DEZVOLTAREA SENZORIAL-PERCEPTIVA IN COPILARIE

DEZVOLTAREA SENZORIAL-PERCEPTIVA IN COPILARIE

1. DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA

Senzatiile

Definire - reflecta insusiri separate, elementare ale obiectelor si fenomenelor lumii externe, precum si starile interne ale organismului, in conditiile actiunilor acestora asupra receptorilor analizatorilor.

Categorii de senzatii

Segmentele analizatorului

Perceptiile

• Definire - reflecta totalitatea insusirilor date unitar si integral ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe asupra analizatorilor
• Elemente reflectate: insusirile spatiale ale obiectelor, miscarea/ deplasarea si timpul

2. PROCEDEE UTILIZATE IN STUDIEREA PERCEPTIEI

Initial lumea nou-nascutilor era considerata "o mare confuzie infloritoare si zumzaitoare" (W. James), insa ulterior au fost dezvoltate o serie de tehnici pentru investigarea sistemului senzorio-perceptiv:

Ø      modificarea mediului si inregistrarea raspunsurilor copiilor - pulsul si frecventa miscarilor respiratorii, ritmul suptului, directia in care se concentreaza privirea, schimbarea orientarii corpului;

Ø      tehnica preferintei - prezentarea a doi stimuli si inregistrarea atentiei vizuale permite observarea preferintelor copiilor;

Ø      tehnica habituarii - i se prezinta copilului in mod repetat un obiect pana intervine saturatia, pusa in evidenta prin declinul atentiei vizuale; apoi se modifica o anumita caracteristica a stimulului si se urmareste reactia copilului, iar daca apare cresterea interesului copilului, inseamna ca a sesizat modificarea;

Ø      tehnica suptului non-nutritiv - bebelusii sunt invatati ca pot produce imagini sau sunete interesante de cate ori sug un biberon sensibil la presiune - taria si persistenta suptului indica masura in care copiii foarte mici pot discrimina stimulii si ii prefera pe unii altora.

3. PERCEPTIA VIZUALA

Berndt (1997) - perspective de abordare:

acuitatea vizuala - capacitatea de a vedea distinct detaliile obiectului, de a discrimina mediul; gradul de sensibilitate si finete in discriminari senzoriale

- dependenta de maturizarea sistemului nervos si de experienta

- copiii pot sa faca distinctii de timpuriu intre stimuli, preferand sa interactioneze cu suprafete cu modele decat cu cele simple, cu contururi cu contrast mai mare (spre 6 luni sensibilitatea de contrast este aproape asemanatoare cu a adultului), cu modele curbilinii decat rectilinii, cu stimuli simetrici decat asimetrici.

acomodarea vizuala

se bazeaza pe modificarea reflexa a curburii cristalinului in raport cu distanta la care se afla stimulul;

- la inceput copiii nu pot sa se acomodeze vizual, campul vizual al sau fiind restrans; in intervalul 2-4 luni insa acomodarea vizuala devine aproape similara cu a adultului.

sensibilitatea cromatica - investigata timpuriu prin tehnica privirii preferentiale.

a. Perceptia formelor si culorilor

In primul an inregistreaza o evolutie de la forme difuze catre cele diferentiate (dupa Popescu-Neveanu):

• 0-2 saptamani: stadiul excitatiei difuze,
• 1-4 luni: stadiul senzatiilor necoordonate,
• 4-6 luni: imagine perceptiva oscilatorie a obiectelor din spatiul apropiat,
• 6-12 luni:constituirea constantelor perceptive si schema obiectului permanent,
• peste 12 luni: integrarea verbala a imaginii perceptive, denumire adecvata a continutului imaginii

-formarea sistemelor de comparatie, clasificare, sistematizare

-perceptia formelor simbolic-abstracte

Sensibilitatea vizuala a nou-nascutului este scazuta, insa progreseaza substantial in primele 3 luni, ceea ce atrage atentia asupra bazei innascute, care se activeaza sub influenta experientelor mediului:

- interes pentru fata umana - stimul de complexitate medie, simetric, cu linii curbe, contururi, contraste;

- interesul pentru forme este insotit si de dezvoltarea unor expectante cu privire la miscarea si pozitionarea stimulilor: prezentarea repetata copiilor de 2-3 luni a unei serii de imagini intr-o succesiune stanga-dreapta (sau stanga-stanga sau dreapta-dreapta) arata ca dupa 1 minut de expunere sunt capabili sa anticipeze localizarea imaginilor; de asemenea copilul realizeaza treptat disparitia obiectelor din campul vizual, fiind pregatita "permanenta obiectului".

- dupa 4 luni receptivitatea copilului creste, reactii preferentiale fata de anumite figuri sau obiecte;

- in perioada urmatoare copilul fixeaza usor obiectele, urmareste miscarea, exploreaza obiectul si integreaza informatii obtinute prin diferite modalitati senzoriale;

- la sfarsitul primului an de viata "clasifica" obiectele din spatiul sau de viata dupa infatisare si functie; dificultati ale identificarii obiectului intr-un camp vizual complex.

Pentru perceptia culorilor:

- primele zile: distinctii intre rosu si verde;

- preferinte cromatice: rosu-galben;

- la 4 luni sensibilitatea cromatica este asemanatoare cu a adultului

Schiopu si Verza (1981) -evolutia analizatorului vizual in primul an:

0-3luni: de la indiferenta la a vedea - aprivi - a percepe;

3-6 luni: dimensiunea functionala, de investigatie si descoperire;

6-9 luni: functia de orientare;

9-12 luni: implicare in spatiul haptic.

Perioada anteprescolara

• Achizitia mersului si limbajului vor imbogati experienta senzorial-perceptiva: actiunea este importanta pentru cunoasterea calitatilor obiectelor pe baza experientelor cu acestea (analiza si sinteza senzoriala) si imaginea perceptiva este integrata verbal.
• Preferinta pentru figurile circulare se prelungeste in desen - "omuletul mormoloc"
• Sensibilitatea cromatica

- discriminarea si denumirea culorilor,

- preferinte pentru tonuri vii si luminoase.

Perioada prescolara

Cresterea autonomiei datorita perfectionarii mersului si a progreselor la nivel cognitiv;

Perceptia incepe sa se constituie ca proces orientat spre scop, dirijat, devenind treptat observatie;

Discriminari fine la nivelul formelor geometrice pe fondul activitatilor educative;

Redarea in desen a figurii umane;

Evolutie a capacitatii de decodificare a expresiilor mimice corespunzatoare diferitelor stari emotionale;

Studiile realizate de Popescu-Neveanu in care a urmarit dezvoltarea perceptiilor arata ca odata cu varsta creste utilizarea in cursul comparatiilor criteriul numit de autor "integral": forma-culoare-dimensiune:

la 3 ani perceptiile nu sunt bine structurate inca,

la 4 ani apare posibilitatea de operare sintetica,

la 5 ani sunt operante criteriile forma si culoare (culorile de baza), este prezenta intentia si o anumita planificare mintala a actiunii.

Diferentierea culorilor (conform Istomina):

- la 2-3 ani copiii cunosc denumirile unor culori, insa relatia culoare-denumire este intamplatoare;

- la 4 ani apare o selectare diferentiata a obiectelor pentru culorile fundamentale - rosu, galben, albastru, verde; dupa 5 ani se adauga portocaliu si violet

- la 5 ani relatiile sunt stabile, mai ales pentru culorile fundamentale;

- alegerea si gruparea se realizeaza mai corect cand sunt oferite repere concrete, perceptive (comparativ cu repere denumite).

Perioada scolara mica

Perceptia vizuala, sub controlul si reglarea limbajului, capata caracterul unei activitati dirijate spre scop;

Performante notabile datorate in parte si solicitarilor de invatare a scris-cititului; faza formelor simbolic-abstracte, semne grafice, numerice si figural-schematice;

Cresterea sensibilitatii vizuale si capacitatii de diferentiere a stimulilor;

Perceptia reprezentarilor grafice - desen, schema, plansa - nu repeta obiectul real, ci il reda in plan e baza unor procedee; presupune mecanisme de orientare in spatiu, de intelegere a perspectivei, ceea ce apare spre finalul perioadei

Denumirea si folosirea adecvata a tuturor culorilor spectrului, formandu-se notiunea de culoare.

b. Perceptia adancimii si distantei

La perceptia tridimensionala a spatiului analizatorul vizual indeplineste functia integratoare, alaturi de cel tactil si chinestezic;

Indicii utilizati nu sunt cei specifici pentru orientarea in spatiul bidimensional (plan), ci mai complecsi:

- monoculari: marimea imaginii obiectului pe retina, interpozitia, miscarea, acomodare vizuala, perspectiva liniara

- binoculari - convergenta binoculara.

Studiile realizate folosind tehnica "fantei vizuale" (visual cliff) indica reactii ale copiilor la diferentele de adancime chiar de la 2 luni.

Construirea spatiului la copil se realizeaza initial in raport cu mama, fiind dependenta de perceperea adancimii, evaluarea deplasarilor, reprezentarea miscarilor propriului corp - importanta legaturilor tot mai stranse intre impresiile vizuale, tactile si chinestezice.

In perioada prescolara se invata categoriile spatiale, care exprima relatiile de pozitie intre obiecte;

La varsta scolara mica se imbunatateste:

aprecierea distantelor,

aplicarea categoriilor spatiale relativ la pozitia propriului corp sau a altei persoane,

delimitarea raporturilor spatiale dintre obiecte, chiar si din memorie,

orientarea in spatiul mic antrenat de activitatea de scriere-citire

redarea raporturilor de marime dintre figuri

4. PERCEPTIILE AUDITIVE

Este dezvoltata inca din perioada intrauterina, din ultimul trimestru de sarcina.

La nastere, ca efect al invatarii, este prezenta preferinta pentru (conform DeCaser si Spence):

Voci feminine comparativ cu cele masculine,

Vocea mamei comparativ cu cea a unei straine

Vocea mamei -versiune simuland auzul din interiorul uterului, comparativ cu vocea mamei-versiune de auz normal

Limba materna comparativ cu o limba straina

O poveste/ melodie pe care mama a citit-o zilnic in ultimele 6 sapt. de sarcina, comparativ cu o poveste/ melodie noua.

Dupa nastere nou-nascutul intoarce capul in directia sunetului, il poate localiza, fiind insa mai degraba un reflex

Intre 0 si 6 luni se dezvolta capacitatea de localizare a sunetelor si apar preferinte pentru vocile familiare.

Dupa 6 luni analizatorul auditiv capata functia relationala cu implicatii profunde in vorbire, autoascultare si control al pronuntiei.

In perioada urmatoare perceptia auditiva se dezvolta in contextul comunicarii, insa dezvoltarea auzului atinge nivelul specific adultului dupa 6-7 ani.

Dupa intrarea in scoala activitatea de scris-citit solicita copilul in directia discriminarii sunetelor pentru identificarea legaturii fonem-grafem; activitatile de comunicare si cele muzicale antreneaza perceptia auditiva, continuand perfectionarea sa.

Autorii atrag atentia asupra necesitatii de a educa auzul prin exercitii speciale de distingere/ discriminare, recunoastere a sunetelor, zgomotelor, studierea timbrului si intensitatii, a variatiilor acestora in functie de distanta, inaltime, directie.

5. PERCEPTIILE GUSTATIVE SI OLFACTIVE

Sunt activate prenatal, manifestandu-se imediat dupa nastere, prin reactii care tradeaza placere/ neplacere.

Evolutia se inregistreaza ca urmare a experientelor individuale si a capacitatii de verbalizare; specializarea se remarca in preferinte si aversiuni alimentare.

Educatia lor se realizeaza mai putin comparativ cu celelalte categorii de perceptii.

6. PERCEPTIILE TACTILE

Simtul tactil functioneaza inainte de nastere, iar in perioada sugarului se considera ca este "o adevarata forma de limbaj" in relatia cu apropiatii, precum si un important mijloc de cunoastere a insusirilor obiectelor.

Achizitia mersului sporeste capacitatea de a explora, contribuind la perfectionarea coordonarii oculo-motrice.

In perioada prescolara trece pe plan secund, cedand locul perceptiei vizuale, continuand sa fie antrenat in activitatile din gradinita - sensibilizarea tactului si exersarea motricitatii fine.

In a treia copilarie - verbalizare mai intensa a informatiilor, necesitatea educatiei simtului tactil.

7. PERCEPTIA TIMPULUI

Presupune succesiunea stimulilor si aprecierea duratei.

Reperele utilizate:

• sistemul fizic si cosmic - alternanta zi-noapte, a lunilor, anotimpurilor,
• sistemul biologic - somn-veghe, alimentatie
• sistemul socio-cultural.

Initial copilul isi creeaza modele de ritmuri perceptive prin senzatii interne sau excitanti externi, aceste serii temporale fiind pur practice, fara perceperea succesiunii.

Urmeaza serii temporale subiective, reactii circulare intre doua activitati/ obiecte, unul constituind conditia activarii celuilalt, implicand o amintire motorie.

Aparitia memoriei de evocare spre 2 ani permite elaborarea seriilor temporale reprezentative care il ajuta pe copil sa depaseasca prezentul imediat.

Intre 2 si 4 ani copilul nu poseda semnificatia reala a categoriilor temporale (azi, maine etc.), chiar daca le poate verbaliza.

Spre 5 ani poate folosi corect categoriile temporale trecut-prezent-viitor.

Regimul scolar ofera posibilitati pentru dezvoltarea perceptiei temporale, copilul apreciind mai usor "timpul pedagogic", in timp ce unitatile ample sunt mai greu de reprezentat.

8. DESPRE INVATAREA PERCEPTIVA

Presupune punerea in functiune si exersare a perceptiilor individului in raport cu stimulii complecsi (Tucicov-Bogdan)

Caracterul activ al copilului in cursul explorarii mediului este recunoscut de specialisti (Gibson):

- copilul isi dezvolta in mod permanent cunostintele despre obiecte si fenomene pe baza explorarii mediului

- odata cu inaintarea in varsta explorarea perceptiva devine mai sistematica, organizata, ajustata in functie de instructiuni specifice sarcinii - la finalul perioadei

actul perceptiv devine din ce in ce mai eficient, mai selectiv

descreste cu varsta perceperea informatiilor incidentale, crescand perceptia informatiilor relevante in raport cu sarcina

devine specifica, parte a unui stil cognitiv.

Popescu-Neveanu indica urmatoarele obiective ale invatarii perceptive:

a)      perfectionarea sensibilitatii si a acuitatii discriminative a analizatorilor,

b)      imbogatirea criteriilor de explorare a campului perceptiv si de extragere a informatiilor relevante,

c)      formarea unor noi clase de perceptii

Pentru ca perceptia sa se transforme in activitatea de observatie, au fost sistematizate anumite cerinte de respectat in activitatea de dirijare a perceptiei:

prezentarea de exemple tipice pentru o clasa de obiecte,

stabilirea criteriilor de comparare, selectie a insusirilor,

stabilirea seriei de actiuni explorative,

elaborarea unui ansamblu de instructiuni si repere care sa serveasca drept ghid de explorare,

compararea obiectului cu diferite schite, modele,

evidentierea trasaturilor ce trebuie retinute ca relevante pentru rezolvarea sarcinii,

gradarea sarcinilor dupa complexitate si dificultate.