirea materialului.
C. Actualizarea
performanta creste cu varsta, in special pentru materialul verbal abstract,
la inceput reproducerea este dominant textuala, apoi este colorata personal,
- aspectele fizice si emotionale ale contextului au o importanta cruciala pentru rezultatele invatarii,
- actualizarea depinde si de utilizarea strategiilor mnezice.
III. Metamemoria
Face parte din domeniul mai larg al metacognitiei - constientizarea de catre persoana a propriilor procese cognitive.
Metamemoria - se refera la cunostintele explicite, care pot fi verbalizate, cu privire la propria memorie, presupune intelegerea faptului ca propria memorie functioneaza in anumite moduri, ca are limite diverse, ca performantele sunt mai bune in anumite conditii si poate fi optimizate.
Initial aceasta latura nu este prezenta, insa treptat apare capacitatea copiilor de a:
- folosi si descrie tehnici/ strategii utilizate pentru a memora mai rapid si mai fidel,
- face evaluari mai corecte ale propriilor disponibilitati mnezice,
- constientiza dificultatile ridicate de sarcini particulare.
Utilizarea strategiilor apare dupa 6 ani, cea mai frecventa fiind repetarea materialului, mai rar organizarea sau elaborarea acestuia.
Initial aceasta latura nu este prezenta, insa treptat apare capacitatea copiilor de a:
- folosi si descrie tehnici/ strategii utilizate pentru a memora mai rapid si mai fidel,
- face evaluari mai corecte ale propriilor disponibilitati mnezice,
- constientiza dificultatile ridicate de sarcini particulare.
Utilizarea strategiilor apare dupa 6 ani, cea mai frecventa fiind repetarea materialului, mai rar organizarea sau elaborarea acestuia.
Pentru a-si dezvolta cunostintele referitoare la propriile procese mnezice, copiii trebuie ajutati sa dobandeasca informatii despre (Woolfolk, apud Bonchis, 2007):
propria persoana
sarcina
strategii, tehnici de fixare si actualizare a informatiilor.
Pentru a-si dezvolta cunostintele referitoare la propriile procese mnezice, copiii trebuie ajutati sa dobandeasca informatii despre (Woolfolk, apud Bonchis, 2007):
propria persoana
sarcina
strategii, tehnici de fixare si actualizare a informatiilor.
|
