DIMENSIUNI EXPERIMENTALE ĪN DINAMICA GRUPULUI
"Gestaltexperiment" trateaza formele structurale sau cauta sa evidentieze un sens pe care sa-l puna īn valoare. Tehnica cea mai simpla este de a oferi semnificatii noi un 252g66c or trairi, experiente, fapte, interpretari de fapte prin modificarea raporturilor dintre text si context, dintre forma si continut, dintre trait si simtit, dintre vis si realitate, dintre subiectiv si obiectiv. Recunoasterea formei sau identificarea subiectiva a altor forme face posibila si interpretarea distincta a substantei.
Daca forma reprezinta dimensiunea globala, iar substanta abunda īn detalii, semnificatia e oferita de perceptia formei. Psihologia experimentala arata ca perceptiile noastre individuale sau de grup se supun anumitor legi: una dintre cele mai operante legi e aceea ca īntregul este diferit de suma partilor sale. Un element dobāndeste proprietati specifice īn functie de locul si contextul īn care este plasat.
Īn plan experimental, pentru a īntelege un comportament sau o situatie este importanta dimensiunea analitica, dar mai ales perceptia contextului global. Contextul este mai semnificativ decāt textul (a fi gol sub dus este cu totul altceva decāt a te plimba gol pe Champs - Elysees!), a analiza un eveniment politic dintr-o tara straina este legat nemijlocit de o viziune sintetica asupra economiei globale a jocurilor de putere.
Abordarea experimentala īn termeni de gestalt implica notiunea de emergenta, de devenire, de transformare, de studiu dinamic, prin capacitatea de a inventa si surprinde forme noi (concluzii experimentale noi, urmare a unor ipoteze saturate creativ).
Experimentul gestalt poate fi practicat īn contexte si obiective variate, urmarind cauzele care determina dezvoltarea creatoare a unui potential latent: experiment al contactului, experiment existential, experiment de integrare, experiment imaginar subordonat noii terapii lansate de Fritz Perls (conform Serge Ginger, 1995) care avea sa revalorizeze pe "a fi" īn raport cu "a avea", sa emancipeze cunoasterea īn raport cu puterea.
Arta de a trai īn contact autentic impune dimensiunii experimentale o modelare particulara care valorizeaza sinteza īn raport cu analiza, valorizeaza finalismul (orientare spre viitor) fata de cauzalitate (orientate spre trecut). Sunt explorate dimensiunile de creativitate si originalitate īn cercetare īn raport cu normativitatea sau normalizarea.
Experimentul gestaltist dezvolta o perspectiva unificatoare asupra fenomenelor studiate si cauta mai mult sa integreze īntr-o experienta globala simultan, toate dimensiunile implicate. Sunt identificate mai ales trairile emotionale si corporale, este constientizata experienta lui "aici si acum", favorizāndu-se contactul autentic cu ceilalti, contact generator de sens, de ajustare creativa. "Gestalt experiments" descopera piste pentru noi solutii, este declansator al schimbarii.
Īn astfel de experimente, fiecare este responsabil si este īncurajat sa-si exprime alegerile si inhibitiile, fiecare lucreaza īn ritmul si la nivelul care-i convine, pornind de la ceea ce emerge pentru el īn acel moment, fie ca este vorba de o perceptie, o emotie sau de o preocupare actuala. Lucrul este īn general individualizat chiar si atunci cānd este practicat īn grup.
"Gestalt experiments" integreaza si combina īntr-o maniera originala, un ansamblu de metode si tehnici variate, verbale si nonverbale, astfel īncāt accentul sa cada pe identificarea conceptelor care explica functional-global ajustarea creativa la situatie, eveniment, mediu.
"Gestalt experiments" propune o atitudine fundamental diferita atāt fata de psihanaliza cāt si de comportamentalism, constituind a "treia cale" originala: nu doar a īntelege, nu doar a afla, ci mai mult a experimenta pentru a extinde la maximum cāmpul trairilor noastre. Experimentul gestaltist īncurajeaza exprimarea simbolica.
Luānd īn consideratie interrelatiile sistematice "gestalt experiments" dezvolta o abordare polisemica, adica cu vocatie globalista (anglosaxona) opusa abordarilor de tip analitic si rational (sistemul educational francez).
Aceasta abordare pastreaza o valoare diagnostica si euristica valabila de la "individual-gestalt" la "socio-gestalt" si "experiment gestalt".
Amplificarea: ipoteza de cercetare porneste de la ideea de a face mai explicit ceea ce este implicit, de a face trecerea de la analiza structurii latente la fenomenul ca atare. Amplificarea propune o perceptie mai concreta si proiecteaza pe scena exterioara ceea ce se joaca īn interior, īncurajānd astfel obiectivarea unor procese, a unor mecanisme globale.
Experiment drama (monodrama sau psihodrama): lanseaza posibilitatea de a explora cāt mai adecvat, limpede, polaritatile opuse ale unei realitati care mai mult se acumuleaza decāt se anuleaza.
Echilibrul static este nerelevant, el reprezinta procesele de suma algebrica care reduc fenomenul, pe cānd echilibrul dinamic pune īn evidenta vectorii activi. Printr-o astfel de metoda, se propune schimbarea griului, compromisului pe evantaiul de culori al curcubeului.
Punerea īn actiune: un astfel de experiment favorizeaza experiente deliberate pentru a fi puse īn lumina noi dimensiuni, noi semnificatii posibile. Īn gestalt terapie, transformarea perceptiilor interne pe care clientul le are asupra faptelor, a relatiilor dintre ele, cu toate semnificatiile posibile, reevaluarea si reelaborarea sistemului de perceptie si de reprezentare mentala al individului, al grupului, al organizatiilor este eficienta īn momentele disfunctionale.
Awarness: sau constientizarea globala, consta īn a dezvolta aceea stare de permanenta receptivitate care sa permita identificarea, descifrarea corecta a figurilor care marcheaza primul plan, īn raport de fond, context. Acest exercitiu de identificare corecta a variabilelor, important si semnificativ fata de cele secundare grabeste procesul de eficientizare si dezvoltare a sistemelor.
Identificarea si experimentarea acelor structuri capabile de awarness, de alerta, de procesare corecta, realista, contribuie la o buna ecologie si performanta, la o dezvoltare organizationala.
Contactul relational direct: īntr-o terapie de grup, participantii pot fi invitati sa-si confrunte perceptiile cu cele ale celor prezenti pentru a descoperi jocul subtil permanent al proiectiilor cu care inconstient ne īnconjuram. Experimentele de comunicare organizationala pun īn valoare constientizarea cu obiectivitate a adevarului.
Dinamica grupurilor. "Intensive growth groups". Dimensiune experimentala īn psihologie
Pfeiffer si Jones au subliniat ca "interventia cea mai implicata (pentru persoana) este grupul de dezvoltare personala". Aceste grupuri de dezvoltare personala exista sub diferite forme, cum ar fi consilierea, grupul T, terapia sau īntālnirea. Ele se caracterizeaza printr-un īnalt grad de implicare si de interactiune al participantilor.
Īn cadrul īntālnirilor īn grupurile T, membrii se cunosc mai mult sau mai putin, au caracteristici variate, sunt reuniti pentru o perioada relativ mai lunga( un week-end). Īn cadrul experimentului (de comunicare) mediatorul se multumeste sa īi stārneasca pe participanti la dialog, manifestānd receptivitate la discursul si emotiile grupului. Antrenamentul poate avea loc īn directia sensibilizarii interpersonale (sensitivity training), īn directia optimizarii capacitatii de decizie sau pe directia dezvoltarii experientei si a instruirii.
De la Kurt Lewin , "dinamica grupurilor" a desemnat atāt ansamblul cercetarilor experimentale facute asupra grupurilor mici cāt si toate tehnicile de grup care reprezinta asa numitele mijloace de aplicatie. Aceste tehnici experimentale īnglobeaza activitati cu scopuri diferite precum, dirijarea reuniunilor, munca īn echipa, exprimarea creativa īn grup, dezvoltarea personala īn si prin grup, antrenamentul īn directia comunicarii, sensibilizarea fata de relatia interpersonala.
Īn dinamica grupurilor, natura activitatii poate varia foarte mult de la abordari experimentale, teoretice, didactice, pragmatice, clinice, toate la rāndul lor sub intentii diversificate: democratice, comunitariste, adaptative sau terapeutice. Fie ca este vorba de formare, animare, de interventie sau chiar terapie este cert ca oamenii vin pentru a trai, a cunoaste, a īntelege ceva care are legatura cu orice proces de grup sau cu relatiile interpersonale. Ipoteza experimentala este legata de folosirea unui proces de schimbare si īn principal de instruire.
Īn tot acest demers, strāngerea de date, crearea unor situatii inductorii, crearea instrumentelor de abordare a grupurilor, codificarea interventiei si a instrumentelor, obiectivarea rezultatelor implica o solida pregatire stiintifica. Īntre metodele experimentale de grup, un rol important īl detin exercitiile structurate (J.W. Pfeiffer si J.E. Jones 1976). Conform autorilor, formarea īn relatiile umane - termen ce acopera domeniul antrenarii pentru lidership, grupurile de īntālnire, grupurile T, grupurile D, constientizarea interpersonala, dezvoltarea organizationala au devenit o realitate pregnanta īn cercetare, experimentare si īn activitatea curenta.
Termenul de ,,structured experience" indica faptul ca o anumita persoana facilitator sugereaza, orienteaza sau dirijeaza activitatea si īsi asuma responsabilitatea de a face astfel īncāt datele prezentate sa fie efectiv asimilate si evaluate de catre participanti. Instructia este bazata pe experienta, pe īnvatarea interactiunii umane. Īn cadrul experimentelor de tip "structured experience" materialele de lucru de compilat nu trebuiesc considerate jocuri, dimpotriva ele trebuiesc īntelese drept ceva foarte serios: ele vor ajuta participantii sa afle date īn legatura cu ei īnsisi, despre modul īn care sunt īn relatie unii cu altii, despre modul īn care actioneaza grupurile si despre latura umana a organizatiilor.
Īn cadrul acestui model experimental pot fi prezente:
- exercitiul, practica, cristalizarea unui comportament nou (pot fi urmate de o experienta structurata);
- experimentarea, o activitate structurata cu rezultate deschise, joc ce dezvolta amuzamentul si pune accentul pe activitate - care poate īngloba competitia si sansa
- simularea, o activitate ce reflecta īn micro un univers mai larg, implicānd simplificare si orientare mai mult pe procese decāt pe integrare personala.
Īntr-un "structured experience" participantii trebuie sa treaca prin cāteva faze:
1. a experimenta: a executa o sarcina;
2. a pune īn comun (publishing): practic īsi comunica reciproc observatiile si reactiile;
3. a evalua (procesing): ceea ce decurge din experienta si din ,,punerea īn comun" trebuie sa fie explorat, discutat, examinat sistematic de catre participanti; se deschid eventual noi piste sau se propun acte initiatoare. Este o faza foarte importanta, vizeaza posibilitatea manifestarii elementelor semnificative, pornind de la dinamica si de la modelele experientei traite;
4. a generaliza (generalizing): pomind de la evaluare, īncercam sa extragem din experienta traita date generalizabile, sa dezvoltam concepte sau principii, sa le extrapolam īn lumea reala;
5. a aplica (applying): ultima etapa a acestui ciclu, consta iīn a intui modul de utilizare a instruirii dobāndite, modul de aplicare a acesteia īn situatii ulterioare.
Toate aceste etape experimentale, generalizate sunt prezente īn diferite modele de analiza a dinamicii si dezvoltarii grupului. Experimentarea dezvoltarii grupurilor, ipotezele de cercetare vizeaza trecerea dintr-un stadiu inferior al existentei, īntr-unul superior. Astfel au fost elaborate modelul echilibrului, modelul cunoasterii interpersonale, modelul stadiilor dezvoltarii grupului, modelul maturizarii grupului, modelul grupului optimal, modelul socializarii membrilor grupului.
|
