Dezvoltarea biofizica in perioada prescolara
Odata cu dezvoltarea capacitatilor senzoriale si percep-tive, se structureaza
noi forme printre care reprezentarile me-moriei si imaginatiei dau dimensiuni
complexe trairilor antici-pative si fantastice. Perceperea realitatii este incarcata emotio-nal si alimenteaza imaginatia,
comportamentele si strategiile mintale ce utilizeaza o simbolistica ampla,
ancorata situational in realitatea inconjuratoare, imprimand perioadei
prescolare acea unicitate si minunatie ce face din ea varsta de aur a
copilariei.
La conturarea acestui complex contribuie si tipul fun-damental de activitate,
car 424d31e e este jocul cu semnificatia decentrarii psihicului
de pe activitatea de percepere, pe activitatea de implantatie in viata
cultural-sociala.
Jocul faciliteaza tipuri de relatii ce se nuanteaza si
diversifica, amplificandu-se conduitele din contextul colectivelor de copii si
o mai fina diferentiere a conduitelor fata de alte persoane.
Din punct de vedere fizic, dezvoltarea este evidenta
in perioada prescolara. intre 3 la 6/7 ani are loc
cresterea de la ±92 cm la ±116 cm, ca statura, si o crestere de la ±14 kg la
±22 kg ponderal . Concomitent, are loc o schimbare si dezvoltare a structurii
muschilor, descreste ponderea tesutului adipos, pielea devine mai elastica, mai
densa si mai putin friabila, procesul de osificare este
intens la nivelul epifizelor oaselor lungi a celor toracice si claviculare,
dantura provizorie incepe sa se deterioreze si mugurii danturii definitive se
intaresc. Regula potrivit careia nu toate organele si segmentele corpului se
dezvolta identic se mentine si in prescolaritate, ceea ce
ii da copilului o infatisare usor disproportionata. Fenomenul este mai accentuat in subperioada prescolara mica (3-4ani),
cand capul este inca mare raportat la corp, membrele inferioare si superioare
sunt scurte in raport cu trunchiul etc, dar spre finalul perioadei, copilul
capata o infatisare mai armonioasa si fenomenul are efect pozitiv in cresterea
preciziei miscarilor si in intarirea echilibrului in spatiu. Organismul, in
intregime, devine mai elas-tic, iar miscarile mai suple si sigure. Se mentine, in schimb, o iritabilitate a cailor rinofaringiene si
implicit o sensibilitate fata de bolile copilariei. Pe linia evolutiei
de ansamblu, continua dezvol-tarea structurala si a diferentierilor fine in
antrenarea functionala a scoartei cerebrale, departajarea zonelor vorbirii si
fixarea dominatiei asimetrice a uneia din cele doua emisfere (de obicei stanga)
fapt ce imprima caracterul de dreptaci, stangaci sau
ambidextru a manualitatii copilului. Sub raportul volumului, cre-ierul creste
astfel incat de la 350 gr. Ia 3 ani ajunge la 1.200 gr la finalul perioadei. In
paralel, regiunile corticale capata o spe-cializare mai accentuata, ca urmare a
diferentierii neuronilor si a sistemului nervos periferic si sistemului nervos
central in sensul ca acesta din urma, se extinde si scoarta cerebrala isi asuma
rolul de coordonare si organizare a intregii activitati, de domi-nare a
elementelor inferioare. In felul acesta, copilul isi
contro-leaza mai bine activitatile, le declanseaza mai usor, le inhiba si le
stapaneste, pe cele care nu sunt eficiente. in
sfarsit, dezvol-tarea biochimismului intern devine mai complexa si impregnata
de hormoni tiroidieni si cei ai timusului, ce au efecte nemijlocite asupra
cresterii.
Inca din perioada prescolara*, apar o serie de diferente intre fete si baieti. Aceste caracteristici specifice sexului sunt mai evidente spre
sfarsitul perioadei prescolare. Astfel, R. Zazzo se refera la existenta
unei agitatii mai mari la baieti, la o cooperare mai dezvoltata la fete,
insotita de o activitate verbala mai bogata, la o tendinta de izolare a
baietilor in activitati de constructii etc.
Importanta si activa este dezvoltarea comportamentelor implicate in
constituirea autonomiei care cuprinde deprinderi si obisnuinte organizate in
formatiuni complexe. Dintre acestea, mai semnificative sunt
comportamentele alimentare, de imbra-cate, igienice si ludice.
Caracteristic pentru comportamentele alimentare este
culturalizarea*lor intensa. Ca atare, alimentatia nu se reduce la satisfacerea
unei trebuinte vitale ci este impregnanta de o serie
de ritualuri cu respectarea unor interese relativ precise. Dar si rriai
important este modul cum se realizeaza alimentatia.
Din acest punct de vedere, intereseaza asezarea si tinuta la masa, utilizarea
tacamurilor (lingurita, furculita, cutitul etc), corelarea
cu cei din jur si respectarea regulilor de igiena. Pe aceasta
directie sunt evidente acumulari de deprinderi mai active spre sfarsitul
perioadei prescolare. Modul de a cere, de a multumi, de a respecta pe
ceilalti are importanta pentru conduitele civili-zate
de mai tarziu.
In conduitele alimentare poate aparea o forma de neadaptare
culturala si chiar asa numita mica psihopatologie ali-mentara.
Neadaptarea culturala functionala alimentara se expri-ma prin carente in
constituirea deprinderilor curente implicate in alimentatie. In
acest context se inscrie manuirea neadecvata si stangace a tacamurilor,
neutilizarea lor si nefolosirea servete-lelor, murdarirea fetei de masa,
tendinta de a nu tine seama de ceilalti in timpul mesei etc. La acestea
se adauga unele elemente ce pot fi incadrate in mica
psihopatologie alimentara. Apar unele relatii nevrotice sau
unele relatii excesive ca voma, dezgustul, obsesiile alimentare (de dulciuri),
refuzul unor ali-mente s.a.
Intre 4-5 ani*, copilul trece printr-o diminuare a poftei de .mancare, adesea determinata
de lipsa de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Disconfortul afectiv influ-enteaza apetitul alimentar si
participarea copilului la servirea mesei.
Modificari progresive se manifesta si in domeniul
cultu-ralizarii legate de imbracare, igiena si toaleta. Aceste conduite
implica numeroase deprinderi, dar si competente implicate In
decizia de a alege imbracamintea in functie de o serie de fac-tori: de a pastra
curat, de a se spala si folosi toaleta etc. Pana la sfarsitul
perioadei prescolare, copilul se poate adapta eficient prin constituirea unor
seturi de deprinderi adecvate. (Emil Verza, 1993)
Interesante sunt si micile colectii ale copiilor. Daca
intre 3-4 ani buzunarele copilului sunt relativ goale, de la 5 ani incep sa cuprinda
dulciuri si anvelope de dulciuri, iar spre 6 ani obiecte mici, dopuri, baloane,
pietricele colorate, capse etc. Igiena ali-mentara, de spalare a mainilor
inainte de masa si dupa folo-sirea toaletei, spalarea, baia, taierea unghiilor,
pieptanarea parului, spalarea dintilor oglindesc gradul de dezvoltare a
deprinderilor igienice si formarea imaginii de sine. Din acest punct de vedere,
se mentin inca diferente mari intre copii. Unii au preocupari excesive si numeroase, iar altii transforma
mo-mentele de ingrijire in joc. Chiar de la aceasta
varsta, unele fetite manifesta forme de cochetarie. Pe acest plan, "cei
7 ani de acasa sau 6 ani) sunt implicati in
adaptarea culturala ulterioara. Programul din gradinita intareste, de cele mai
multe ori, o asemenea adaptare culturala. (Emil Verza, 1993)
Sunt semnificative si o serie de aspecte legate de somn.
In perioada prescolara, copilul se opune sa mearga la
culcare deoarece il intereseaza spectacolul relationarii cu ceilalti, de-vine
receptiv la ce fac adultii (adultrism), ca si la trairea placerii jocului.
Protestul fata de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv uneori; de
tergiversare, incarcat de tot felul de tranzactii ca si de necesitatea de a
avea un fetis, prezenta unei persoane (mai ales mama), a unei surse de lumina
cu liniste totala sau cu muzica etc. La 6 ani, copilul exprima inca astfel de
probleme, inclusiv anxietatea si frustratia. Actioneaza aici
aspectele legate de temperament. Acestea se evidentiaza atat in ceea ce
pri-veste adormirea si modul de a dormi (acoperit, linistit, zbu-ciumat),
trezirea (prelungita, imediata), dispozitia (linistit, tacut, vesel,
plangacios) dar si cat s-a refacut dupa somn. (Emil Verza )
Ca urmare a dezvoltarii generale, la 4 ani copilul devine mai puternic, dar si
mai neindemanatic. Miscarile sale sunt mai brutale, fapt explicabil prin
antrenarea si constituirea relativa a conduitelor implicate in cerintele de
autonomie.
Tot in subperioada prescolara mijlocie copilul traverseaza un
usor puseu de crestere. O asemenea evolutie permite si dezvoltarea autonomiei,
a constiintei de sine, fapt ce se exprima prin
cresterea opozabilitatii, a bravadei, a dorintei de a atrage atentia asupra sa
(episod de negativism). Forta si agilitatea fizica sunt tot mai evidente la prescolarul
mare. Aceasta ii permite o integrare mai activa si o crestere
a receptivitatii copilului fata de habitusurile conservate de familie si apoi
de gradinita.
Dezvoltarea motorie este deosebit de importanta pentru
sporirea autonomiei, dar ea are semnificatie si pentru dez-voltarea psihica
generala a copilului. Anumite tipuri de joc, mai cu seama cele de miscare si de
constructii, cele de desen si de modelare a plastilinei, alaturi de celelalte
comportamente ocupationale, contribuie la cresterea preciziei miscarilor, Ia
conso-lidarea fortei fizice si la dezvoltarea abilitatilor motorii. Ele faciliteaza insusirea normelor comportamentale si disciplinarea
conduitelor. In relatie cu constiinta si imaginea de sine, cu
dezvoltarea psihica si a personalitatii, cu socializarea si interiorizarea
normelor social culturale se constituie constiinta morala a copilului ce
reglementeaza, pe baze noi si complexe, relatiile sale cu cei din jur si
determina structurarea unui sistem atitudinal diversificat.
