EXPERIMENTUL TV DE TIP ZEN
"Câti dintre voi stiu sa priveasca la TV?" i-am întrebat pe studentii mei într-o zi. Dupa câteva momente de uimire si tacere, încet, unul câte unul, au ridicat sovaielnic mâna. Am recunoscut în curând ca eram toti "experti", asa cum ar spune Harold Garfinkel, în practica "vizionarii TV".
Scopul experimentului nostru non-TV era de a ne provoca sa vedem televiziunea ca opusa actului de a privi pur si simplu si de a opri lumea ca prima etapa a actului de a privi. Astfel ne angajam sa oprim lumea,oprind televizorul.
Pentru experiment, studentilor li s-a cerut sa priveasca la televizor cu constiinciozitat,.în masura în care acest lucru este un fel de"Zen si arta de a privi la TV", le-am spus:"Vreau sa priviti la televizor cu vigilenta ascutita, atentie si precizie. Experimentul are în vedere observarea stiintifica a televiziunii, cu mintea începatorului, mai degraba decât urmarirea pasiva a televizorului, cu mintea programata. De obicei, daca urmariti televizorul nu puteti observa si experimenta de asemenea experienta urmaririi TV. Când urmarim televizorul, rareori acordam atentie detaliilor evenimentului. De fapt, rareori acordam atentie.
Calculati/Numarati evenimentele tehnice
În aceasta particulara odisee experimentala, vom explora cum ne supunem pe noi însine pe o baza zilnica coplesitorului cântec de sirena al amuzamentului TV(uriasii ciclopi electronici) si, precum Odiseu al lui Homer, vom fi nevoiti sa ne legam de catarg-în acest caz, catargul calcularii/luarii în calcul a evenimentelor tehnice. Timp de 10 minute calculati pur si simplu evenimentele tehnice care au loc în timp ce urmariti orice manifestare TV. Acesta este un TET sau Testul Evenimentelor Tehnice de care discuta Jerry Mander în "Patru argumente pentru eliminarea televizorului". Ce este un eveniment tehnic? Cu totii am vazut camere de televiziune în banci si magazine de bijuterii. O camera video statica care înregistreaza pur si simplu ceea ce se afla în fata ei este ceea ce numesc "TV pur". Orice altceva în afara de 'TV pur" este un eveniment tehnic:camera schimba planurile (realitatii), acesta este un eveniment tehnic:vezi profilul cuiva vorbind si deodata/imediat esti reorientat spre o alta persoana care raspunde, acesta este un eveniment tehnic; o masina merge pe sosea si în acelasi timp auzi muzica, acesta e un eveniment tehnic. Numara doar de câte ori apare o taiere, o schimbare rapida de plan, suprapunere, comentariu cinematografic/voice-over, aparitii ale cuvintelor pe ecran, intrare/suprimare progresiva etc.
Acum continuati cu aceste experimente:
1.Priviti orice program TV timp de 15 minute fara sa deschideti sonorul.
2.Urmariti orice program de stiri timp de 15 minute fara sa deschideti sonorul.
3.Priviti aparatul TV timp de o jumatate de ora fara sa-I dati drumul.
Conditiile temporale impuse în aceste experimente sunt extrem de importante. Te-as îndemna, cititorule, sa întreprinzi personal experimentul, decât sa citesti rezultatele.
Furie/Nemultumire si rezistenta:care este semnificatia acestui fapt?
În examinarea rezultatelor acestui experiment, unul dintre lucrurile care se impune cu consecventa este nemultumirea si resentimentul studentilor pentru faptul de a fi fost determinati sa faca un asemenea lucru-o nemultumire si un resentiment diferite de ceea ce se manifesta, sa spunem, fata de cititul cu voce tare sau de scrierea cerintelor la curs. Nemultumirea este, cred, cât se poate de buna si necesara-nu per se, ci în masura în care studentii îsi observa propria nemultumire si apoi îsi pun întrebari si examineaza sursele acestei nemultumiri. Pentru ca,în studiul de societatii, presupunem deseori ca studiem "aceste surse"-dar nu o facem.
Ne studiem pe noi însine si totusi opunem rezistenta acestui studiu, ne displace. Ne creeaza disconfort si ne înfurie. Cu toate acestea, Socrate nu a fost decorat si nici nu a fost purtat triumfal pe strazi.Dupa cum a spus filozoful existentialist rus Shestov:"Nu omul cauta adevarul,ci adevarul îl cauta pe om.
O expresie a acestei nemultumiri care se manifesta repetat este:"Mi-am pierdut 30 de minute din timpul meu. "Este posibil ca aceasta sa fie o adevarata pierdere de vreme? Este posibil ca studiul societatii sa fie o reala pierdere de timp? Urmarind firul acestei experiente ajungem într-un mod foarte direct si personal în mijlocul infamei etici protestante. Nu facem decât sa recreem ceea ce Max Weber, cu profunda perplexitate intelectuala si fascinatie, considera a fi codificarea eticii protestante în acceptiunea lui Benjamin Franklin:"Remember that time is money"/Amintiti-va ca timpul înseamna bani. Dupa o asemenea discutie reiese invariabil ca toti studentii recunosc ca au pierdut mult mai mult decât o jumatate de ora în fata televizorului. Asadar,de ce aceasta nemultumire în a sta în fata televizorului o jumatate de ora fara a-I da drumul?
Efort în felul de relaxare
Atunci când deschidem televizorul, de fapt, închidem lumea. Televizorul are cca. doua picioare înaltime, totusi suntem prostiti sa credem ca privim lucruri în marime naturala. Cum se face ca totul apare real si în marime naturala?
Evenimentele tehnice produc iluzia de a fi naturale si realiste. Creeaza sentimentul de a nu fi gata facute/produse(o taietura buna este una pe care n-o observi, dupa cum spun producatorii).în acelasi mod, suntem inconstienti ca practica vizionarii TV este o practica, pentru ca nu am experimentat-o niciodata ca un fenomen cu dreptul sau/cu detaliile sale. Aplicarea Testului Evenimentelor Tehnice ne obliga sa observam ca vizionarea TV este o practica, un demers activ, neîntrerupt, pe care îl efectuam de fiecare data ca si cum ar fi 'prima oara'. Vedem în ce consta textura experientei de a urmari televizorul. Suntem socati sa vedem ce am facut în toti acesti ani.
Calcularea evenimentele tehnice aminteste de ceea ce Thomas Kuhn ar numi "schimbare de paradigma". Când te concentezi asupra evenimentelor tehnice nu te poti concentra asupra complotului sau firului narativ. înveti foarte repede cât de dificil este sa-ti distribui atentia. Ori urmaresti programul, ori numeri evenimentele tehnice. Esti incapabil sa le faci pe amândoua în acelasi timp. În termenii fenomenologiei perceptiei, aceasta este, pastrând proportiile, faimoasa demonstratie a faptului ca nu putem percepe simultan, într-un interval mai mare de timp, o vaza si doua contururi, ci pe fiecare separat. Realizând TET, observam segmentele discrete ale lungimii independente care sunt prezentate cu o calitate de TIR rapid. Atunci când vizionam, noi, privitorii 'pasivi", se pare ca asamblam, sintetizam si integram scenele:legam, împletim, înlantuim, retinem trecutul si anticipam viitorul. Le tesem metodic pe toate într-o naratiune coerenta. Are loc o umplere a golurilor si o conectare a punctelor cu o viteza foarte mare. Mintea noastra activa sintetizatoare, efortul nostru se desfasoara în timp ce stam asezati, ne relaxam si absorbim. Aceasta integrare realizata la o viteza foarte mare a fenomenelor adesea frenetic deconectate (situatii, scene, persoane, muzica ) este experimentata ca o absorbtie pasiva si completa. S-ar parea ca mintile noastre ar functiona într-un mecanism urias fara ca noi sa o stim. Mander sustine acest lucru cu claritate:
Aceasta diferenta dintre imaginatia generata interior si cea impusa este în miezul problemei, pentru ca se considera în mod exact ca televizorul relaxeaza mintea.
Relaxarea implica înnoire. Mai întâi alergi din greu, apoi te odihnesti. În timpul repausului muschii resimt mai întâi calm si apoi, pe ma ce se oxigeneaza, înviorare.
Daca esti un tehno-guru care absoarbe si care priveste pasiv, mintea ta poate fi în alfa, dar cu siguranta nu este o minte goala. Imagini curg în ea permanent. Mintea ta nu este nici linistita, nici calma, nici goala. Poate fi mai aproape de starea de mort sau de stafie. Nici o înnoire nu poate veni din aceasta conditie. Pentru a se înnoi, mintea trebuie sa se linisteasca, iar o data linistita ar trebui sa caute noi moduri de stimulare, de exercitiu. Televizorul nu ofera nici repaus, nici stimulare.
Televizorul înhiba abilitatea noastra de a gândi, dar nu conduce la libertatea mintii, la relaxare sau înviorare. Conduce la o stare de mai mare epuizare a mintii.Poti sa iei o pauza de la gândurile obsesive care te coplesesc, dar asta functioneaza atât timp cât merge televizorul. Mintea nu este niciodata goala, mintea este permanent alimentata. Ceeea ce este mai rau e ca se alimenteaza cu gândurile si imaginile obsesive ale altcuiva.
Televizorul si constructia sociala a realitatii
TET scoate în mod dramatic în evidenta functiile institutiei politice a televiziunii care (a) ne antreneaza sa scurtam intervalul atentiei, (b) face ca viata obisnuita sa para stupida, (c) inculcând o calitate hipnotica în constiinta noastra cotidiana si (d) constrângându-ne la realitatea acesteia .
Televizorul este mediumul chintesential de durata scurta.Ca si pentru jongleri, ratiunea de a fi a televizorului este secunda divizata. Relatia acestuia cu telespectatorii este masurata în fractiuni minuscule.
Ierarhii solemne de barbati si femei reactioneaza la evaluarile programelor de noapte într-un mod asemanator caderilor nervoase, pentru ca un anumit procentaj poate sa însemne 30 de milioane de dolari pe an. Rezultatul acestei preocupari nebunesti este sa conceapa programe care sa capteze atentia decât sa ofere continut uman relatiei cu telespectatorul. Competitia evaluarilor serveste reclamei, nu audientei.
Este mai usor sa reduci intervalele de atentie si sa intensifici distractia decât sa maresti intervalele de atentie, sa intensifici concentrarea si sa calmezi, sa linistesti mintea. Exista o veche analogie Zen potrivit careia felul de a calma, limpezi si linisti mintea e similar cu felul de a curata o apa murdara-nu prin actiune, nu prin a întreprinde ceva, prin a o tulbura, ci prin pace, prin a lasa lucrurile în voia lor, prin a le lasa sa se aseze de la sine. Functia televizorului este sa creeze, sa pastreze si sa consolideze permanent ceea ce- în traditia Zen- este adeseori numit 'minte de magar". Întrebarea care se pune:Care sunt avantajele unei hiper minti de magar iritate, flusturatice si împrastiate?
Hipnoza nelimitata
De când manifestarea spatiului de termen lung migreaza în orbita dincolo de pamânt, un nou fenomen fiziologic a aparut în rândul astronautilor nostri.Acestia au remarcat , ca o consecinta a starii de imponderabilitate pe termen lung, faptul ca anumite modificari drastice au început sa se manifeste în corpurile lor. Acestia au resimtit o reducere însemnata si dramatica a dimensiunii muschilor. Chiar inimile lor au dovedit în mod considerabil mai mici.Astronautii au resimtit de asemenea o deficienta în coordonarea abilitatilor-precum abilitatea de a se concentra si de a urmari cu ochii obiecte în miscare. Toate acestea par sa conduca organismul uman în afara experientei gravitatiei. Pentru a mentine fiziologia lor pamânteasca în conditii de imponderabilitate, astronautii au nevoie sa faca de la doua pâna la trei ore de exercitii concepute la comanda pe zi. Probabil ca vizionarea televizorului creeaza conditia mentala echivalenta a imponderabilitatii pentru mintea umana, deopotriva cu limitarile si deteriorarile de rigoare. Tensiunea normala, invizibila, atotpatrunzatoare a gravitatii mentale, a mintii noastre cugetatoare de fiecare zi, care este permanent activa, este întrerupta în momentul în care deschidem televizorul.
Suntem constrânsi la realitate
Cultura si educatia noastra conspira sa ne conditioneze, sa creeze un suport în massmedia un suport care sa consolideze actiunile si sentimentele noastre, chiar perceptiile noastre. Atunci când cautam confirmare în massmedia recunoastem si credem ca experientele noastre nu mai sunt calificate ca apartinând realitatii. Pierdem capacitatea de a înfaptui direct experienta, precum si capacitatea de a participa la co-crearea realitatii. Nu mai înfaptuim, doar privim, iar realitatea este creatia altcuiva.
Asa cum spunea Todd Gitlin, nu este cazul sa consideram ca un eveniment (institutie, gând, principiu, miscare etc.) care intra în sfera mediatica reprezinta pentru noi o realitate autentica. Membrana mediatica se întinde peste lumea noastra, iar în sfera acesteia - si numai acolo - s-ar afla realitatea legitima, confirmata; si totusi, nu trebuie sa credem ce ne spune massmedia, pentru ca nu putem sti ceea ce nu ni se spune.
TV fara sunet
Asa cum Charles Tart afirma despre noi ca suntem prinsi într-o transa a consensului, la fel putem vorbi despre o transa narativa, despre o constiinta narativa. Am fost programati sa devenim subiecte narative, supuse modei narative evolutive, suntem prinsi în firul narativ. În TET suspendam constiinta noastra narativa, de unde rezulta de-stabilizarea subiectului narativ. Nu ne identificam nici cu un caracter, nici cu autorul omniscient, ci ne identificam cu camera. În timp ce privim, în orice caz, ochii nostri nu vad ceea ce se întâmpla în mod real acolo, pentru ca mintea noastra educata narativ nu tine seama de ochii nostri. Nu vedem cu ochii nostri, ci vedem ceea ce suntem programati sa vedem si suntem programati sa vedem povesti. Programele TV sunt astfel concepute, încât nu observam "evenimentele tehnice", detaliile - asa ca nu le dam atentie. suntem programati sa nu fim constienti de aceasta programare, de structura non-narativa si de posibilitatile acestei structuri. A privi programele TV înseamna sa fii lipsit de viata si de rezistenta. Aceasta este starea care permite reclamelor sa-si faca din plin efectul si sa ne manipuleze.
Trasatura caracteristica a stirilor
Programele de stiri prezinta ca pe o rutina cotidiana numai ceea ce este tragic si spectaculos - nu ceea ce se petrece în mod obisnuit, nu realitatea de zi cu zi a vietilor noastre. Este adevarata ca programul de stiri are mai putine evenimente tehnice. si exista un motiv serios pentru asta. Cu mai putine evenimente tehnice programul de stiri apare realist în comparatie cu alte programe (din mediul) TV. În plus, apare super-realist în comparatie cu programele de reclame. Asa cum am aratat anterior, asistam la cuplarea evenimentelor tehnice într-o naratiune coerenta. Aici, asistam la reducerea evenimentelor lumii la o naratiune.
Problema nu este ca TV prezinta toate subiectele ca distractie. Tendinta aceasta transcende TV si se repercuteaza si în evenimentele vietii post-TV. TV ne educa sa surprindem, sa ne orientam în functie de calitatea distractiva a oricarei experiente, eveniment, persoane. Cautam ceea ce este distractiv în orice fenomen, mai degraba decât calitatile de profunzime, semnificatie sociala, rezonanta sociala, frumusete, etc. În acest sens, TV nu imita viata, ci viata sociala aspira acum sa imite TV.
În plus, devenim avizi. Nu avizi în sensul traditional referitor la bunastarea materiala, ci, mai degraba, resimtim o aviditate de a fi distrati. Nu este pur si simplu o nevoie de distractie, ci o aviditate directa dupa distractie, care devine o obsesie de 24 de ore. În lipsa distractiei, de regula ne distram cu planuri pentru distractii viitoare.
Asa cum exprima o formula, Puterea mediatica = Puterea politica la patrat. TV a aratat ca nu se poate avea încredere în politicieni, însa în TV da. Acest lucru arata în mod implicit ca, potrivit lui Joshua Meyrowitz în cartea "No sense of place" [Un nonsens al locului], în ceea ce îi priveste pe politicieni, este valabila afirmatia: "În noi, cei care va aratam asta, în TV, puteti avea încredere". Puteti avea încredere în modul în care TV si institutia TV va dezvaluie cum puteti avea încredere în politicieni si în institutia politica.
Descoperiri despre sine însusi
TV a devenit un prieten mecanic, un substitut pentru interactiunea sociala, astfel încât solitudinea cuiva este în mod acut amplificata, dublu resimtita si dublu consolidata daca cineva este privat de prezenta stralucitoare, atât de asemanatoare vietii a televizorului (ca si cum cineva nu ar putea fi singur, daca televizorul este deschis). Daca cineva este singur într-o camera si deschide televizorul, nu se mai simte de fapt singur. E ca si cum ar trai în compania cuiva, e ca si cum comunicarea s-ar realiza în ambele sensuri. Am atins un nou nivel al izolarii - solipsismul si retragerea. "Televizorul nu este decât un obiect, daca îl opresti", s-au plâns mii de studenti. Când este oprit apare mai clar ca un obiect, ca un dispozitiv - mai degraba decât ca un prieten, ca o companie. Este socant sa descoperi asta dupa toti acesti ani. Mander surprinde bine fenomenologia situatiei:
"Oamenii privesc la TV în încaperi întunecate . una din conditiile vizionarii TV este ca aparatul sa fie cea mai luminoasa imagine din mediul respectiv, altfel nu se poate vedea bine. Pentru a mari efectul, sunetele de fundal sunt diminuate, ca si lumina. Se încearca eliminarea zgomotelor menajere. Ideea este, fireste, sa concentrezi atentia asupra TV. Diminuarea propriului trup este un alt aspect al procesului. Se alege pentru vizionare o pozitie care sa permita maximul de confort si minimul de miscare. procesele gândirii sunt de asemenea diminuate. În orice caz, în timpul vizionarii Tv, trupurile noastre se afla într-o conditie mai calma pentru o perioada mai lunga de timp decât în orice alte experiente ale vietii de trezie. Acest lucru este valabil chiar si pentru ochi . ochii se misca mai putin în timpul vizionarii TV decât în oricare alta experienta a vietii diurne.
Aproape orice camera de zi este amenajata în jurul aparatului Tv. Asa cum o camera de haltere este amenajata pentru antrenamentul cu haltere, la fel camerele noastre de zi sunt amenajate pentru antrenamentul TV. Mobilierul este intentionat amenajat pentru practica transcendenta a "vizionarii TV", iar nu pentru practica umana, imanenta a comunicarii sau interactiunii. Design-ul interior al camerei de zi comune, cu liniile ei de atentie, ierarhie, cu pozitia transcendenta a TV este foarte similar design-ului interior al bisericii americane comune, cu altarul ei transcendent, cu liniile de adoratie si gesturile de închinare.
TV si iluzia cunoasterii
Marshall McLuhan spune ca TV se deschide catre un sat global electronic. S-ar parea, mai degraba, ca nu face decât sa ne dea iluzia existentei. Consolideaza securitatea prezentând pericole; ignoranta, prezentând stiri; letargia, prezentând excitatii; izolarea, prin promiterea participarii. Massmedia limiteaza realitatea la ea însesi. si limiteaza cunoasterea dând iluzia cunoasterii. Dupa cum, cel mai eficient mod de a devia, difuza si limita o miscare sociala este sa anunti ca s-a realizat deja (miscarea feminista trebuie sa se lupte cu asta aproape zilnic), cel mai eficient mod de a devia o ancheta este sa o prezinti ca încheiata. TV functioneaza sub acest aspect ca un mecanism rational de prezentare care ofera non-experienta drept experienta si ne-cunoasterea drept cunoastere.
În termenii lui Mat Maxwell "TV devine pentru oameni lumea . Lumea devine TV". Efectul total si cumulativ al massmediei este de a spori insensibilitatea noastra fata de realitate. În loc sa rupa lanturile ignorantei, dominatiei politice si iluziei din grota noastra platonica, are loc ceva în mod insiduos similar si totusi diferit. În loc sa ne întoarcem cu adevarat cu fata de la umbre pentru a vedea realitatile; în loc sa parasim cu adevarat întunericul grotei pentru a ne înalta catre lumina soarelui, nu facem decât sa privim o imagine a noastra facând acest lucru, ne imaginam ca facem asta si credem ca e acelasi lucru.
|
