Domeniile consilierii, specificul consilierii ca modalitate de asistenta psihologica integrata altor arii de activitati asistentiale
Principalele domenii ale consilierii: Dezvoltarea rapida si intensa a activitatii de consiliere ca domeniu nou al psihologiei aplicate a determinat diversificarea liniilor de utilizare a consilierii si a modalitatilor practice de realizare a formelor de asistenta psihologica.
Aparitia centrelor de consiliere in situatii de criza si a acelora consacrate formelor de asistenta preventiva a dus la conturarea necesitatii consilierii cu caracter anticipativ preventiv. In genere, extinderea preocuparilor pentru consilierea preventiva (inclusiv pentru prevenirea situatiilor psihologice de criza) a determinat extinderea pentru domeniile sanatatii, psihoigienei si psihoprofilaxiei. Acest domeniu in care s-a validat valoarea practica a activitatii de consiliere a determinat si mutatia accentului in activitatea de asistenta psihologica d 616j95g e la sfera psihoterapiei la sfera activitatii proprii diferitelor modalitati de consiliere.
Primul centru de consiliere psihologica
in situatii de criza si in scop profilactic s-a
infiintat in 1830 la
S-au conturat deci si alte tipuri de consiliere psihologica, chiar in situatii normale, cum sunt crizele de dezvoltare. S-au creat centre de consiliere pentru adolescenti, dar si pentru virsta a III-a. Consilierea psihologica a fost tot mai prezenta in contextul asistentei medicale, comunitare in situatii speciale.
Domeniile de utilizare a consilierii s-au extins prin activitati desfasurate in institutiile principale ale unei societati: scoala, armata, etc. Pe baza experientei in domeniu si a conturarii necesitatii de sporire a gradului de profesionalism si de scientizare a actiunilor de consiliere, s-au format organisme nationale si internationale pentru crearea bazelor stiintifice a acestei activitati.
Inca din 1945 in cadrul Asociatiei Americane de Psihologie s-a creat departamentul consacrat psihologiei consilierii, iar dupa 1950 au aparut tot mai multe reviste de specialitate. Organizatia Mondiala a Sanatatii a coordonat editarea unor lucrari metodologice specifice. Dupa 1970 aproximativ 70% din psihologii americani lucrau in domeniile consilierii si asistentei psihologice, inclusiv O.S.P.
Ca urmare a modalitatilor practice validate pe parcursul dezvol-tarii preocuparilor in domeniu, specialistii in consiliere considera ca cele mai frecvente modalitati de utilizare practica a consilierii sunt urmatoarele:
Consilierea scolara si consilierea educationala, aplicata in sistemul de invatamint scolar, inclusiv la nivel universitar.
Consilierea pentru OSP, integrata activitatii de orientare scolara si profesionala. Acest domeniu al consilierii s-a specializat si a capatat o anumita extensiune si o denumire corespunzatoare - "consiliere vocationala".
Consilierea integrata in domeniile muncii, ale activitatii economice productive. Aceasta poate avea un cimp problematic larg de cuprindere, in centrul caruia se afla problematica resurselor umane. Acest domeniu poate cuprinde aspecte curente ale consilierii angajatilor (mai ales celor noi), in problemele relationale, personale sau de valorificare optima a resurselor umane sau de reorientare profesionala a angajatilor in conditiile restructurarii de personal.
Consilierea in probleme profesionale, speciale, pina la nivelul consilierii manageriale. In acest caz, consilierea persoanelor cu anumite responsabilitati poate dobindi forma specifica consultan-tei. Acest domeniu al consilierii este foarte important in valorifica-rea competentelor psihologilor si psiho-sociologilor. Biroul Interna-tional al Muncii a elaborat un ghid consacrat consultantei pentru management. Acest domeniu poate deveni unul foarte important al consilierii. In acest document se arata ca acest domeniu presupune prestarea unui serviciu profesional specializat, caracterizat prin aceea ca se desfasoara ca un serviciu de consiliere din partea unor persoane special instruite si care ajuta pe manageri sa-si identifice si sa-si analizeze problemele de conducere, recomandind solutii si ajutind la implementarea lor.
Consilierea pentru probleme speciale in cazul persoanelor cu anumite tipuri de deficiente (senzoriale, mintale, locomotorii etc) reprezinta un domeniu important, denumit "consiliere recupera-torie". Aceasta modalitate de consiliere este valorificata in contextul institutiilor de profil si al celor de recuperare a capacitatii de munca.
Consilierea geriatrica este un domeniu ce a dobindit o dezvoltare semnificativa la noi, odata cu crearea institutului Ana Aslan. Acest tip de consiliere se refera la problemele speciale ale batrinetii si vizeaza prevenirea imbatrinirii premature etc.
Consilierea maritala (matrimoniala).
Consilierea familiala vizeaza problemele legate de tipul de mariaj si optimizarea relatiilor familiale.
Consilierea in probleme educationale, afective, relationale repre-zinta domeniul cel mai specific al consilierii psihologice si vizeaza probleme legate de rezolvarea conflictelor interpersonale.
Consilierea in probleme adaptative, in raport cu acele probleme ce pot determina conduite dezaptative. Reprezinta un alt domeniu central al consilierii si este denumit "consiliere personala".
Consilierea terapeutica a evoluat de la consilierea personala si s-a apropiat mult de psihoterapie, rezultind "consilierea psihotera-peutica". Activitatile de consiliere terapeutica pot angrena si alte tipuri de interventii decit cele proprii psihoterapiei, cum ar fi activi-tatile specifice ergoterapiei (terapie prin munca), socioterapiei, artterapiei, ludoterapiei (terapia de joc).
Consilierea corectionala - activitatile de consiliere pot fi corelate si altor tipuri de servicii cu caracter corector. Astfel s-au dezvoltat servicii de consiliere pentru resocializarea persoanelor din inchisoare, centre de reeducare, acest tip de consiliere fiind numit "consiliere corectionala".
Din cele prezentate pina acum reiese faptul ca activitatile de consiliere pot fi integrate in diferite domenii ale activitatii de asistenta psihologica, medicala, sociala, educationala etc. Termenul integrativ de asistenta se impune in demersul stiintific de analiza a problematicii consilierii.
In lucrarea lui Richard Nelson Jones "Teoria si practica consilierii" se considera ca in abordarea acesteia trebuie sa avem in vedere in primul rind faptul ca ea presupune:
relatii de ajutor, de asistenta.
un repertoriu de interventii si o succesiune de procese, o desfasurare fazica. Procesualitatea oricarui demers de consiliere presupune:
stabilirea relatiei de consiliere.
identificarea naturii problemelor, analiza si ierarhizarea lor.
proiectarea programului de interventii, a solutiilor alternative.
implementarea solutiilor.
Complexitatea demersului de asistenta psihologica se evidentiaza prin aceea ca orice demers de asistenta psihologica presupune unitatea a trei secvente operationale, pe care le regasim si in consilierea psihologica:
secventa informativ-evaluativa ("constatativ-diagnostica" - Mihai Golu, "Dinamica personalitatii")
secventa formativ-profilactica
secventa interventiilor recuperative (terapeutica) ce presupune rezolvarea problemei.
Secventa informativ-evaluativa, ce sta la baza celorlalte doua presupune recoltarea datelor diagnostice relevante pentru caz prin explorari variate. Chiar si interviul psihologic poate asigura unele date. Aceasta secventa participa chiar la stabilirea premiselor relatiei de consiliere.
Secventa formativ-profilactica cuprinde demersul de pregatire psihologica a subiectului pentru a intelege cum poate sa abordeze si sa rezolve mai bine problemele sale si invatarea modalitatilor de a proceda in consecinta. Interventiile formative pregatitoare pot cuprinde si demersuri de consiliere a factorilor educationali din mediu ambiant al subiectului pentru a creste sansele de evolutie pozitiva a acestuia.
Veriga terapeutica recuperatorie se refera la faza interventiilor efective ale psihologului in vederea ameliorarii sau inlaturarii dificultatilor subiectului si a restabilirii echilibrului sau adaptativ. Acest model personal este propriu consilierii in situatii complexe, atunci cind subiectul se aproprie de situatiile specifice psihoterapiei.
Se impune insa saprecizam raportul dintrepsihoterapie si consiliere. Analiza comparativa intre acestea, realizata de Peterson in cadrul Asociatiei Americane de Psihologie ia in considerare patru criterii:
severitatea (gravitatea) situatiilor pe care le prezinta cazul - in cazul problemelor mai grave, acestea intra in aria psihoterapiei.
natura problemelor subiectului - problemele relationale tin de consiliere iar cele de conflicte interne se raporteaza psihoterapiei.
scopurile urmarite - in consiliere se urmaresc scopuri formative, de dezvoltare, amplificare a resurselor subiectului. In psihoterapie se urmaresc restructurari majore ale personalitatii sau ale reconstructiei adaptative.
metodele si tehnicile utilizate prezinta asemanari dar si deose-biri. M. Golu considera ca analiza comparativa se poate face in functie de trei aspecte:
dupa criteriul finalitatilor (scopurilor)
dupa adresabilitatea acestor servicii
dupa metodologie - intilnim similaritati (comunicare persua-siva, colaborare etc) dar si deosebiri (caracter mai algoritmizat in cazul psihoterapiei).
|
