Descrierea si explicarea personalitatii de pe pozitii teoretice diferite
Atât modelul trasaturilor, cât si al factorilor au în mod evident valente descriptive (prezinta un 252w2217c rezumat al diversitatii datelor comportamentale fie în baza semnificatiei comune, fie a corelatiilor statistice dintre ele) si mai putin explicative.
PERSONALITATEA ELEVULUI
De cele mai multe ori explicatiile sunt construite în termeni biologici sau psihosociali. Din aceasta perspectiva - a principiilor metodologico-explicative -majoritatea teoriilor personalitatii pot fi circumscrise urmatoarelor orientari (Golu, M., 1993): biologista, experimentalista, psihometrica si socio--culturala si antropologica.
Fara a intra în analiza detaliata a teoriilor personalitatii, evidentiem doar câteva din principiile de baza ce fac ca una sau alta din aceste teorii sa fie circumscrise orientarilor mentionate. Astfel, orientarea biologista circumscrie si subordoneaza întreaga organizare psihocomportamentala a omului structurii lui morfofunctionale, accentueaza rolul motivelor biologice si supraliciteaza experienta timpurie - pre- si postnatala - în devenirea ulterioara a personalitatii, construind explicatiile în termenii unor trasaturi considerate primare : dependenta, agresivitatea, sexualitatea etc.
Necesitatea abordarii experimentaliste a personalitatii a fost explicit formulata de Stanford (1963): "Studiul personalitatii este studiul modului în care oamenii difera pe un registru foarte întins în ceea ce au învatat: fiecare persoana este deci unica. Dar toti au învatat în concordanta cu aceleasi legi generale". Din aceasta perspectiva, diverse teorii au abordat îndeosebi procesele de învatare, procesele perceptiei (receptia selectiva si interpretarea evenimentelor externe) si procesele cognitive superioare (implicate în decizie si orientare spre scop).
Orientarea psihometrica se centreaza pe studiul trasaturilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizeaza persoana în cadrul unei situatii. Desi multe teorii privesc trasaturile ca variabile dispozitionale, în general, nu se minimalizeaza rolul determinantilor situationali ai comportamentului. Teoriile apartinând acestei orientari au fundamentat alcatuirea unui numar mare de tehnici si instrumente de masura - scale, chestionare, inventare si probe proiective - care faciliteaza rezolvarea mai rapida a sarcinilor de psihodiagnostic în clinica si în activitatea de orientare scolara si selectie profesionala.
Orientarea socio-culturala si antropologica se întemeiaza pe ideea ca personalitatea poate fi deplin înteleasa numai considerând contextul social în care individul traieste si se dezvolta, si numai comparând indivizii apartinând unor populatii si culturi diferite (Mead, M., Linton, R.). Astfel, concepte precum modelul, rolul, statusul devin principii explicative centrale. Potrivit teoriei rolurilor, indivizii doar în aparenta poseda caracteristici fixe ; în realitate, ei raspund doar cerintelor si expectatiilor pe care le implica diferitele lor roluri sociale. Repertoriul de roluri al unui individ ne furnizeaza o imagine fidela a personalitatii lui.
Succinta trecere în revista prezentata evidentiaza ca personalitatea poate fi abordata din directii si perspective deosebite. Daca în planul cercetarii concrete, secventierea, decuparea si simplificarea sunt inevitabile, în plan metodologic personalitatea trebuie abordata dintr-o perspectiva sistemica,
PSIHOLOGIE sCOLARA
bio-psiho-sociala, ce ar putea situa constructiile explicative în planul interactiunii dintre cele trei subsisteme ale personalitatii umane.
Majoritatea teoriilor personalitatii explica mai bine istoria persoanei decât evolutia sa viitoare, predictia comportamentului uman ramânând, înca, o problema. O discutie detaliata a principalilor factori ai devenirii personalitatii umane (ereditate, mediu, educatie), inclusiv disputele teoretice în acest domeniu este realizata în alt capitol al acestui volum.
Pentru a orienta studiul personalitatii elevului, cunoasterea si aprecierea corecta a acestuia din perspectiva procesului instructiv-educativ, prezentam acum cele mai importante trasaturi si calitati formale, dinamico-energetice (temperamentul) si trasaturi de continut, socio-morale si axiologice (caracterul). Aspectele instrumentale, performantiale ale personalitatii (aptitudinile) vor fi prezentate într-un alt capitol al acestui manual.
|
