EVALUAREA REZULTATELOR SCOLARE LA PSIHOLOGIE

EVALUAREA REZULTATELOR sCOLARE LA PSIHOLOGIE

Activitatile de evaluare sunt gândite de profesor la începutul anului în legatura cu obiectivele instruirii si cu rezultatele asteptate (cunostinte, deprinderi, priceperi, com-portamente).

Un program de evaluare corect contine verificari frecvente, utilizeaza mai multe categorii de instrumente, informeaza diferentiat elevii de rezultate tintind nu atât sanc-tionarea cât corectarea erorilor înregistrate de ei.

Tendinta impusa de practica educationala acorda avantaj probelor de aptitudini fa-ta de cele de cunos 222c22c tinte, probelor bazate pe capacitatea de rezolvare a problemelor, de a opera cu cunostinte, transferuri, aplicatii fata de cele bazate pe memorie.

Metodele cele mai frecvent utilizate în evaluarea cunostintelor de psihologie sunt:

1). Chestionarea, examinarea orala. Ea consta într-o conversatie prin care profe-sorul verifica nivelul de pregatire al elevului fiind importante atât modul de formulare al întrebarilor cât si urmarirea nu doar a gradului de însusire a cunostintelor ci si a ca-pacitatii de a opera cu ele.

Avantajul metodei este oferirea de feed-back imediat pentru participantii la situa-tia de evaluare.

Dezavantaje sunt inegalitatea gradului de dificultate a întrebarilor adresate diferi-tilor elevi si interventia unor factori care reduc obiectivitatea verificarii, factori care tin atât de profesor cât si de elev.

Un aspect important defavorabil metodei este cel legat de tensiunea nervoasa pre-zenta aproape în toate cazurile de verificare orala, care, prin cumul, creaza în cazul e-levului respingere fata de însusi actul verificarii. Este obligatia profesorului sa destin-da climatul momentului.

De asemenea, informatiile asupra nivelului de pregatire a elevului sunt incomple-te, fiind recomandabil ca profesorul sa nu transforme în nota finala rezultatul unei sin-gure verificari orale, ci sa combine mai multe metode.

În cazul psihologiei,câteva aspecte recomanda examinarea orala ca utila si anume:

▪ permite clarificarea, fixarea, reactualizarea si contextualizarea unor infor-

matii;

▪ invita la introspectie, autoobservatie, autoanaliza;

▪ creaza cadru favorabil intercunoasterii si interevaluarii;

▪ obliga la activarea si exersarea limbajului de specialitate.

2). Examinarea prin probe scrise este considerata mai relevanta, mai operativa si uniforma ca grad de dificultate fata de cei evaluati.

Limita principala decurge din feed-back-ul întârziat si inconsistenta interactiunii ceea ce impiedica corectarea unor erori.

Forme: extemporal, teza, test de cunostinte, chestionar, referat, proiect, eseu, s.a.

3). Examinarea prin probe practice evidentiaza capacitatea elevilor de a aplica cu nostintele însusite, de "a face", de a folosi conform sarcinii date de profesor, ceea ce "stie".

Testul docimologic este considerat de H.Pieron (cf. Salavastru, 1999) o proba de-finita, implicând o sarcina de îndeplinit, aceeasi pentru toti subiectii examinati, fi-ind prevazuta cu o tehnica precisa de apreciere a rezultatului. Pot fi cuprinse în a-ceasta categorie testele psihologice si pedagogice.

I.Holban (1995) considera ca notiunea de test de cunostinte are sfera de cuprinde-re mai mare decât cea de test docimologic.

Comparativ cu alte probe scrise, testul docimologic pretinde standardizare riguro- asa a conditiilor de examinare si a notarii.

Etape în elaborarea unui test docimologic dupa I.Radu (cf. Salavastru):

▪ precizarea obiectivelor pedagogice si a continutului de verificat, cu asi-guarea unei concordante între aceste aspecte;

▪ analiza continutului materiei, selectarea a ceace este reprezentativ, îm-partirea în unitati si stabilirea numarului de itemi pentru fiecare unitate;

▪ alcatuirea testului (alegerea tipului de itemi adaptat obiectivelor si conti- nutului);

▪ experimentarea testului;

▪ analiza statistica si ameliorarea testului (certificarea fidelitatii, validitatii, omogenitatii);

▪ aplicarea pe colectivitatea scolara.

Exigente în utilizarea testului docimologic:

familiarizarea elevilor cu specificul probei;

precizarea ariei tematice pentru studiu;

explicarea clara a tipului de itemi, a ponderii lui în nota fi

nala, a modului concret de lucru;

exersare prealabila cu categorii asemanatoare;

asigurarea unui exemplar personal pentru fiecare elev;

precizarea timpului de lucru.

Categorii de itemi:

/ cu raspuns deschis (raspunsul trebuie formulat de catre elev); per-mit evidentierea creativitatii, a capacitatii de structurare, de sinteza, de operare menta-la, spiritul critic, dar necesita timp îndelungat atât pentru rezolvare cât si pentru corec-tare; în plus cota de subiectivism în apreciere este mare; variante:

◦ tip "redactare" vizând capacitatea elevului de a dezvolta un subiect, de a argumenta un punct de vedere; sunt usor de elaborat dar formularile pot fi interpretabile, derutând elevul; pot avea diferite grade de complexitate, de la repro-ducerea unei informatii, la realizarea unor comparatii (asemanari, deosebiri) si pâna la prelucrarea, selectia, sinteza informatiilor;

◦ itemi cu raspunsuri "scurte" sau de completare (raspunsul constând dintr-un cuvânt sau o fraza; cerinte:

formularea sa fie accesibila tuturor examinatilor;

fiecare item sa puna o singura întrebare;

în cazul itemilor lacunari sa nu fie mai mult de doua

spatii de completat;

raspunsul sa fie un cuvânt sau o fraza;

raspunsul scurt sa aiba o singura varianta corecta;

avantaj: permit controlul rapid al pregatirii, aprecierea are

un nivel înalt de obiectivitate;

limita: solicita capacitatea de reproducere si selectare a in-formatiilor fara sa surprinda progresul gândirii;

/ cu raspuns închis (întrebari cu raspunsuri la alegere): permit verifi-carea cuprinzatoare a pregatirii în functie de obiectivele de tip cognitiv; variante:

◦ cu alegere multipla (elevului i se ofera câteva variante de ras puns din care una singura este corecta); pot avea ca deficiente mai frecvente:

▪ trunchiul itemului poate contine informatii redun

dante, perturbând întelegerea;

▪ raspunsul corect este usor identificabil între cele-

lalte variante care apar neplauzibile;

▪ în enunt se afla informatii care ajuta identificarea

raspunsului corect;

se recomanda întocmirea lor din timp fata de momentul utli-zarii si crearea unei banci de itemi pentru selectarea lor periodica;

◦ tip corect-gresit; sunt usor de întocmit si de corectat;

dezavantaje:

- raspunsurile corecte pot fi date la întâmplare;

- se verifica corectitudinea reproducerii informa-

tiei si în mai mica masura operarea cu aceasta;

◦ itemi pereche (de combinare) raspunsul constând din forma-rea unor perechi din doua liste date;

Testul docimologic prezinta, dincolo de avantaje, limite ca:

/ nu evidentiaza capacitatea de organizare,

/ " " creativa,

/ " " de argumentare,

/ " originalitatea elevului;

/ se bazeaza în special pe recunoasterea informatiei.

Testele de compozitie solicita îndeplinirea, într-o maniera personala a unei cerinte formulate, evidentiind capacitatea elevului de a-si organiza ideile, de a construi o argu mentatie, de a-si folosi cunostintele pentru dezvoltarea unei teme, de a interpreta, de a se exprima liber, de a fi convingator.

Variante:

◙ eseul: este frecvent utilizat în disciplinele filozofice, psihologice, estetice si consta într-un studiu de proportii reduse, compus cu mijloace originale si care nu are pretentia de a epuiza subiectul; suita de reflectii si meditatii pe marginea unei teme, amestec de elaborare si improvizatie; în psihologie, te-me din afectivitate, motivatie, imaginatie, temperament, caracter, aptitudini se preteaza la acest fel de abordare;

cerinte:

/ compozitia sa fie libera, personala, restrânsa ca întindere, pe o tema data;

/ sa combine dezvoltarea metodica, riguroasa, a ideilor cu abordarea libera;

/ dezvoltarea subiectului sa fie facuta pe baza unui plan prestabilit;

/ selectia ideilor si argumentelor sa fie realizata prin prisma temei pentru

conservarea integritatii lucrarii;

/ afirmatiile sa fie argumentate;

/ sa nu se foloseasca cuvinte în exces;

/ sa nu se reproduca pasaje preluate, ci sa se gândeasca independent si per-

sonal;

/ sa se utilizeze exemple si citate doar când este necesar;

/ claritate, precizie si concizie;

se pot considera eseuri realizarea portretelor psihologice (tempe

ramentale, caracteriale), interpretarea unei conduite sau unui

fapt de viata;

◙ portofoliul (mapa) = ansamblu de produse educationale specifice discipli-

nei:

/ fise cu date biografice si contributii stiintifice sau

biografii ale unor psihologi citati în manual;

/ imagini ilustrând aplicatii de la diferite teme de

lectie;

/ fragmente literare cu continuturi psihologice;

/ eseuri pe teme psihologice;

/ autoportrete cu semnificatie psihologica;

/ recenzia unei carti de psihologie;

mapa trebuie pregatita din timp sub îndrumarea profesorului si evaluata

la examen;

◙ referatul;

◙ proiectul;

◙ disertatia;

◙ compunerea;

◙ temele de sinteza, temele de cercetare.