|
Domeniul psihologiei educationale 1.Varsta scolara sau copilaria a treia Caracteristici: - diminuare a egocentrismului, creste sociabilitatea - gandirea devine motivationala fara a incorpora principiul diversitatii - latenta sexuala - orientare obiectiva a intereselor - constructivism mental, progres al gandirii Scoala - ca instrument - reguli, program, are o valoare structurala - ca mediu - ofera o colectivitate (da un nou impuls dezvoltarii copilului), ofera posibilitatea de a se dezvolta in plan mental, relational, afectiv, este un mediu rigid, mai putin afectiv Ce trebuie sa faca copilul? - sa se adapteze - sa respecte normele scolii, sa fie tolerant cu ceilalti, sa-si infranga anumite porniri, sa se diferentieze dupa atitudine, dupa invatare, - este confruntat cu educatori pretentiosi, dificili, cu, clase suprapopulate. Acestea induc copilului o atitudine de retragere in sine, incapatanare, negativism Toata aceasta adaptare se poate numi "socul scolarizarii" Diferentiere - vestimentatie, sociabilitate, inteligenta, frumusete Programa scolara poate determina fenomene ca: - oboseala, frica de angajare in domeniul scolar Pentru a putea face fata la scoala trebuie ajutat - de parinti, de gradinita, de psihologi Exista copii care nu se pot adapta - par a fi atenti dar fac altceva Reusita depasirii acestor obstacole - procesul instructiv-educativ si factorul psihologic - modul cum se asigura, cum este dirijata(prin modelul de instruire) insertia copilului devenit scolar in sarcinile si solicit 848o1423i arile de tip scolar Perioada de pregatire pentru scolarizare desi este la fel nu se aseamana la toti copii - unii devin capriciosi, neascultatori, educatorii ii descriu ca fiind foarte activi dar neascultatori, interesati de scoala mai mult decat de joaca. Acestia ori depasesc criza reintrand in normal ori ajung sa fie retrasi de la scoala - altii se comporta neconflictual, sunt ascultatori, linistiti, se ocupa mai mult cu jocul decat cu invatatul. Acestia la care nu s-au observat fenomene de criza, odata intrati in scolaritate incep sa se manifeste la fel ca primii in perioada de pre scolarizare Substratul psihologic al acestor comportamente este: - copiii nu sunt pregatiti sa intre in scolaritate, scoala devine un factor frustrator, de intrerupere a unor satisfactii cum ar fi jocul - schimbarea statutului social Solutionarea conflictului dintre psihologic si social nu il poate face dacat pedagogul, procesul formativ-educativ si realizare modelului de instruire (insertia copilului in sarcinile si solicit 848o1423i arile de tip scolar) Determinantii (componentele, variabilele) sistemului educational 1. Obiectivele (enunturi ce descriu in termeni generali si specifici informatiile ce trebuie predate, atitudinile si comportamentele ce vor fi invatate si mijloacele de masurare in cazul in care informatia a fost insusita) 2. Continuturile si formele de organizare (ce se preda, trebuie programate prin tehnici speciale) 3. Procese educative - instruire, educatie, invatare, dezvoltare 4. Agentii (subiectii) invatarii - profesorii si elevii 5. Factori - competenta profesionala (competenta psiho-pedagogica, competenta de predare), normalitatea (starea de sanatate a elevului - receptivitate, montaje, dispozitia de a invata, nivelul dezvoltarii fizice, intelectuale, morale, afective) 6. Conditiile si resursele materiale ale sistemului educational, cadrul reglementarilor juridice, institutionale, gestiunea scolara 7. Contextul educational (mediul familiar, gradinita, scoala) pot fi: educogen (in sens cu educatia), anti educogen (conflictual cu valorile scolare), non educogen (nepasare) 8. Institutia (scoala) ca sistem de referinta in cadrul careia se face educatia 9. Efecte (rezultatele) - succesele care reflecta competenta elevului sau insuccesele scolare care reflecta carentele sistemului educational 10. Relatii educationale - de comunicare, afective, functionale care se dezvolta inauntrul sistemului educational 11. Sistemul educational - un adult trebuie sa se afle fata in fata cu un numar de elevi Punctele 1, 2, 6, 7 si 8 apartin Pedagogiei si sociologiei educationale pentru ca sunt determinanti obiectivi, formali ai sistemului 3, 4, 5, 9, 10 si 11 apartin mai mult sau mai putin Psihologiei, Psihologiei sociale si tin de Psihologia educationala 3. Tetrada instructie, educatie, invatare, dezvoltare Instruire = procesul de transmitere de informatii, de cunostiinte. O face profesorul in activitatea de predare Educatia = procesul de influentare, dirijare, orientare, perfectionare sub impactul modelului educational al personalitatii copilului Invatarea = procesul de dobandire de experienta Dezvoltarea = sedimentarea cunostiintelor in structuri stabile, calitative de personalitate Toate aceste procese au o structura flexibila, comutativa, aflata intr-o continua elaborare si reelaborare Relatia dintre procese Instruire (I) Educatie (Ed) Invatare (Inv.) Dezvoltare (D) - model de identificare al principalelor proceselor educationale Profesor I + Ed profesorul domina Elev Inv + D elevul se supune relatie unidirectionala - separa procesele si agentii educationali dupa principiul relatiei dominare-subordonare (profesorul instruieste si educa iar elevul invata sa se dezvolte) I Ed Inv D - grupeaza procesele 2 cate 2 in procese informative (I si Inv) si formative (Ed si D) I Ed Inv D - cea mai completa si veridica, le unifica intr-un tot coerent, functional sugerand totodata posibilitatea legaturii inverse Reprezinta - procesul instructiv-educativ care ajunge la elev prin invatare ce devine astfel suportul dezvoltarii psihice - schema sugereaza ca sub impactul institutiei si instruirii si invatarii copilul realizeaza mutatii semnificative si succesive in planul dezvoltarii psihice prin treceri de la exterior spre interior - arata rolul central al invatarii = o activitate prin care elevul nu doar preia informatiile externe ci si raspunde la ele. In aceasta schema informatiile instructiv-educative mixte cumulate formeaza activitatea profesorului si care concretizeaza in ele obiective, continuturi, strategii, metode, procedee, ajung la elev prin intermediul invatarii ca activitate proprie a copilului. Instruirea si educatia merg inainte, se ofera ca schema pentru ceea ce urmeaza sa faca elevul Instruirea si Educatia sunt moduri de a actiona ale profesorului pentru ca au rolul de a-l face pe elev sa asimileze informatiile si in final sa transforme ceea ce s-a transmis in beneficii pentru el Particularitatile modelului de comunicare educationala depind de factura comportamentului didactic, care cuprinde: forma de codificare a informatiei (vizuala, verbala, actionala), logica organizarii continuturilor, metodologia introducerii elevilor in sarcina,metoda de asigurare a accesului la nou al elevilor. Modul cum actioneaza elevul se concretizeaza in tipologia comportamentului sau de invatare care se compune din:ponderea momentelor active, de receptare a informatiei, gradul de autoangajare Din tot acest ciclu de procese interdependente putem trage concluzia ca raportul profesor-elev este circular, ei sunt agenti ai comunicarii educationale si se interconditioneaza. 4. Comunicarea educationala ca interactiune interumana depinde de factura educationala a profesorului - forme de codificare a informatiei pe care o preda (vizuala, actionala, sau amandoua), logica organizarii continutului, metodologia introdusa elevului in sarcina, ponderea momentelor si materialelor introduse in predare, metoda de asigurare a accesului la nou, modul cum actioneaza elevul sub impactul modelului educational se concretizeaza in tipologia comportamentului sau de invatare, se compune din: - momente de receptare, momente de actiune, gradul de angajare (tactica, verbala, mentala) Comunicarea educationala cuprinde - elevii (asculta, noteaza, invata, imita, citeaza afirmatiile) -profesorii (preda, asculta, evalueaza, starnesc interes, curiozitate, sa testeze informatiile, limbaj adecvat pentru dezvoltarea clasei) Comunicare - unidimensionala (profesor dominator) - bidirectionala P- E (disponibilitatea profesorului de a-l asculta pe elev) - multidirectionala P-E-E'(profesorul este vazul ca un colaborator, prieten, il stimuleaza pe elev, il ajuta sa inteleaga informatia si creaza conditii ca elevul sa se comporte moral, sa descopere singur informatiile, sa puna probleme, sa creeze probleme Realizarea unei bune colaborari depinde de masura in care profesorul care preda are anumite calitati - exprimare corecta, profesionalism, empatie 5. Instructie si educatie ca procese terapeutice Instructia poate fi privita si ca un mod de relationare informationala pe baza de cuvant Bruner "ea ar reprezenta conducerea celui care invata" Conteaza competenta cadrului didactic de a-l conduce eficient pe cel care invata Profesor - face terapie asupra cunostiintelor pe care urmeaza sa le predea - le supune unui tratament specific inainte de a le preda (mediteaza asupra ordinii de transmitere a acelor date, testeaza gradul lor de dificultate, stabileste modul de a le redacta si restructura, adapteaza aceste cunostiinte la capacitatea de intelegere a elevilor) - trebuie observat ca modelul de instruire conceput de profesor este un antecedent al invatarii fiind destinat sa optimizeze invatarea (sa contribuie la cresterea capacitatii elevilor de a transforma, de a transfera, a interpreta ceea ce urmeaza sa invete) - instructia se face prin cuvant dar si prin alte mijloace: de a preda si de a evalua, da sarcini, probleme de rezolvat, evalueaza, corecteaza, testeaza gradul de dificultate al testelor, creaza situatii problematice (interesarea elevilor), contribuie la dezvoltarea elevilor (sa inteleaga informatia, sa interiorizeze ceea ce invata), ii invata sa invete Instructia prin metode patrunde in organizarea mentala a elevului, influenteaza procesul dezvoltarii cognitive, ii activeaza disponibilitatile, ii fructifica potentialul, ii pune la dispozitie si-l obliga sa asimileze notiuni, cunostiinte, il modeleaza, il antreneaza in procesele de creatie, creaza mecanismul invatarii eficiente Instructia si educatia au valente terapeutice pentru ca ele se executa ca activitati formatoare asupra sferei motivationale a personalitatii elevilor. Rezulta ca, cuvantul profesorului poate fi vehiculator de informatii si totodata cuvantul confera semnificatie actiunii de consiliere, indrumare, da energie, incurajeaza, descurajeaza 6. Obiectul Psihologiei educationale = o ramura a Psihologiei generale care studiaza invatarea si dezvoltarea umana in contextul relatiilor educationale, studiaza tehnicile de intensificare a cestor procese, factorii ce influenteaza reusita scolara, aspecte legate de profesionalism In sens larg = baze psiho-pedagogice ale procesului instructiv-educativ si insusiri de noi cunostiinte, studiaza formarea personalitatii elevului, are in vedere procesele prin care informatiile, abilitatile, atitudinile sunt transmise de catre profesor elevului. Profesorul trebuie sa cunoasca teorii psihologice dar si teorii didactice. In sens restrans = geneza, structurarea, procesualitatea fenomenelor psihice in conditia activitatii de invatare pentru cresterea eficientei acestora, initiaza discutii despre invatarea eficienta si da sugestii pentru un management adecvat clasei respective. Studiaza inteligenta - ca factor al reusitei scolare si ca factor de diferentiere intre ele Raporturi - cu Psihologia generala, cu Psihologia Pedagogica, cu Psihologia varstelor.Ex.: Pedeapsa - pedagogie (cadrul legal in care aplicam pedeapsa) - psihologia varstelor (ce este mai bine in functie de varsta) - psihologia educationala (mijloace, efecte, cum se raporteaza la elev) Specific - leaga copilul de continuturile de invatare, de materialele si metodele in care vede un sistem de stimuli specifici pe care copilul ii reflecta, reproduce, elaborandu-si un raspuns specific la ei, uneste pedagogicul cu psihologicul si considera ca a instrui inseamna a te interesa de ceea ce se petrece in sfera personalitatii copilului si de asemenea a cunoaste, a te interesa de influentele pe care le suporta copilul in sfera de instruire, provoaca, urmareste noile efecte in dezvoltarea copiilor Metode - observatia, interviul si experimentul Printre autorii clasici care au avut o influenta importanta asupra domeniului psihologiei educationale, enumeram: William James (studiaza procesele educationale, crede in importanta observatiei naturale), Eduard Torndike (studiile lui sunt centrate pe laborator), John Dewey (subliniata importanta invatarii in ambianta in care se produce) Starea Psihologiei educationale in prezent este incurajatoare, este recomandata ca domeniu autonom. |
|
